Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1465/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
-Secția civilă mixtă- Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1465/2009-R
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-, -B1,.A,.11, județul B, împotriva sentinței civile nr.306/LM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru intimatul contestator- -personal, reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 29.10.2009, recurenta pârâtă a depus "completare la întâmpinare", după care:
Reprezentantul intimatului contestator învederează instanței că a preluat un exemplar din completarea depusă de către partea recurentă, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța nr.200/5.11.2009.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.306/LM din 18 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.-/06.03.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
A fost obligată intimata la plata sumei de 500 lei, în favoarea contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatorul a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/18.08.1998 (fila 10 dosar), la calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr. -/25.08.2005.
S-a mai reținut de prima instanță că, potrivit acestui buletin de calcul, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă 25 ani, 9 luni și 22 de zile, având un stagiu total de cotizare realizat de 49 de ani, 5 luni și 6 zile.
Tribunalul a constatat că în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 7 din anexa 1 este stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Din copia fișei de pensie (fila 34-37 dosar), rezultă că contestatorul a desfășurat activitatea în funcție de mecanic de locomotivă, o perioadă de peste 25 de ani.
S-a mai apreciat de către prima instanță că, conform art.3 din Legea nr.226/2006 asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 la lege, iar conform art. 5 din același act normativ, pentru asigurații prevăzuți la art.3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 de ani a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Din aceste prevederi legale a rezultat că la stabilirea punctajului mediu anual intimata avea obligația să împartă numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la 25 de ani și nu la 30 de ani așa cum în mod greșit a dispus.
De asemenea, solicitarea contestatorului de a se împărți punctajul mediu anual la 20 de ani, prima instanță nu a găsit-o întemeiată, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale se împarte la 25 de ani și nu la 20 de ani, cum a solicitat contestatorul.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.3 din Legea nr.226/2006, instanța de fond a admis în parte contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. -/06.03.2007, emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 500 lei, în favoarea contestatorului cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă ce reprezintă onorariu de avocat conform chitanței nr.82/07.04.2008 (fila 2 dosar), întrucât intimata a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului, modificarea totală a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, pentru următoarele motive:
-instanța de fond se găsește în gravă eroare cu privire la interpretarea prevederilor legale, astfel în cauză sunt incidente prevederile art.8 din Legea nr.3/1977, legea în vigoare la data pensionării reclamantului;
-instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, legiuitorul stabilind clar care sunt cele două categorii de stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual;
-potrivit art.14 din Legea nr.226/2006, beneficiază de recalcularea pensiei persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data de 1.04.2001, iar reclamantul s-a pensionat anterior acestei date;
-reclamantul și-a desfășurat activitatea și ca mecanic utilaje, fochist, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.226/2006.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2006, Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000, Legea nr.226/2006.
Intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Prin actul înregistrat la 28.10.2009, recurenta a învederat instanței că reclamantul a beneficiat, începând cu data de 1.06.2009, de prevederile nr.OUG100/2008, astfel că a beneficiat de un punctaj suplimentar la pensie, iar începând cu data de 1.01.2010 reclamantul va beneficia și de prevederile Legii nr.218/2008, astfel că va rezulta o pensie de asigurări sociale estimativă de 1435 lei, recurenta precizând totodată că, prin aplicarea nr.OUG100/2008 și a Legii nr.218/2008, valoarea pensiei reclamantului este mai mare decât în situația în care s-ar utiliza alt stagiu de cotizare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie de limită de vârstă ale intimatului contestator au fost stabilite prin decizia nr. - din 18.08.1998, acesta având un stagiu de cotizare realizat de 45 ani, din care, 24 de ani 7 luni și 24 zile în grupa I de muncă, el îndeplinind atribuții corespunzătoare funcției de mecanic locomotivă, și fochist în cadrul CFR, iar în grupa a-III-a de muncă a realizat un stagiu de 4 ani 6 luni și 8 zile, activitatea din grupa I de muncă fiind desfășurată în domeniul siguranței circulației.
Potrivit prevederilor articolului 1 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7 și anume activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, locurile de muncă prevăzute la alin. 1 fiind cele din unitățile prevăzute în anexa 2, anexă în care la pct. 17 - 18 este menționată Societatea Națională de Transport Feroviar. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 226/2006 însă, aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia de a se lua în considerare un stagiu de cotizare mai mic de 30 de ani, are fundament legal.
Este de observat însă că, din eroare, instanța de fond a dispus acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 1.12.2005, deși drepturile vizează luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în condițiile Legii nr.226/2006, prin urmare, acordarea acestor drepturi nu puteau viza o dată anterioară intrării în vigoare a acestei legi, sens în care se impune modificarea în parte a sentinței sub aspectul datei începând cu care vor fi acordate drepturile aflate în discuție, respectiv data de 1 mai 2008, având în vedere prevederile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -8.04.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că drepturile stabilite prin sentință vor fi acordate începând cu data de 1.05.2008, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-, -B1,.A,.11, județul B, împotriva sentinței civile nr.306/LM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că drepturile stabilite prin sentință vor fi acordate începând cu data de 1.05.2008.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:10.11.2009
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
