Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(12/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.129
Ședința publică din 02.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva încheierii de ședință din 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu intimatul pârât.
La apelul nominal se prezintă intimatul reclamant și lipsesc recurenta pârâtă și intimatul pârât.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, chitanța în sumă de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, precum și cerere de acordare a unui nou termen și note scrise.
Este legitimat intimatul reclamant, CNP -, care prezintă cartea de identitate seria - nr. -, eliberată de SPCEP 4 bir. nr. 2 la data de 6.11.2009.
Cu privire la cererea de amânare, formulată de recurentă, lasă instanța să aprecieze asupra acesteia.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare a judecății, formulată de recurenta pârâtă, constatând că aceasta nu este temeinic motivată.
Având în vedere dispozițiile Legii nr.47/1992 cu privire la termenul de declarare a căii de atac formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Curtea pune în discuție, din oficiu, excepția de tardivitate, acordând cuvântul și asupra fondului.
Intimatul reclamant solicită admiterea excepției, iar, pe fond, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
La data de 30.11.2009 recurenta a formulat recurs împotriva încheierii de ședință de la data de 30.10.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor artt.15 alin.1 și 3 din nr.OUG51/2008 în raport de dispozițiile art.16 și art.21 alin.1 și 2 din Constituția României.
În motivarea cererii de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, recurenta a arătat că cererea sa îndeplinea condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992, întrucât conform textului citat, procedura admiterii cererii de reexaminare se realizează fără citarea părților, lipsind dezbaterile, astfel încât instanța se limitează doar la o analiză a actelor și lucrărilor dosarului.
Aceste caracteristici pun problema conformității acestei proceduri cu dreptul la un proces echitabil, din perspectiva publicității, a egalității armelor și contradictorialității. publicitatea procedurii, ca garanție instituțională, presupune mai ales, ca problemele să fie dezbătute în public cu respectarea contradictorialității. Egalitatea armelor este concepută ca drept al fiecărei părți de a lua cunoștință de toate actele dosarului, observațiile, concluziile prezentate judecătorului și de a le discuta în fața acestuia într-o procedură contradictorie, astfel încât niciuna dintre părți să nu fie plasată într-o poziție vădit dezavantajoasă în raport de celelalte părți. În fine, contradictorialitatea presupune ca părțile să poată cunoaște și dezbate toate probele, cererile și excepțiile invocate de cealaltă parte. Din cele ce preced, rezultă că cele trei componente ale dreptului la un proces echitabil (publicitatea, egalitatea de arme și contradictorialitatea) sunt interpretate și analizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în strânsă legătură, interferând și condiționându-se reciproc. Prin urmare, ceea ce este esențial pentru asigurarea caracterului echitabil al procesului, din această perspectivă, constă în asigurarea unui cadru procesual în care cei implicați să își poată susține cauza cunoscând toate elementele ce o configurează; această susținere implică, pe lângă cunoașterea materialului cauzei, și posibilitatea discutării acestuia prin formularea de cereri, concluzii, excepții, drept la cuvânt, replică etc. Astfel spus, este vorba de realizarea unui echilibru efectiv și concret între drepturile acuzării și cele ale apărării. În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Barbera, și Jabardo contra Spaniei din 1988, paragraful 78: cauza Dambo Beheer contra Olandei din 1993, paragraful 33; cauza Kamasinski contra Austriei din 1989, paragraful 102.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 04.06.2009 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată de apelanta - pârâtă de acordare ajutor public judiciar în modalitatea asigurării asistenței juridice prin avocat.
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2009, apelanta - pârâtă a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.15 alin.1 și 3 din nr.OUG51/2008 iar, în subsidiar, admiterea cererii de reexaminare arătând că aceste prevederi legale sunt în contradicție cu dispozițiile art.16, 21 alin.1 și 2, art.20, art.45 și art.124 din Constituția României.
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 27.11.2009 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, a fost admisă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din data de 16.06.2009 și i-a fost încuviințată apelantei - pârâte cererea de ajutor public judiciar prin asistență avocat.
Cu referire la soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale, tribunalul a reținut că prevederile art.15 alin.1 din nr.OUG51/2008 se referă la soluționarea cererii de acordare ajutor public judiciar, cerere soluționată la data de 16.06.2009; a reținut tribunalul că, în egală măsură, dispozițiile art.15 alin.3 din același act normativ ar fi putut fi criticate printr-o excepție de neconstituționalitate la momentul formulării și analizării cererii de ajutor public judiciar, iar nu prin însăși cererea de reexaminare formulată.
Deși prin cererea de recurs, recurenta a arătat că atacă încheierea din 30.10.2009, având în vedere că la această dată nu a fost pronunțată nici o încheiere în acest dosar și față de motivarea cererii în sensul că înțelege să critice soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, apreciază că este învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 27.11.2009.
Cu referire la termenul de exercitare a acestei căi de atac, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 acesta este de 48 de ore care se calculează conform dispozițiilor art.101 alin.2 și 5 Cod procedură civilă astfel că excepția tardivității formulării recursului va fi respinsă, ca nefondată, întrucât terenul de 48 de ore s-a împlinit la sfârșitul zilei de 30.11.2009, având în vedere că ziua de 29.11.2009 a fost o zi nelucrătoare (duminică).
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 pot face obiectul excepției de neconstituționalitate dispozițiile cuprinse în legile și ordonanțele în vigoare care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Recurenta a susținut că cererea sa de sesizare a Curții Constituționale îndeplinea condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992.
Curtea reține că în ceea ce privește dispozițiile art.15 alin.1 din nr.OUG51/2008 cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată după soluționarea cererii de acordare ajutor public judiciar astfel că nu îndeplinea la data formulării condițiile de admisibilitate întrucât nu mai putea influența soluționarea acestei cereri.
Formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15 alin.3 din nr.OUG51/2008 prin chiar cererea de reexaminare se circumscrie dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 însă față de împrejurarea că prin încheierea recurată a fost admisă cererea de reexaminare formulată de apelanta - pârâtă, recurenta din prezenta cauză, Curtea apreciază că recursul nu îndeplinește una din condițiile de exercițiu a acestei forme de manifestare a acțiunii civile respectiv un interes legitim și actual astfel că urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, ca nefondat.
În ceea ce privește considerațiile expuse de recurentă cu referire la asigurarea garanțiilor la un proces echitabil, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că aplicarea și interpretarea Convenției Europene a Drepturilor Omului nu face obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, ci sunt de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor în care se invocă aceste prevederi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă, împotriva încheierii de ședință din 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu intimatul pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/25.02.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
