Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1451/2009-
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, domiciliat în O, nr. 53, - 10,.8,.39, județul B și recurenta intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 741/LM din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 04.11.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației recurentului și recalcularea pensiei acestuia cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, plata retroactivă a drepturilor, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cât privește recursul declarat de recurenta intimată, reprezentantul contestatorului solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.741/LM din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția de tardivitate invocată de intimată.
S-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecință:
Intimata a fost obligată să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.10.2008, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Partea intimată a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța d fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977 prin decizia nr. -/07.09.1993.
Prin decizia nr. -/03.01.2006 fost recalculată pensia contestatorului în baza dispozițiilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005, iar stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, tribunalul a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
Așadar, tribunalul constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
O astfel de concluzie s-a apreciat că este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin.2 din Legea nr. 19/2000 și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile acestei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea 226/2006.
De asemenea, tribunalul a apreciat că activitatea desfășurata de către contestator, respectiv turnător formator, presator, șlefuitor, turnător, maistru încadrându-se în grupa I de muncă este asimilată stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006, potrivit pct. 23 si 24 din anexa la Legea nr. 226/2006.
În consecință calculul pensiei pentru limită de vârstă în cazul contestatorului trebuia să se facă potrivit prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 226/2006, respectiv prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale în perioade de cotizare și nu prin împărțirea la 30 ani si 11luni.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr.226/2006 tribunalul obliga intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, nu de 20 de ani cum în mod nejustificat a solicitat acesta, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Având în vedere că actele în vederea recalculării pensiei au fost depuse la intimată la data de 18.09.2008 (recipisa nr.-), în temeiul art.169 din Legea nr. 19/2000, instanța a acordat drepturile astfel stabilite începând cu data de 01.10.2008.
Referitor la excepția de tardivitate invocata de intimata, tribunalul a respins-o, întrucât contestatorul a solicitat obligarea intimatei la recalcularea pensiei prin luarea unui alt stagiu de cotizare și a făcut dovada depunerii cererii de recalculare, formulând contestație în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului intimatei.
În temeiul art. 274 Codul d e procedura civilă intimata a fost obligată să achite contestatorului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul cât și intimata Casa Județeană de Pensii
Recurentul prin recursul declarat, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul recalculării, în principal, a pensiei cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să-i fie acordate retroactiv drepturile pe ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv de la data de 30.10.2005, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurentul că, sentința este parțial nelegală și netemeinică admițându-se doar parțial contestația acestuia, fără a se ține seama de împrejurările de fapt și de drept ale cauzei.
Subliniază că din moment ce a fost pensionat din anul 1993, legea aplicabilă este Legea nr.3/1977, care prevede pentru asigurații de grupa I un stagiu de 20 de ani, iar pentru cei de grupa a II-a stagiul de 25 de ani.
În acest sens recurentul a invocat Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta Casa Județeană de Pensii B, prin recursul declarat, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 al. 1 din HG nr. 1550/2004, respectiv că în mod greșit s-a reținut faptul că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de Legea nr. 3/1977.
În continuare arată recurenta că dispozițiile Legii nr. 226/2006 nu sunt aplicabile în cazul intimatului, invocând în acest sens dispozițiile art. 1 din lege, care reglementează că numai începând cu data de 01.04.2001 anumite locuri de muncă sunt încadrate în condiții speciale, așa încât consideră aceasta că dispozițiile acestei legi sunt aplicabile numai pensionarilor pensionați după această dată.
În cele din urmă, arată recurenta că instanța de fond a ignorat în totalitate dispozițiile Legii nr. 226/2006, în ceea ce privește cele două condiții cumulative, pe care trebuie să le îndeplinească o persoană, respectiv că angajatorul să se găsească în lista cuprinsă în Anexa 2 la lege, iar activitatea persoanei să fie regăsită în Anexa 1 la lege.
Analizând recursurile formulate prin prisma citricilor formulate, instanța constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis în anul 1993, în acest sens fiind emisă decizia nr. -/07.09.1993, utilizându-se în procesul de recalculare a pensiei stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că, contestatorul a realizat un stagiu total de cotizare de 46 ani 9 luni și 17 zile, din care: 24 ani 8 luni și 25 zile în grupa I de muncă, iar 10 ani și 22 de zile în condiții normale.
Prin Decizia nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 al. 2 și ale art. 43 al. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977, stagiu de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile sale au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei practica Curții de Apel Oradeaa fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977, care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei în temeiul OUG nr. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO, reflectată în hotărârile de condamnare a României pentru încălcarea art. 1 din primul Protocol adițional al convenției, se observă că într-un mare număr de cazuri condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond, deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor, în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă, Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoarea patrimonială decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vederea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul invocat conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărarea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune conform art. 20 al. 2 din Constituția României, prioritatea normei din convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994 face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 al. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior date de 20.05.2008 și cum contestatorul a prestat activitate o perioadă de 24 ani 8 luni și 25 zile, în grupa I, la Secția turnătorie din cadrul fostei de Mașini Unelte ".", realizând stagiul total de cotizare necesar prevăzut de anexa 4 din Legea nr. 19/2000, temeinic tribunalul a reținut ca fiind incidente în cazul acestuia dispozițiile art. 4 și 5 raportate la pct. 23 și 24 din Anexa 1 la Legea nr. 226/2006, dispunând în consecință recalcularea pensiei cu stagiul de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
În ceea ce privește cererea recurentului de a i se recalcula pensia cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, este de subliniat faptul că prin Decizia nr. 40/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei, singurele facilități oferite de această lege persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
De asemenea, nu poate fi primită nici cererea acestuia de a i se acorda drepturile retroactiv din 2005, în condițiile în care la acea dată Legea nr. 226/2006 nu intrase în vigoare, în privința datei de la care se acordă drepturile recalculate, art. 169 al. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că acestea se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Față de aceste aspecte, criticile ambilor recurenți fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă vor fi respinse ambele recursuri, urmând a menține ca temeinică și legală hotărârea recurată.
Cum recurentul se află în culpă procesuală, cheltuielile de judecată nu i se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de declarate de recurentul contestator, domiciliat în O, nr. 53, - 10,.8,.39, județul B și recurenta intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 741/LM din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat judecător - - 13.11.2009
- dactilografiat grefier - 13.11.2009- 4 ex.
-
-comunicat 13.11.2009 -2 ex.
-, domiciliat în O, nr. 53, - 10,.8,.39, județul
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
