Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1347/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1347/
Ședința publică din 16 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna de,-, județul M, împotriva deciziei nr. 313 din 98 noiembrie 2007, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și concluziile reprezentantului pârâtei intimate au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 2 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat cauza la 9 2008, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 197 din 5 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1645/2003, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei și s-a respins și cererea pârâtei, ca neîntemeiată, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 84/A din 21 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr. 825/2004/C, s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 197 din 4 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Reghin.
Prin Încheierea civilă nr. 424 din 28 noiembrie 2006, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul nr. 2537/2006, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 197 din 5 februarie 2004 Judecătoriei Reghin.
Prin decizia civilă nr. 296/R din 14 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-, s-a admis recursul formulat de reclamanta împotriva încheierii civile nr. 424 din 28 noiembrie 2006 Tribunalului Mureș, casând încheierea atacată și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș, pe motiv că prin încheierea menționată s-a luat act de renunțare la judecată cu încălcarea dispozițiilor legale cauzându-se astfel un prejudiciu ce constă în privarea reclamantei de judecarea căii de atac a apelului. Instanța de recurs a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 313 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 197 din 5 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Reghin.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 197 din 5 februarie 2004 Judecătoriei Reghin și în consecință admiterea acțiunii introductive, invocând în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății și de asemenea, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai arătat că principala critică formulată în apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Reghina vizat faptul că instanța de fond nu a cercetat fondul pricinii, apreciind în mod eronat că s-a solicitat tardiv modificarea petitului principal al cererii deși era vorba doar de o eroare materială. Reclamanta a susținut că deși petitul principal viza anularea testamentului autentificat sub nr. 454/1999 la Biroul notarului public din chiar motivele invocate în cuprinsul acțiunii reiese că aceasta și-a întemeiat cererea pe neexecutarea de către pârâta a sarcinilor testamentare, aspect pe care reclamanta a încercat să-l sublinieze prin precizarea de acțiune.
De asemenea, s-a invocat faptul că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat greșit că este vorba de o modificare a acțiunii și au făcut aplicarea prevederilor art. 132 Cod procedură civilă deși era vorba de o eroare materială. Pe de altă parte, atât prima instanță cât și instanța de apel au considerat că prin respingerea primului petit se impune și respingerea celorlalte petite ca fiind subsecvente, însă în condițiile în care intenția reclamantei a fost de a se revoca legatul universal instituit în favoarea pârâtei (legat ce a fost între timp revocat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă) se impune soluționarea distinctă.
Reclamanta a mai relevat faptul că instanța de apel nu a analizat aceste apărări, mărginindu-se să analizeze tardivitatea precizării de acțiune în ceea ce privește primul petit, fără a avea în vedere criticile aduse nesoluționării de către prima instanță a celorlalte petite.
Pârâta s-a opus admiterii recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 7 august 2003 de reclamanta în contradictoriu cu pârâta s-a solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 454/1999 la Biroul Notarului Public din Reghin și în urma anulării actului respectiv să se stabilească moștenitorii defunctului, decedat la 24 iunie 2003, masa succesorală rămasă după defunct și cotele legale ce le revin moștenitorilor din masa succesorală și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorală.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea testamentului, în motivarea cererii s-a invocat neîndeplinirea de către pârâtă, care este beneficiara testamentului, a sarcinilor testamentare referitoare la înmormântarea defunctului "conform obiceiului locului".
Nulitatea actului juridic, astfel cum au reținut și prima instanță și instanța de apel, este acea sancțiune civilă care intervine în cazul încheierii actului cu nerespectarea condițiilor de validitate (de formă sau de fond) impuse de lege. Prin urmare, motivele de nulitate nu pot fi decât anterioare sau concomitente încheierii actului și nicidecum posterioare încheierii acestuia.
În speță reclamanta nu a invocat nici un motiv de nulitate a testamentului, respectiv de nerespectare a condițiilor de validitate, arătând însă că pârâta nu și-a îndeplinit sarcina impusă de testator, aceea de a-l înmormânta conform obiceiului locului. Neexecutarea de către beneficiarul testamentului a sarcinilor stabilite este o cauză de revocare a testamentului, aceasta intervenind în cazul unui act valabil încheiat pentru împrejurări ulterioare încheierii acestuia.
În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că în mod corect, atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut că nu este fondată cererea de anulare a testamentului, atâta timp cât nu s-au invocat motive de ineficacitate anterioare sau concomitente încheierii testamentului.
În contextul în care anularea testamentului a constituit capătul principal de cerere, iar celelalte capete de cerere sunt accesorii, acestea urmează soarta cererii principale și prin urmare în mod justificat cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Referitor la cererea de chemare în judecată trebuie precizat că la termenul de judecată din 4 februarie 2004 avocatul care o reprezenta pe reclamantă a precizat oral în fața instanței că modifică petitul principal din cererea de chemare în judecată în sensul că solicită revocarea testamentului. Această cerere a fost respinsă de instanță având în vedere faptul că reprezentantul reclamantei nu avea mandat pentru formularea cererii respective și pe de altă parte, pârâta s-a opus modificării acțiunii, astfel că nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 132 Cod procedură civilă, instanța nu s-a considerat investită cu cererea respectivă.
Susținerile reclamantei în sensul că atât prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat greșit că este vorba de o modificare a acțiunii și că în mod greșit au făcut aplicarea art. 132 Cod procedură civilă sunt nefondate.
Împrejurarea că în cuprinsul acțiunii s-a invocat neexecutarea sarcinilor testamentare, care constituie o cauză de revocare a testamentului, iar capătul principal de cerere a fost formulat în sensul că să se dispună anularea testamentului, nu poate fi interpretat în sensul că ar constitui o simplă eroare materială, în condițiile în care anularea și revocarea actului juridic au un regim juridic diferit și mai mult, cererea de chemare în judecată a fost redactată de avocat.
În speță instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art. 132 Cod procedură civilă, întrucât prin solicitarea reprezentantului reclamantei făcută după prima zi de înfățișare de a se dispune revocarea testamentului, deși inițial se solicitase anularea, s-au modificat elemente importante ale cererii de chemare în judecată, respectiv obiectul și temeiul juridic al acesteia, or o astfel de cerere putea fi făcută, conform prevederilor art. 132 Cod procedură civilă, doar la prima zi de înfățișare, iar ulterior numai cu acordul pârâtei.
Întrucât celelalte capete de cerere erau subsecvente capătului de cerere privind anularea testamentului, instanța nu se putea pronunța distinct asupra acestora, astfel că în mod justificat a apreciat că acestea urmează soarta capătului de cerere principal. Sub acest aspect nu are relevanță faptul că intenția reclamantei a fost de a se revoca legatul instituit în favoarea pârâtei, întrucât după cum s-a mai precizat, revocarea și anularea au regimuri juridice diferite. De asemenea, nu are relevanță faptul că pe cale separată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus revocarea legatului, deoarece în speță capetele de cerere vizând dezbaterea succesiunii derivau din capătul de cerere având ca obiect anularea testamentului și în aceste condiții nu pot fi soluționate distinct. De altfel ca urmare a revocării testamentului, reclamanta poate formula pe cale separată cerere pentru dezbaterea succesiunii după defunctul.
Instanța de apel a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și în contextul în care a reținut că precizarea de acțiune a fost tardiv formulată, iar în speță nu s-au invocat motive de nulitate a actului contestat, în mod implicit a avut în vedere și faptul că petitele subsecvente nu sunt admisibile din moment ce urmează soarta petitului principal.
În consecință, instanța de recurs reține că tribunalul a interpretat corect actele deduse judecății, iar hotărârea prin care s-a soluționat apelul a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, nefiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins ca nefondat.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna de,-, județul M, împotriva deciziei nr. 313 din 98 noiembrie 2007, pronunțată de tribunalul Mureș, Secția civilă, în dosarul nr-.
Obligă reclamanta să-i plătească pârâtei, domiciliată în comuna, sat de, nr. 306, județul M, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-1.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
