Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1435/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Dosar nr-
- Secția civilă mixtă -
DECIZIA CIVILĂ nr. 1435/R/2008
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cigan Dana JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursurilor civile introduse de contestatorul domiciliat O- - 5 B 3.15 și intimata Casa Județeană de Pensii B O- împotriva sentinței civile nr. 378/LM din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator și reprezentantul său avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 191 din 7 octombrie 2008 emisă de Baroul Bihor Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului contestator asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, obligarea intimatei să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu de 20 de ani și nu 30 de ani cum greșit a procedat potrivit motivelor de recurs depuse la dosar, solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială. Cu privire la recursul formulat de intimata Casa Județeană de pensii, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentinței civilă nr. 378/LM din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în localitatea O-.-.5...15.jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/2005, emisă de intimată, pe seama contestatorului și obligă intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate.
A fost obligată intimata în favoarea contestatorului la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât contestatorul cât și intimata Casa Județeană de Pensii
Prin recursul declarat contestatorul a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei sale cu stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului contestatorul arată în esență că sentința este nelegală deoarece instanța de fond i-a stabilit un stagiu de cotizare de 25 de ani și nu de 20 se ani, încălcând dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 și HG 1550/2004, ignorând astfel activitatea desfășurată în grupa I de muncă de 29 ani, 10 luni și 26 de zile.
Stagiul stabilit de instanță fiind aferent grupei a II-a de muncă care este diferită de grupa I, alte case județene de pensii reținând corect grupele de muncă la recalcularea pensiilor, sens în care invocă practica de recalculare a Casei Județene de Pensii H și dispozițiile Legii 19/2000.
Prin recursul declarat Casa Județeană de Pensii, critică sentința pronunțată ca nelegeală și netemeinică arătând că instanța se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004, în opinia acestei instanțe stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nefiind cel impus de Legea nr. 3/1977- în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului care reglementa vechimea integrală de 30 de ani pentru bărbați, ci un alt număr de ani de vechime în muncă, opinie fundamentată greșit pe dispozițiile Legii nr. 226/2006, care nu este aplicabilă acestui contestator deoarece este aplicabilă doar începând cu data de 01.04.2001, instanța încălcând principiul neretroactiviității legii civile consacrat expres în art. 1 al codului civil.
Mai arată că instanța de fond a reținut greșit că activitatea desfășurată de contestator se încadrează în Anexele la Legea 226/2006, greșit fiind stabilit stagiul de cotizare de 25 de ani prin interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 8 și 9 cod pr. civilă și HG 1550/2004.
Examinând sentința recurată văzând și actele dosarului prin prisma motivelor invocate în ambele recursuri cât și din oficiu conform art. 304 /1 cod pr. civilă, Curtea de APEL ORADEA reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs invocate de către recurenți sunt neîntemeiate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică bazată pe interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Astfel, în ce privește recursul declarat de contestator care critică sentința pe motiv că instanța nu a admis stagiul de cotizare solicitat de 20 de ani, stabilind că se cuvine recalcularea pensiei acestuia cu stagiul de 25 de ani, instanța de recurs constată că în mod corect a apreciat instanța că se impune recalcularea pensiei cu acest stagiu de cotizare și nu de 30 de ani cum greșit a calculat casa Județeană de Pensii B, dar nici de 20 de ani cum pretinde contestatorul.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a beneficiat de pensie de limită de vârstă prin decizia nr. - din 13 octombrie 1998, emisă de intimată în temeiul Legii 3/1977 la data pensionării având o vechime în muncă de 29 ani, 10 luni și 26 zile în grupa I de muncă și 2 ani, 3 luni și 24 zile în grupa a III- a de muncă, activitatea desfășurată ca mecanic de locomotivă fiind încadrată în grupa I de muncă, vechimea totală în muncă fiind de peste 46 ani cu sporurile acordate pentru condiții speciale de muncă.
Prin decizia nr. -/2005 i-a fost recalculată pensia prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, avându-se în vedere prevederile HG 1550/2004 raportate la disp. art. 8 din Legea 3/1977.
Corect a reținut însă instanța de fond că recalcularea pensiei în baza HG 1550/2004 și OUG 4/2005 trebuie să se efectueze conform principiilor și normelor instituite de Legea nr. 19/2000, care sunt aplicabile de la data intrării ei în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare.
Activitatea desfășurată de reclamant ca fochist și mecanic de locomotivă încadrată în grupa I de muncă nu se regăsește însă printre activitățile pentru care Legea 19/2000 a prevăzut la art. 20 și 43 un stagiu de cotizare necesar de 15 sau 20 de ani pentru pensie de limită de vârstă însă prin Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea 19/2000 actualizată, s-a prevăzut la art. 5 că stagiul complet de cotizare este de 25 ani pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, dintre cele enumerate expres în anexele acestei legi.
Ori activitatea desfășurată de contestator în siguranța circulației ca mecanic de locomotivă grupa I de muncă se încadrează în prevederile pct. 7 din Anexa nr. 1 cuprinzând Lista locurilor de muncă încadrate în condiții speciale la Legea 226/2006 pentru care stagiul complet de cotizare la stabilirea pensiei este de 25 de ani, corect fiind așadar stagiul reținut de prima instanță și admisă astfel contestația formulată având în vedere și dispozițiile art. 7 pct. 3,4,5 din OUG 4/2005 care prevăd posibilitatea revizuirii deciziei de pensie calculată eronat și acordarea drepturilor de pensie modificate de la data plății drepturilor recalculate inițial.
Prin urmare, în condițiile în care recalcularea pensiei se face conform normelor și prevederilor instituite de Legea 19/2000, iar prin Legea 226/2006 se stabilește că și pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă anterior acestei legi 19/2000 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru pensie este de 25 ani, criticile și susținerile recurentului privind aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt neîntemeiate, astfel că recursul acestuia va fi respins ca nefondat, nefiind aplicabile dispozițiile Legii 3/1977 invocată de recurent.
Și recursul declarat de Casa Județeană de pensii B este neîntemeiat și va fi respins, deoarece motivele invocate de aceasta cu privire la aplicarea și interpretarea greșită a legii sunt evident neîntemeiate, prima instanță apreciind corect că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii 226/2006, art. 2 alin. 2 din acest act normativ, stabilind expres că prevederile acestei legi se aplică și pentru activitatea desfășurată în grupe speciale de muncă anterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii 19/2000, această lege coroborându-se cu disp. OUG 4/2005 așa cum judicios a concluzionat și instanța de fond prin soluția pronunțată.
Față de cele reținute în considerentele ce preced, instanța în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă va respinge ca neîntemeiate ambele recursuri, menținând ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile introduse de contestatorul domiciliat O- - 5 B 3.15 și intimata Casa Județeană de Pensii B O- împotriva sentinței civile nr. 378/LM din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.GM
07.11.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./07.11.2008.
Președinte:Cigan DanaJudecători:Cigan Dana, Popa Aurora, Galeș Maria
