Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - evacuare-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 139
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâta domiciliată în municipiul S,-,. 111,. C,. 4, județul S, împotriva deciziei civile nr. 20 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârât recurenta asistată de avocat și avocat care substituie pe avocat - apărător ales al reclamantului intimat, lipsă fiind acesta din urmă și apărătorul său ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocat, pentru recurentă, a depus chitanța nr. chitanța nr. - din 11 aprilie 2008, pentru suma de 5 RON și timbru judiciar mobil de 0,15 RON, cu care susține a face dovada achitării taxei aferente recursului, ce au fost anulate la dosar.
Instanța, constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că în cazul de față se aplică prevederile art. 1191 cod civil întrucât recurenta a fost în imposibilitate morală de a-și procura un înscris care să dovedească adevărata voință a părților. A mai arătat că imobilul în litigiu a fost cumpărat de partea pe care o reprezintă, din economiile acesteia, ea a primit cheile apartamentului și s-a mutat imediat - fără a exista opoziție din partea reclamant-intimatului, care nu a procedat nici la încheierea unui contract de închiriere și nici la perceperea vreunei chirii; reclamant-intimatul nu s-a opus nici efectuării unor îmbunătățiri și a stat în pasivitate timp de 6 ani.
Avocat, pentru reclamant- intimatul, solicitat respingerea recursului, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor instanțelor de fond, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 21 iunie 2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul S,-,. 111,. C,. 1,. 4.
Și- motivat cererea arătând că este proprietarul apartamentului dobândit prin cumpărare, cu contractul autentificat sub nr. 1687 din 5 mai 2000 de Biroul Notarului Public. Prin acord verbal a tolerat ca pârâta să locuiască în imobil încă de la data achiziționării, fără a-i pretinde vreo contraprestație financiară. În prezent intenționează să vândă imobilul și i-a solicitat pârâtei să-l elibereze, însă aceasta refuză.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta s-a opus acțiunii și a solicitat instanței să constate caracterul simulat al contractului invocat de reclamant, în ceea ce privește persoana cumpărătorului, calitate pe care o are ea în realitate.
În motivarea cererii a arătat că ea a cumpărat apartamentul în discuție prin intermediul reclamantului, în baza unei înțelegeri prealabile, consemnată într-un înscris ce se află în posesia acestuia. S-a aflat o perioadă de timp în relații comerciale cu reclamantul, de la care lua marfă pe credit. Cum acesta dorea să-și constituie o garanție și a aflat de intenția ei de a-și achiziționa un apartament, i-a propus să încheie contractul pe numele lui, urmând ca la stingerea datoriei să i-l revândă, propunere cu care ea a fost de acord. Ea a fost cea care a negociat cu vânzătorii și a achitat prețul și taxele notariale. Ulterior a dorit să-i achite reclamantului datoria de 6.000 Euro și să intre în proprietatea deplină a apartamentului, însă acesta i-a pretins suma de 35.000 Euro.
Întrucât a adus o serie de îmbunătățiri apartamentului, pârâta a solicitat, în subsidiar, obligarea reclamantului la plata contravalorii acestora și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la stingerea obligației.
După administrarea probelor, Judecătoria prin sentința civilă nr. 2318 din 4 iunie 2007 a respins ambele cereri ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că evacuarea presupune întotdeauna existența unor raporturi locative decurgând dintr-un contract de închiriere, situație care nu se regăsește în speță; între părți nu s-a încheiat un astfel de contract, iar pârâta nu are nici calitatea de tolerată, încât proprietarul are la îndemână doar acțiunea în revendicare pentru a intra în stăpânirea bunului.
Cu referire la cererea reconvențională, prima instanță a reținut că nu este dată interpunerea de persoane, care presupune existența a două acte - actul public și actul secret, - încheiate între aceleași persoane care își cunosc, fiecare, calitatea, cu consecința producerii efectelor actului public direct de la vânzător la adevăratul cumpărător. În speță, potrivit chiar susținerilor pârâtei, actul secret a fost încheiat între ea și reclamantul-cumpărător, în timp ce actul public a fost încheiat între terții - vânzători și reclamant.
Înțelegerea intervenită între părți are natura juridică a unei promisiuni de vânzare - cumpărare, neputând fi asimilată interpunerii de persoane sau mandatului fără reprezentare.
Sentința a fost criticată în apel d e pârâtă pentru calificarea greșită a cererii reconvenționale. A arătat că instanța, în limitele investirii, avea a-i analiza pretențiile prin prisma dispozițiilor art. 1175 Cod civil, privind simulația și a dispozițiilor art. 1171 și 1198 Cod civil, privind dovada existenței și conținutului actului secret.
Prin decizia civilă nr. 20 din 29 ianuarie 2008 Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat, cu motivarea că în cauză nu a fost dovedită existența unui acord simulatoriu în sensul obținerii unei garanții imobiliare pentru datoria pârâtei, garanție ce se putea institui legal doar asupra unui bun al acesteia și nici faptul că prețul vânzării ar fi fost achitat de pârâtă.
În lipsa contraînscrisului, între părți se aplică prevederile art. 1191 alin. 2 Cod civil, care interzic admisibilitatea probei cu martori pentru combaterea actului autentic; raporturile dintre părți fiind de natură comercială, nu împiedicau constituirea unui contraînscris.
Împotriva cestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii. În speță este dată situația de excepție prevăzută de art. 1198 Cod civil, privind imposibilitatea morală de a preconstitui contraînscrisul, câtă vreme s-a aflat în relații comerciale cu reclamantul pe perioada mai multor ani, bazate pe încredere. Au fost pe deplin dovedite atât acordul simulatoriu, cât și plata prețului apartamentului de către ea, cu răspunsurile reclamantului la interogatoriu, cât și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Criticile care, în drept, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sunt neîntemeiate.
Recurenta și-a motivat cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant cu terțe persoane, arătând că în realitate ea este adevăratul cumpărător, în baza unei înțelegeri prealabile cu reclamantul, potrivit căreia i-a constituit în acest fel o garanție pentru suma de bani pe care i-o datora, urmând ca la stingerea debitului acesta să-i revândă ei imobilul.
Or, cum corect a sesizat judecătorul fondului, de esența simulației prin interpunere de persoane este ca cele două acte - actul public, aparent și actul secret, contraînscrisul - să fie încheiate între aceleași persoane. În acest caz, ambele părți din contractul aparent urmăresc, în mod conștient, ca efectele să se producă față de o terță persoană, căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei.
În speță, pârâta este terț față de actul public aparent și invocă existența unui acord simulatoriu intervenit între ea și reclamantul -cumpărător, iar nu între acesta din urmă și vânzătorii co-contractanți.
În lipsa îndeplinirii acestei condiții, aspectele ce țin de imposibilitatea morală de a preconstitui contraînscrisul nu prezintă relevanță în cauză.
Așa fiind. Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta domiciliată în municipiul S,-,. 111,. C,. 4, județul S, împotriva deciziei civile nr. 20 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Dact. Sb.
Ex. 2/21.04.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Dumitraș Daniela, Timofte Cristina
