Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 04 februarie 2008, privind judecarea recursului formulat de pârâta LIGA REVOLUȚIONARIL- 1989 C împotriva deciziei civile nr.459 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant C și intimatul intervenient CONSILIUL LOCAL C având ca obiect evacuare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 04 februarie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La 22 martie 2005, s-a înregistrat la Tribunalul Dolj, cererea formulată de reclamanta prin care chemat în judecată pârâta LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" - C, solicitând să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 47.579.800 lei c/valoarea chiriei, TVA și penalități pentru perioada aprilie 2002 - februarie 2003, sumă datorată în temeiul contractului de închiriere nr. 5/20.02.1992, constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din spațiul situat în C, str. -, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii a arătat că la 22 februarie 1992, între ea și pârâtă a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5, pentru spațiul menționat mai sus, contract care a fost prelungit succesiv și valabil la data introducerii acțiunii și în conformitate cu art. 4 din convenție, pârâta avea obligația să achite chirie pentru folosința spațiului.
In perioada aprilie 2002 - februarie 2003, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, obligație contractuală esențială, având o datorie restantă la chirie de 26.059.713 lei, TVA 49.951.344 lei și penalități în cuantum de 16.568.743 lei.
Prin întâmpinarea din data de 17 mai 2005, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale, invocând și excepția prematurității introducerii acțiunii.
In ceea ce privește evacuarea din spațiul de locuit, pârâta a apreciat ca nefondat acest capăt de cerere deoarece, prin hotărâre Judecătoria Craiovaa obligat Consiliul Local C și să încheie contract de vânzare-cumpărare a spațiului ocupat de aceasta, iar prin Hotărârea nr. 219/31.10.2002, Consiliul Local Caa probat vânzarea spațiului către pârâta LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" - C, însă culpa neîncheierii acestui contract nu-i aparține ei ci, celor două părți, care se opun vânzării, deși s-a negociat și prețul vânzării.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat să i se constate dreptul său de proprietate asupra spațiului din litigiu și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, precum și instituirea unui drept de retenție asupra acestui spațiu până la rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei hotărâri, iar în situația când primul capăt s-ar respinge, dreptul de retenție să fie instituit până la momentul încheierii contractului în formă autentică, iar pârâta să fie obligată la daune interese de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data punerii în întârziere până la încheierea contractului în formă autentică.
Pârâta a formulat cerere de intervenție forțată, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local
La data de 7 iunie 2005, reclamanta C și-a precizat cererea, solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 5/1992, încheiat între ea și pârâtă.
Prin sentința nr. 46 din 7 februarie 2006, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local C și LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" -
A fost respinsă, de asemenea, cererea reconvențională și cererea de intervenție accesorie formulată de pârâta LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" -
Si capătul de cerere în pretenții a fost apreciat de instanță ca neîntemeiat deoarece c/valoarea chiriei era solicitată pe perioada în care contractul de închiriere era încetat de drept (pe baza căruia reclamanta își întemeia acțiunea), neproducând efecte juridice specifice locațiunii.
De asemenea și cererea reclamantei de evacuare a pârâtei din spațiul de locuit este neîntemeiată deoarece nu s-ar spune că aceasta ocupă spațiul fără titlu, fiind justificat refuzul pârâtei de a elibera spațiul din litigiu în care își desfășoară activitatea, așa cum aceasta a motivat că prin decizie judecătoriei au fost obligate și Consiliul Local C să încheie contract și să aprobe vânzarea spațiului către pârâta LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" -
Cererea pârâtei să se constate dreptul său de proprietate asupra spațiului din litigiu și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, a fost considerat de instanță ca neîntemeiată, reținând că pârâta a fost cea care a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât obligarea reclamantei la daune cominatorii este nejustificată; la fel s-a considerat ca neîntemeiată și cererea de instituire a unui drept de retenție în favoarea pârâtei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta C și pârâta LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" -
Prin decizia nr. 212/COM/2006, Curtea de APEL CRAIOVAa casat sentința Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr-.
La 19.01.2007, reclamanta a formulat o precizare la acțiune, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 28.915,11 lei preț de folosință spațiu, TVA și penalități de întârziere pentru perioada 2003 - 2006 și evacuarea pârâtei din spațiul situat în C, str. - nr. 9, parter.
Prin sentința civilă nr. 1432 din 09.02.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C împotriva pârâtei Liga Revoluționarilor "22 1989" -
S-a admis cererea de intervenție formulată de Consiliul Local al Municipiului
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" - C, jud.
S-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei reclamante LIGA REVOLUTIONARILOR "22 DECF. 1989" - C, jud.
Prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-au respins capetele de cerere reconvențională privind daunele cominatorii și dreptul de retenție.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, între părți, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5 din 20 februarie 1992, prin efectul căruia reclamanta în calitate de locator a închiriat spațiul locativ situat în C, str. - nr. 9,. 156 iar pârâta în calitate de chiriaș s-a obligat să achite o chirie lunară în cuantum de 833.770 ROL precum și taxa pe valoare adăugată.
Efectele contractului de închiriere au fost prelungite până la data de 30 1998, dată de la care reclamanta nu a făcut dovada că pârâta deținea un titlu locativ în accepțiunea art. 1436.civ.
Fiind un act juridic afectat de termen, prima instanță a reținut lipsa fundamentului cererii de reziliere, în condițiile în care contractul a încetat prin expirarea termenului contractual.
A fost respins capătul de cerere în pretenții reprezentând cuantumul lipsei de folosință pe perioada septembrie 2003 - 2006, în condițiile în care pentru această perioadă contractul de închiriere nu a produs efecte, precum și cererea de evacuare, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 5949 din 13 ai 1998 fost obligat Consiliul Local al Mun. C și C să încheie contract de vânzare cumpărare a spațiului locativ, iar prin Hotărârea nr. 29 din 31 octombrie 2002 Consiliul Local Caa probat vânzarea spațiului către Liga Revoluționarilor 22 1989 C, astfel încât pârâta justifică un titlu asupra imobilului și refuzând justificat cererea de eliberare a acestuia.
Prima instanță a reținut că, atât cererea reconvențională, cât și cererea de intervenție accesorie sunt neîntemeiate, în condițiile în care Cai nvitat pârâta să se prezinte în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare, dar aceasta a virat prețul vânzării de abia în data de 23 ianuarie 2006, astfel încât, culpa privind întârzierea perfectării contractului de vânzare cumpărare aparține pârâtei și nu reclamantei; reținând aceeași culpă, prima instanță a respins cererea de obligare a reclamantei la plata daunelor cominatorii. În ceea ce privește dreptul de retenție solicitat, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de fond ale instituirii unui drept de retenție.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, la data de 25 mai 2007, apelantul C.
În motivele de apel se invocă aplicabilitatea disp. art. 1437.civ. privind tacita relocațiune asupra imobilului, ca și temei al cererii privind plata chiriei, taxei pe valoare adăugată și penalităților de întârziere, în condițiile în care, după expirarea termenului contractual, pârâta a continuat să folosească întreg spațiul locativ.
Apelanta a invocat inexistența vreunei culpe în perfectarea contractului de vânzare cumpărare, stabilindu-se prețul de vânzare la suma de 352,000,000 lei vechi, reactualizat la data de 19 septembrie 2002, fost comunicat cuantumul prețului către intimată, apelanta înțelegând să invoce existența bunei credințe și culpa exclusivă a intimatei.
A fost solicitată judecarea apelului în lipsă, potrivit art. 242.pr.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești a declarat apel, la data de 28 mai 2007, apelantul Consiliul Local al Mun. C.
În motivele de apel s-a invocat efectele sentinței civile nr. 5949 din 13 mai 1998 rămasă definitivă și irevocabilă, cu privire la instituirea obligației de vânzare a imobilului, obligație care presupune parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii reglementată de HG 505/1998.
S-a menționat că, în urma parcurgerii acestei proceduri a fost stabilit prețul de vânzare, iar Can otificat în repetate rânduri pe intimată în vederea încheierii să se prezinte în vederea achitării prețului, dar intimata nu a dat curs acestor notificării, astfel încât contractul de vânzare cumpărare nu a fost încheiat din culpa acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 23 august 2007, intimata Liga Revoluționarilor 22 1989 solicitat respingerea recursului declarat de recurenta C, ca nefondat, arătând în apărare faptul că efectele contractului de închiriere nr. 5/1992 au încetat de drept, prin expirarea termenului contractual ( cum în mod corect a reținut prima instanță ), astfel încât capătul de cerere în pretenții nu prezintă temei legal.
Se menționează că tacita relocațiune nu operează în cauză, în condițiile în care, prin hotărâre judecătorească au fost obligate părțile adverse să încheie contract de vânzare cumpărare având ca obiect spațiul locativ, iar ulterior, prin hotărâre emisă de Consiliul Local Caf ost aprobat prețul de vânzare, urmând a se încheia un înscris în care să se consemneze voința părților privind vânzarea imobilului.
Se precizează că vânzarea fiind un act juridic consensual, la data de 19 februarie 2002, data emiterii hotărârii mai sus menționate, s-a realizat acordul de voință al părților asupra vânzării cumpărării, neputându-se susține că părțile au avut în vedere continuarea relocațiunii.
Cu privire la același aspect, intimata a susținut existența culpei recurentei, privind întârzierea încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Prin decizia civilă nr.459 din 01 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelurile, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea principală și a obligat pârâta la plata sumei de 45.579.800 lei ROL, reprezentând valoare chirie, TVA și penalitățile aferente perioadei aprilie 2002 -februarie 2003.
S-a constatat reziliat contractul de închiriere nr.5/2002 și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul locativ situat în C, Str.- -.156 parter.
S-a respins cererea reconvențională.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 17.295.000 lei ROL cheltuieli de judecată în primă instanță, către reclamanta C și la 8,65 RON cheltuieli de judecată către aceeași apelantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt întemeiate motivele de apel formulate de apelanta reclamantă C și apelantul intervenient Consiliul local Municipal C, în mod greșit prima instanță respingând cererea formulată de către reclamantă, în mod eronat Judecătoria Craiova reținând că nu s-a realizat dovada comunicării înscrisurilor către intimată, înscrisuri prin care aceasta a fost invitată în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru spațiul aflat în litigiu, în suprafață de 70 mp. situat în Mun. C, str.- nr.9, -.156.
S-a constatat de asemenea că Judecătoria Craiovaa interpretat în mod greșit efectele contractului de închiriere având ca obiect spațiul respectiv, încheiat între părți pe data de20 febr.1992, în speță operând tacita relocațiune conf.dispoz.art.1437 civ. atâta vreme cât intimata chiriașe a rămas în continuare în spațiul respectiv și pe care l-a folosit conform destinației inițiale, astfel încât contractul de locațiune nu a încetat pe data de 30 dec.1998.
În condițiile arătate s-a arătat că se impunea admiterea capătului de cerere în pretenții formulat de reclamantă, reprezentând valoare chirie pe perioada 2003-2006, în condițiile în care intimata Liga Revoluționarilor 22 1989 folosit în continuare spațiul locativ, cu titlu gratuit, fără să mai plătească vreo sumă de bani cu titlu de chirie sau valoare folosință.
S-a învederat și faptul că este neîntemeiată apărarea intimatei referitoare la aplicarea dispoz.art.1295 civ. întemeiate pe efectul sentinței civile nr.5949 din 13 mai 1998 Judecătoriei Craiova, prin care cei doi apelanți au fost obligați să încheie contract de vânzare-cumpărare privind spațiul locativ aflat în litigiu, în favoarea reclamantei, întrucât principiul transmiterii imediate a dreptului de proprietate suportă anumite excepții, una dintre ele referindu-se la situația actelor juridice încheiate sub condiție (numite sau tipice), acte juridice ale căror efecte sunt expres reglementate prin lege.
S-a considerat că în speță, prin efectul hotărârii judecătorești respective nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra spațiului respectiv către reclamantă, în condițiile în care prin HG 505/1998, transmiterea dreptului de proprietate era legată de îndeplinirea aos erie de condiții, iar trecerea unui bun din domeniul privat al unei unități administrativ teritoriale în proprietatea unei asociații cu caracter privat, nu poate interveni decât în temeiul unui înscris întocmit în forma prevăzută de lege.
În condițiile în care s-a reținut că în speță operează tacita relocațiune în ceea ce privește contractul de închiriere înregistrat sub nr.5/22 febr.1992, iar dreptul de proprietate nu a fost transmis către reclamantă, s-a constatat că este admisibilă cererea având ca obiect rezilierea contractului de închiriere și obligarea la plata unor daune contractuale. De asemenea, în condițiile în care s-a apreciat că intimata nu prezintă vreun titlu locativ care să o îndreptățească să folosească spațiul locativ aflat în litigiu, se impune a fi admis și capătul de cerere în evacuare.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de intimată, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate spațiului aflat în litigiu, s-a considerat că este neîntemeiată,întrucât nu s-a făcut dovada faptului că cei doi apelanți s-au opus la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva deciziei respective, la data de 08 nov.2007 a declarat recurs pârâta Liga Revoluționarilor 22 1989 C, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și intervenient și menținerea hotărârii Judecătoriei Craiova.
S-a susținut că decizia Tribunalului Dolj este afectată de motivele de modificare prevăzute în dispoz.art.304 pct.7 și 9 pr.civ. instanța de apel pronunțând o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, lipsite de temei legal și date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel s-a susținut că în mod greșit Tribunalul Dolja interpretat efectele contractului de închiriere încheiat între părți și înregistrat sub nr.5 din 20 febr.1992, în cauză neoperând tacita relocațiune, conform dispoz.art.1436 - 1437 civ. contractul de locațiune expirând pe data de 30 1998, în condițiile în care intimații fuseseră obligați prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să le vândă spațiul locativ aflat în litigiu.
Sub acest aspect s-a susținut că nemaiavând un contract de închiriere valabil cu C, nu puteau fi obligați la plata valorii chiriei, iar culpa în privința neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare aparține acestora care, dând dovadă de totală rea credință au stabilit condițiile încheierii actului de vânzare cumpărare cu o întârziere de 4 ani de zile.
În al doilea rând s-a susținut că în mod greșit s-a dispus evacuarea din spațiul locativ aflat în litigiu, considerându-se în mod eronat că nu mai prezintă nici un titlul locativ asupra imobilului, câtă vreme se află în posesia unei hotărâri judecătorești prin care intimații au fost obligați să le vândă spațiul locativ în litigiu, în speță fiind aplicabile dispoz.art.1295c.civ.
S-a susținut și faptul că în mod eronat Tribunalul Dolja respins cererea reconvențională prin care au solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra spațiului locativ aflat în litigiu, în condițiile în care reclamanții s-au opus încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Recursul declarat de pârâtă Liga Revoluționarilor 22 1989 C se privește ca fiind întemeiat și se va admite avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, în mod greșit Tribunalul Dolja reținut că sunt aplicabile fdispoz.art6.1437 civ. ce reglementează tacita relocațiune a contractului de închiriere, referitor la interpretarea efectelor contractului de închiriere încheiat între părți și înregistrat sub nr.5 din 20 febr.1992, și având ca obiect spațiul locativ situat în Mun. C, str. - nr.9, -.156.
Contractul de închiriere respectiv a încetat de drept, neputându-se susține faptul că a operat tacita relocațiune, atâta vreme cât a fost încheiat pe o durată determinată de 5 ani de zile, fiind prelungit succesiv conform actelor normative în materie, până pe data de 30 1998.
De la data respectivă, actul de închiriere nu mai putea fi prelungit, atâta vreme cât prin sentința civilă nr.5949 din 13 mai 1998 Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și executorie pe data de 20 noiembrie 1998 prin pronunțarea deciziei civile nr.3538 de către Tribunalul Dolj, Consiliul Local Mun. C și C au fost obligați să vândă către recurentă spațiul locativ aflat în litigiu.
În baza acestei hotărâri judecătorești, recurenta era îndreptățită să folosească spațiul locativ aflat în litigiu, astfel încât în mod greșit Tribunalul Dolja dispus evacuarea acestei persoane juridice, considerând în mod eronat că nu mai prezintă nici un titlu locativ și că drepturile reglementate prin HG 389/1996 și 505/1998 nu prezintă conținutul specific al unor drepturi reale, putând fi asimilate doar unor interese legitime sau drepturi de creanță.
Este adevărat că hotărârea judecătorească respectivă nu a transmis dreptul de proprietate către recurentă, însă în baza acesteia s-a instituit obligația celor doi reclamanți de a înstrăina în favoarea pârâtei spațiul locativ aflat în litigiu, astfel încât nu se poate susține faptul că îl ocupă în mod abuziv și că se impune evacuarea acesteia.
Sub acest aspect al efectelor hotărârii judecătorești nr.5949 din 13 mai 1998 Judecătoriei Craiova, sunt pertinente considerentele deciziei instanței de apel, în sensul că nu sunt aplicabile dispoz.art.1295 civ. transmiterea dreptului de proprietate către recurentă putând opera numai în situația încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dispozițiile HG nr.505/1998 impunând o serie de condiții pentru transmiterea dreptului de proprietate.
În condițiile în care însă recurenta a continuat să folosească spațiul locativ aflat în litigiu începând cu anul 1999, exercitând posesia și folosința acestuia, reclamanții, în calitate de proprietari și respectiv de administrator al spațiului respectiv, sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri de la pârâtă, despăgubiri constând în valoarea lipsei de folosință a acestuia și nu cu titlu de chirie, în condițiile în care contractul de închiriere nr.5/1992 încetase de drept la expirarea termenului, la sfârșitul anului 1998.
Se va reține astfel că recursul declarat de pârâtă este întemeiat sub un singur aspect referitor la respingerea capătului de cerere în evacuare formulat de cele două reclamante, în condițiile în care în baza hotărârii judecătorești nominalizate mai sus, recurenta este îndreptățită să folosească spațiul respectiv, cu plata însă a despăgubirilor civile reprezentând.valoarea lipsei de folosință, până în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Relevant sub acest aspect este și faptul că prețul de înstrăinare s spațiului respectiv a fost achitat de către recurentă, chiar dacă cu întârziere, fiind îndeplinită astfel una din condițiile esențiale ale încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita soluționare a cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă Liga Revoluționarilor 22 1989 C, și având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra spațiului locativ aflat în litigiu, se constată că este neîntemeiat, în mod corect Tribunalul Dolj reținând că nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile în care nu a existat culpa celor doi reclamanți la neîncheierea actului de înstrăinare și neconstatându-se existența refuzului vreuneia dintre părți în această privință, în esență aceștia achitându-se de obligații.
Pe de altă parte, așa cum s-a mai arătat, prin efectul sentinței civile nr.5949 din 13 mai 1998 Judecătoriei Craiova, recurenta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului locativ pe care-l are în folosință, fiind numai titularul unei promisiuni de înstrăinare, cei doi reclamanți având obligația de a depune toate diligențele necesare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Față de cele arătate, se constată că decizia Tribunalului Dolj este afectată de motivul de modificare prevăzut în dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. astfel încât în baza art.312 alin.1 rap.la art.296 pr.civ. recursul declarat de pârâta Liga Revoluționarilor 22 1989 C se privește ca fiind întemeiat și se va admite.
Se va modifica decizie civilă nr.459 din 01 oct.2007 a Tribunalului Dolj, în sensul că se va respinge capătul de cerere în evacuare. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei civile.
În baza art.274 pr.civ. vor fi obligați intimații către recurentă la plata sumei de 4 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta LIGA REVOLUȚIONARIL- 1989 C împotriva deciziei civile nr.459 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant C și intimatul intervenient Consiliul Local
Modifică în parte decizia, în sensul respingerii capătului de cerere în evacuare formulat împotriva pârâtei.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă intimații către recurent la 4 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
05.03.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Sorin Pascu, Daniela Vijloi
