Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1415/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2726/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1415
Ședința publică de la 28 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.955 A din 25.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
are ca obiect - evacuare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28 octombrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 22 septembrie 2006, sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în B,- A, mansardă, sector 1, pentru lipsa titlului locativ.
În motivarea acțiunii, reclamanți au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în B,- A, sector 1, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4365 din 03 octombrie 2003 de Biroul Notarului Public " ". Pârâtul ocupă spațiul de la mansarda acestui imobil în temeiul contractului de închiriere încheiat cu autorii reclamanților, contract care a expirat în octombrie 2000. deși l-au notificat pe pârât în vederea încheierii unui nou contract de închiriere și pentru a achita chiria aferentă folosinței spațiului, acesta a refuzat sistematic, iar de la data de când reclamanții au dobândit proprietatea imobilului, 03 octombrie 2003, nu a achitat nici o sumă cu titlu de chirie și a refuzat să prăsească spațiul deținut.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 871 din 10 noiembrie 2007 Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în B,- A, mansardă, sector 1.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, că este neîntemeiată, întrucât în raportul juridic dedus judecății poate sta în judecată în calitate de pârât persoana care ocupă efectiv imobilul din care se solicită evacuarea sa, cerința îndeplinită în cauză.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 12836 din 23 octombrie 2000, s-a dispus, pe cale de ordonanță președințială, la cererea reclamantului, evacuarea pârâtului din imobilul situat în B,-, parter, sector 2, condiționată de punerea la dispoziția pârâtului a imobilului din B,- A, mansardă, sector 1, până la efectuarea lucrărilor de reparații la imobilul din-. Numitul a încheiat un contract de închiriere pentru un an, de la 01 septembrie 2000 la 01 septembrie 2001, unde s-a mutat pârâtul. Reclamanții și au devenit proprietarii imobilului situat în B,- A, sector 1, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4365 din 03 octombrie 2003 de Biroul Notarului Public " ". Reclamanții au procedat la notificarea pârâtului în vederea încheierii unui contract de închiriere, dar, astfel cum s-a consemnat în procesul - verbal din 20 octombrie 2005 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc " și ", pârâtul a refuzat, întrucât "este încă în litigiu".
În consecință, instanța a apreciat că pârâtul opune un titlu de locațiune reclamanților, iar pentru respectarea drepturilor sale care decurg din executarea sentinței civile nr. 12836 din 23 octombrie 2000 este ținut doar numitul. Reclamanților nu li se poate imputa faptul că nu ar respecta un eventual drept locativ al pârâtului, mai ales în condițiile în care au procedat la notificarea acestuia pentru încheierea unui contract de închiriere și având în vedere și faptul că un contract anterior de locațiune pentru imobilul pe care l-au cumpărat a fost încheiat între și.
Față de susținerile pârâtului din întâmpinare referitoare la incidența prevederilor din OUG nr. 40/1999, instanța a reținut că la data de 08 aprilie 2004 s-a împlinit termenul pentru care legea a acordat prelungirea de drept a contractelor de închiriere ce fac obiectul acestui act normativ, încetându-și la data menționată aplicabilitatea normelor de protecție a chiriașilor, cu excepția situațiilor arătate de OUG nr. 8/2004.
Tribunalul București - Secția a Va Civilă prin decizia civilă nr. 955 din 26 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Numitul nu beneficiază de dispozițiile art. 10 alin. 1 și art. 11 din OUG nr. 40/1999, invocate de apelantul - pârât, nefiind titularul unui contract de închiriere prelungit sau reînnoit în temeiul Legii nr. 17/1994 privind o suprafață cu destinația de locuință, aflat în curs de executare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Contractul de închiriere al cărui titular a fost numitul a fost încheiat de acesta cu proprietarii imobilului situat în B,- A, sector 1, pentru o perioadă de un an, de la 01 septembrie 2000 la 01 septembrie 2001 în scopul de a asigura propriului locatar, apelantul - pârât din cauza de față, o locuință până la efectuarea reparațiilor la imobilul situat în B,-, parter, sector 2, conform dispozițiilor sentinței civile nr. 12836 din 23 octombrie 2000 Judecătoriei Sectorului 2
Pe de altă parte, beneficiul prelungirii de drept a contractului de închiriere, în condițiile art. 11 raportat la art. 10 alin. 1 din OUG nr. 40/1999 poate fi invocat numai de persoana în folosul căreia a fost edictată norma menționată, respectiv de locatar (în speță numitul ), iar nu și de o persoană având calitatea de simplu tolerant în imobilul închiriat (apelantul - pârât).
Apelantul - pârât avea doar posibilitatea să solicite obligarea numitului să-i asigure în continuare o locuință până la efectuarea reparațiilor la imobilul din-, sector 2, în cazul în care acestea nu erau finalizate la data expirării termenului prevăzut în contractul de închiriere pentru imobilul în litigiu, or, în caz contrar, obligarea numitului să-i asigure folosința vechii locuințe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul - pârât.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a OUG nr. 40/1999.
La termenul din data de 04 iunie 2008, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 1551Cod de procedură civilă.
Dosarul a rămas în nelucrare până la data de 07 iulie 2009, când intimata - reclamantă a solicitat repunerea pe rol a cauzei.
Prin rezoluția de primire la data de 10 iulie 2009 Curtea a dispus, citarea părților pentru a se discuta excepția perimării, acordându-se termen pentru data de, 21 octombrie 20094.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an în materie civilă.
Rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este situația în speță, unde după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 1551Cod procedură civilă, măsură dispusă la termenul din 04 iunie 2008, părțile au lăsat să treacă un interval mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 04 iunie 2009, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol și care să îndeplinească cerințele legale, în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, văzând totodată că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. 1 teza I din Codul d e procedură civilă ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Curtea urmează să constate perimat recursul.
Astfel fiind, Curtea urmează să constate perimat recursul, potrivit art. 248 - 254 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 955 din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./09.11.2009
-5.-;
Jud.1.-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Fănica Pena, Andreea Doris
