Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 130/2008
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr.378 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea pârâtului recurent.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 4 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.336/2007 a Judecătoriei Avrigs -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul din imobilul situat în A str.- nr.53 înscris în CF 8736 nr.top.191/2/2.
S-a respins acțiunea civilă formulată de și în contradictoriu cu.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de în contradictoriu cu, și și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1126/2006 pentru cota de 1/3 din imobilul înscris în CF 8736 A nr.top.191/2/2.
S-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul reîntabulării lui pe cota de 1/3 cu titlu de întreținere.
Cheltuielile de judecată s-au compensat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că imobilul înscris în CF 8736 A nr.top.191/2/2 este proprietatea lui și cu titlu de cumpărare, fiind titulara unui drept de uzufruct viager și beneficiara interdicției de înstrăinare și grevare a imobilului.
La această situație tabulară s-a ajuns în urma încheierii contractului cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1126/2006 prin care transmis cu acordul lui (beneficiara dreptului de uzufruct viager) nuda proprietate lui și.
a primit 15000 lei preț iar pentru restul de 7400 lei (imobilul fiind evaluat la 22400 lei), și s-au obligat să-i întrețină pe și.
Interpretând clauzele contractului instanța a apreciat că acesta este un contract de vânzare-cumpărare pentru cota de 2/3 părți din imobil și unul de întreținere pentru cota de 1/3 părți.
Deoarece doar are uzufruct viager asupra imobilului s-a admis cererea acesteia și s-a dispus evacuarea lui și s-a respins cererea lui și pentru evacuarea ei, fiind doar nuzii proprietari având numai dispoziția asupra dreptului.
Contractul nu a fost desființat în integralitatea sa deoarece nu a făcut probe din care să rezulte eroarea de care s-a prevalat sau neachitarea prețului ori neseriozitatea acestuia.
S-a reținut că întreținătorii și nu și-au îndeplinit obligație de întreținere motiv pentru care în baza art.1020, 1021 cod civil s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere din contractul de vânzare-cumpărare, respectiv cota de 1/3 părți.
Împotriva cestei sentințe a declarat în termen apel care a solicitat admiterea acestuia și respingerea acțiunii principale cu admiterea în totalitate a cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr.378/2007, Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.335/2007, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Starea de fapt reținută de instanța de fond rezultând din cuprinsul CF-ului este legală respectiv și sunt proprietarii (nuzii) imobilului din CF 8736 A nr.top.191/2/2 iar este titulara dreptului de uzufruct viager asupra imobilului precum și beneficiara interdicției de înstrăinare și grevare.
, și au solicitat evacuarea pârâtului.
a formulat cerere reconvențională și a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.1126/2006 pentru neexecutarea obligației de întreținere și de plată a prețului de către și și revenirea la situația anterioară de CF.
Drepturile părților își au izvorul în contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere prin care părțile au stabilit prețul imobilului (l-au evaluat) la 22400 lei din care -vânzător- a primit 15000 la încheierea actului iar pentru restul de preț de 7400 lei și s-au obligat la întreținerea lui și.
Părțile contractante sunt rude, respectiv tată, fiu, noră și bunică.
În speță în mod legal instanța de fond a apreciat că actul dedus judecății este unul complex respectiv o vânzare-cumpărare pentru cota de 2/3 părți (raportat la prețul achitat de 15000 lei din preșul total de 22400 lei) și o întreținere pentru cota de 1/3 părți.
Prețul stabilit de părți este unul real, sincer și nu este derizoriu având în vedere gradul de rudenie al părților și faptul că s-a transmis numai nuda proprietate.
Prețul de 15000 lei a fost achitat, aceasta rezultând implicit din interogatoriul luat de lui când acesta îi propune restituirea sumei (fila 144 dosar fond).
Eroarea de care s-a prevalat pentru anularea actului nu subzistă din nici o probă nerezultând faptul că acesta credea că semnat doar un contract de întreținere și nu unul de vânzare-cumpărare.
Este cert că părțile având în vedere gradul de rudenie au înțeles să transmită nuda proprietate asupra imobilului prin vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și au cuantificat aceste modalități de transmitere prin prețul încasat, stabilit proporțional cu cotele transmise, respectiv prin vânzare cota de 2/3 adică 15000 lei și cota de 1/3 prin întreținere adică 76400 lei, valoarea imobilului fiind stabilită la 22.400 lei.
Ca atare, în mod legal instanța de fond a aplicat rezoluțiunea cotei transmise prin întreținere urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către și în baza art.1020, 1021 Cod civil, respectiv 1/3 părți din imobil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând în drept prevederile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
În motivarea recursului, după expunerea pe larg a stării de fapt, se arată că instanțele de fond au interpretat greșit contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, apreciind greșit că pentru cota de 1/3 aceasta este de întreținere și pentru cota de 2/3 este de vânzare-cumpărare.
Calificarea corectă a convenției era contract de întreținere pentru cota de 1/1 părți.
Prin contractul încheiat în 2006 nu a înstrăinat un drept personal ci numai recurentul a transmis dreptul de nudă proprietate asupra întregilor construcții și 250 mp teren la prețul de 15000 lei și cu întreținere.
Nu s-a achitat nici o sumă de bani.
Pentru rezolvarea naturii juridice a contractului trebuia să se stabilească obligație principală, scopul urmărit de părți la încheierea contractului iar doctrina și practica au statuat că prestația în bani obligatoriu trebuie raportată la valoarea actuală a bunului.
Recurentul susține că a făcut dovada cu expertiza extrajudiciară și înscrisuri că valoarea bunului vândut la nivelul anului 2006 era de 49500 lei astfel că este o diferență mult prea mare între 15000 lei și valoarea de expertiză.
În expunerea criticilor întemeiate pe prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă se arată că din întreg materialul probator rezultă că recurentul a avut calitatea de tolerat în imobil și nu s-au dovedit violențe sau comportament necorespunzător la adresa titularului de uzufruct astfel că în mod greșit s-a dispus evacuarea.
Intimații și au depus la dosar concluzii scrise și adeverințe eliberate de Primăria orașului A (filele 29-33).
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și față de prevederile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că părțile au încheiat la data de 21 iunie 2006 un contract pe care l-au denumit "contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere".
Este de neprimit susținerea recurentului în sensul că acest contract este unul de întreținere pentru întreaga cotă de 1/1 părți.
Prin contractul încheiat, recurentul a vândut nuda sa proprietate asupra imobilului iar prețul de vânzare-cumpărare stabilit de comun acord a fost trecut în sumă de 22.400 RON (224.000.000 ROL)- preț pe care vânzătorul a recunoscut că l-a primit în sumă de 15.000 RON iar pentru restul de preț, respectiv 7400 RON, dobânditorii s-au obligat să-l întrețină pe recurent și pe mama sa - beneficiara dreptului de uzufruct viager- pe toată durata vieții.
Într-adevăr, pentru stabilirea naturii juridice a contractului, întrucât nuda proprietate s-a înstrăinat în schimbul unei sume de bani și a întreținerii, practica și doctrina juridică a statuat că trebuie să stabilească obligații principale, scopul precizat de părți, iar în lipsă de alte criterii, urmează ca prestația în bani să fie raportată la valoarea bunului.
Mai mult, s-a stabilit că respectivul contract va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de J din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare-cumpărare.
În speță este cert că suma de 15000 lei prevăzută în contract reprezintă mai mult de J din valoarea nudei proprietăți vândute, în condițiile în care de comun acord s-a stabilit că prețul de vânzare-cumpărare este de 22.000 lei.
Prin urmare, contractul încheiat este de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și nu de întreținere cum greșit susține recurentul.
La stabilirea valorii nudei proprietăți vândute nu pot fi luate în considerare elemente extrinseci contractului, respectiv expertiza extrajudiciară, valoarea de impunere, cu atât mai mult cu cât elementul intrinsec, prețul prevăzut în contract, a fost stabilit de comun acord de către părțile contractante.
Prin urmare, în propria cale de atac a recurentului și în lipsa recursului reclamanților, nu îi poate fi înrăutățită propria situație, deși calificarea corectă a contractului încheiat era de vânzare-cumpărare, în aplicarea principalănon reformatio in prejus.
Nici critica întemeiată pe prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă nu poate fi primită atâta timp cât chiar recurentul recunoaște că nu are nici un titlu pentru a folosi imobilul, având calitatea de tolerat.
În mod legal instanța de fond a dispus evacuarea recurentului din imobil pentru ca beneficiara dreptului de uzufruct viager să se bucure de atributele conferite de acest drept, respectiv posesia și folosința imobilului.
Susținerile recurentului în sensul că nu s-a dovedit comportamentul violent, nu prezintă relevanță juridică în contextul în care recurentul nu are drept de posesie și folosință a imobilului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr.378/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 535,50 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/15 Aprilie 2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
