Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.142/2009-
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.1,.7, județul B și de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 603/LM din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 193/23.09.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că ambele recursuri sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul recurentului contestator, întrebat fiind, arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, învederând instanței faptul că recurentul a lucrat ca și mecanic de locomotivă o perioadă de 32 de ani, sens în care solicită recalcularea pensiei acestuia cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, solicitând de asemenea, recalcularea retroactivă a pensiei din data de 8 decembrie 2005, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cât privește recursul declarat de recurenta intimată, reprezentantul recurentului contestator solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 603/LM din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulata de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/04.08.2008, emisă de intimată pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Intimata a fost obligată în favoarea contestatorului la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/17.08.2007 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004, ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat însă că este cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosar, a rezultat că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis contestația conform dispozitivului deciziei recurate.
Întrucât pretențiile contestatorului au fost admise doar în parte, în temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă, instanța a obligat intimata la plata de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatorul și intimata Casa Județeană de Pensii B, ambele recursuri fiind formulate în termenul legal și scutite de taxă de timbru.
Recurenta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației și menținerea deciziei contestate în totalitate.
În motivare recurenta a arătat că dispozițiile Legii nr. 226/2006 nu sunt incidente în speță întrucât contestatorul nu a făcut dovada că a desfășurat una din activitățile expres menționate în acest act normativ, invocând totodată considerentele deciziei nr. 1888/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și faptul că încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face începând cu data de 01.04.2004, dată la care contestatorul avea calitate de pensionar, încă din anul 1990.
Referitor la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 19/2000 arată că intimatul a desfășurat activitate în funcția de mecanic locomotivă în cadrul Depoului O, funcția care nu era prevăzută în cuprinsul dispozițiilor legale menționate respectiv art. 20 din Legea nr. 19/2000.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 al. 1 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurentul a solicitat admiterea recursului său, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației în totalitate în sensul obligării intimatei Casa Județeană de Pensii B la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 ani și nu de 25 de ani și obligarea intimatei la plata diferenței de pensie din data de 30.02.2005 retroactiv.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că în mod greșit instanța a dispus recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, întrucât el a desfășurat activitate de mecanic de locomotivă pe o perioadă mai mare de 20 ani.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 7 din lista anexă la Legea nr. 226/2006, art. 11 și 11 combinat cu art. 19,20 din Legea nr. 19/2000.
În ședința publică din 28 ianuarie 2009 recurentul petent solicită ca recalcularea pensiei să fie dispusă cu începere din data de 8 decembrie 2005, instanța de fond nefăcând referire la acest moment.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv cele ale Legii nr. 226/2006 raportat la stagiul complet de cotizare realizat de contestator în condiții speciale -32 ani 1 lună și 13 zile.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis conform deciziei nr. -/10 iulie 1990, drepturi care au fost recalculate ulterior, utilizându-se atât în momentul stabilirii inițiale a acestor drepturi cât și cu ocazia recalculării aceluiași stagiu de cotizare de 30 ani.
Acest stagiu a fost reținut însă greșit de către intimată, corect dispunând tribunalul recalcularea prin luarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani în condițiile în care contestatorul a muncit efectiv în grupa I de muncă 32 ani 1 lună și 13 zile, îndeplinind activitate de mecanic de locomotivă în cadrul Depoului de -CFR O, activitate ce vizează siguranța circulației.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii o perioadă de minimum 25 de ani, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din înmulțirea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
În consecință, criticile recurentului privind recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu de 20 ani și nu de 25 ani, cum a reținut instanța de fond, după cum și criticile recurentei Casa Județeană de Pensii B privind luarea în considerare a stagiului de 30 de ani sunt nefondate, dispozițiile Legii nr. 226/2006 stabilind stagiul complet de cotizare ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual ca fiind de 25 de ani.
Susținerea recurentei Casa Județeană de Pensii potrivit căreia stagiul de cotizare ce se utilizează în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat nu poate fi acceptată, raportat la prevederile OUG nr. 4/2005, care a fost adaptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Având în vedere considerentele mai sus expuse, criticile recurenților, privind modalitatea de recalculare a pensiei dispusă prin sentința recurată sunt apreciate ca nefondate, sub acest aspect urmând a fi menținute dispozițiile din sentința recurată.
Instanța în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va dispune modificarea parțială a sentinței recurate în sensul că va dispune ca drepturile stabilite în favoarea contestatorului să fie acordate începând cu data de 8 decembrie 2005, data emiterii deciziei contestate în primă instanță.
Întrucât intimata Casa Județeană de Pensii B este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă va fi obligată aceasta să-i plătească recurentului suma de 100 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.1,.7, județul
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.1,.7, județul B în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 603/LM din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Dispune ca drepturile stabilite în favoarea contestatorului să fie acordate începând cu data de 8 decembrie 2005.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimata Casa Județeană de Pensii B la 100 lei în favoarea recurentului, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 11.02.2009
- dactilografiat grefier - 11.02.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
