Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1490/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1490 /R/2009 | |
Ședința publică 10 iunie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat depârâțiiși împotriva sentinței civile nr. 573/A din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pereclamanta, precum și peintervenienții- și, având caobiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate, avocat și pârâtul-recurent, asistat de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2600 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 iunie 2009 reclamanta-intimată a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Se constată de asemenea că la data de 5 iunie 2009, reprezentantul pârâților-recurenți a depus la dosar, prin registratura instanței o cerere prin care se solicită comunicarea unui exemplar din întâmpinare, aceasta fiindu-i comunicată în aceeași zi, așa cum rezultă din mențiunea făcută pe această cerere.
La termenul de azi, reprezentantul pârâților-recurenți arată că aceștia nu au achitat cauțiunea stabilită de instanță la termenul anterior întrucât nu au posibilități materiale, astfel că renunță la judecarea cererii de suspendare, și depune la dosar în copie, un contract de asistență juridică încheiat la data de 26 septembrie 2006 între dl. avocat și dl., pârâtul-recurent de azi, precum și o adresă, în original, din partea Agenției Imobiliare "Pro Firma", prin care comunică d-lui că un apartament cu 3 camere, având suprafața de 68 mp, situat în C-N, zona - - în perioada februarie-aprilie 2005 aveau un preț cuprins între 45.000 și 50.000 Euro. Se comunică câte un exemplar din aceste înscrisuri reprezentantului reclamantei-intimate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță și admiterii cererii reconvenționale. Susține că instanța de apel nu a motivat pe fond respingerea apelului, în considerente nefiind indicate motivele pentru care s-a ajuns la concluzia că nu s-au adus probe relevante față de cele de la fond, acest aspect echivalând cu necercetarea fondului cauzei. Apelul nu s-a purtat doar asupra existenței sau inexistenței simulației, ci asupra unor probleme mult mai complexe (formele simulației, nulitățile etc.), însă motivarea instanței de apel, asupra problemelor simulației, deși achiesează la soluția instanței de fond, se contrazice cu ceea ce instanța de fond a stabilit. În ceea ce privește inaplicabilitatea excepției lipsei calității de reprezentant al avocatului reclamantei care a inițiat acțiunea, consideră că neavând mandat la data exercitării acelor demersuri procesuale, lipsa acestuia nu poate fi ratificată ulterior datorită calității speciale a acelor drepturi. Solicită cheltuieli de judecată potrivit facturii și chitanței pe care le depune la dosar în copie.
Reprezentantul reclamantei-intimate susține întâmpinarea depusă la dosar și pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei, potrivit chitanței de pe care o depune la dosar. Arată că în opinia sa sunt neîntemeiate susținerile potrivit cărora instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei. Având în vedere că pârâții-recurenți nu au înțeles să achite cauțiunea stabilită de instanță la termenul anterior, pentru soluționarea cererii de suspendare, solicită respingerea acesteia.
În replică, reprezentantul pârâților-recurenți arată că teza privitoare la motivele de casare și modificare are în vedere și aspectul privind necitarea pârâtei-recurente. În ceea ce privește contradicția apărută în considerentele instanței de apel, aceasta vizează un rezultat contrar constatării simulației, respectiv admiterea simulației în lipsa înscrisului contrar.
În replică, reprezentantul reclamantei-intimate arată că s-au încheiat contracte de asistență juridică în scris, și doar primul contract nu a fost semnat de către reclamantă. Nu înțelege care sunt motivele pentru care au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, și consideră că se fac susțineri contrare evidenței.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâților-recurenți arată că în speță este vorba despre o acțiune în revendicare clasică, respectiv acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva neproprietarului posesor.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.9509/09.05.2006 la Judecătoria Cluj -N, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtului și a familiei sale din imobilul situat în C-N,-,.56, identificat în CF nr.49023 C-N și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar 24-34, a solicitat respingerea acțiunii principale ca nefondată, iar prin cererea reconvențională formulată împotriva reclamantei, precum și pârâților și -, a solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și - în calitate de vânzători și în calitate de cumpărătoare, autentificat sub nr.592/12.05.2005, cu privire la imobilul situat în C-N,-,.56, înscris în CF nr.49023 C-N; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.592/12.05.2005; să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și și - autentificat sub nr.2101/07.12.2001 cu privire la imobilul în litigiu; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2101/07.12.2001; cu cheltuieli de judecată.
La data de 31.10.2006, reclamanta și-a extins acțiunea față de pârâta, soția pârâtului, 66.
Prin sentința civilă nr.3988 din 9 mai 2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și și în consecință, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în C-N,-,.56, înscris în CF nr.49023 C-N, nr.top 23602/S/.
S-a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâtul în contradictoriu cu intervenienții și - și în consecință, s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2101/07.12.2001 încheiat între pârâtul și și -.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul în contradictoriu cu reclamanta și în consecință, s-a constatat caracterul simulat, prin interpunere de persoane, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.592/12.05.2005 încheiat între intervenienții și - și reclamanta.
S-a respins ca netemeinic capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.592/12.05.2005, încheiat între intervenienții și - și reclamanta.
Au fost compensate toate cheltuielile de judecată efectuate de părți și ocazionate de prezenta procedură judiciară.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2101/07.12.2001, le-a vândut soților și -, apartamentul nr.56, situat în C-N,-,.2,.6, pentru prețul de 341.000.000 lei, perioadă în care între și a existat o relație de afaceri la SC "" SRL.
Din interogatoriul intervenientului, a rezultat că acesta a investit sume considerabile în societatea deținută împreună cu pârâtul, motiv pentru care i-a solicitat acestuia să depună ca și garanție apartamentul în litigiu, sens în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2101/2001.
La data de 5 martie 2003, SC "" SRL, a împrumutat de la SC suma de 400.000.000 lei, linia de creditare fiind preluată în anul 2004 de BANK SA, cu privire la suma de 350.692.568 lei și diferența până la 20.000 euro, împrumut garantat cu dreptul de ipotecă asupra apartamentului în litigiu. Martorul - a declarat că în anul 2005, pârâtul a avut probleme legate de rambursarea unui credit achitat integral ca urmare a vânzării unui apartament.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.502/12.05.2005, intervenienții și - i-au vândut reclamantei imobilul în litigiu pentru prețul de 21.750 euro, utilizat pentru plata datoriei la BANK, urmând ca apartamentul să-i fie predat cumpărătoarei la data de 12 iulie 2005.
În baza acestor probe, judecătoria a reținut existența unui act public reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2101/07.12.2001, în realitate încheindu-se un contract de garanție imobiliară, având ca scop garantarea investițiilor făcute de la SC "" SRL, astfel că față de dispozițiile art.1175 civ. între și nu a intervenit transferul dreptului de proprietate, drept care a rămas în patrimoniul pârâtului.
Al doilea simulator, este contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.502/2005, încheiat între intervenientul și soția -, cu reclamanta. Intervenientul a declarat la interogatoriu, că a încheiat acest contract la solicitarea pârâtului, prețul revenindu-i acestuia, pentru a-și plăti împrumutul la bancă. Același martor -, a mai declarat că a cunoscut-o pe reclamanta, cu ocazia achitării datoriei pârâtului, la BANK.
Așa fiind, prima instanță a reținut că în mod cert între pârâtul, proprietarul real al apartamentului în litigiu și reclamanta, a existat o înțelegere conform căreia pârâtul transformă dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, în schimbul sumei de 21.750 euro, sumă ce era destinată achitării creditului garantat de pârât la SC BANK SA, în timp ce actul aparent s-a încheiat între proprietarii aparenți înscriși în cartea funciară, în realitate aceasta dobândind dreptul de proprietate de la proprietarul real, în urma acordului de voințe intervenit între aceștia.
Din cauza relațiilor de afaceri dintre pârâți și intervenienți, precum și a iminenței executării silite din partea creditorului ipotecar, părțile au fost în imposibilitate să preconstituie contraînscrisul, motiv pentru care sunt incidente prevederile art.1198 civ. Dreptul de proprietate s-a transmis de la pârâtul la reclamanta, motiv pentru care acestuia îi revine obligația de predare a apartamentului în litigiu, către reclamantă.
Pârâtul nu îi poate opune reclamantei vreun titlu de proprietate, din moment ce tocmai el este acela care i-a transmis titlul reclamantei, prin împlinirea termenului de predare, în prezent ocupând apartamentul în litigiu fără niciun titlu, astfel că acțiunea reclamantei având ca obiect evacuarea pârâților, este perfect admisibilă, sens în care a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de evacuare, ca nefondată.
Cererea reconvențională a fost admisă în parte.
Prin decizia civilă nr.573/A din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins apelul declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.3988/02.05.2007 a Judecătoriei Cluj -
Au fost obligați apelanții să îi plătească intimatei, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.100 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că acțiunea intentată de reclamantă împotriva pârâților este o acțiune personală în evacuare, iar nu o acțiune în revendicare, astfel că nu trebuie timbrată la valoare, ci conform taxei de timbru datorate pentru acțiunea în evacuare.
Întrucât în cauză nu se dispută dreptul de proprietate al reclamantei asupra apartamentului în litigiu, reclamanta nu era nevoită să formuleze o acțiune în revendicare, ci numai în evacuare, motiv pentru care a fost considerată ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii principale.
Nefondată a fost găsită și excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului reclamantei, deoarece aceasta a ratificat actele efectuate de reprezentantul ei pe parcursul derulării procesului și a angajat un al doilea reprezentant care a continuat să susțină pretențiile din acțiunea principală, indiferent de existența sau nu a contractului de asistență juridică, mandatul fiind consensual.
La fondul cauzei, procedura de citare cu pârâta a fost corect îndeplinită, astfel că nu au fost încălcate normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, potrivit art.105 pr.civ. Pârâta a fost reprezentată de avocat, care a luat termenul în cunoștință. Potrivit art.89 alin. (2) pr.civ. înfățișarea părții în instanță personal sau prin mandatar, acoperă orice viciu de procedură, astfel că nici această excepție nu a fost considerată fondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că pârâții nu au reușit să dovedească alte motive în plus față de fondul cauzei, cu toate că în apel s-a completat probațiunea prin audierea de martori.
Apelanții nu au reușit să dovedească o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, iar dovada simulației se poate face doar cu un contraînscris. Ei nu au depus la dosar un contraînscris care să dovedească împrejurarea că în cauză s-a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară și nu un contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și, solicitând în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei în sensul admiterii apelului și modificarea soluției sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii introductive și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că instanța de apel nu a motivat pe fond respingerea apelului, menționând doar fugitiv că pârâții nu au reușit să dovedească alte aspecte în plus față de fondul cauzei, în acest fel evitându-se să se exprime care sunt considerentele efective pentru care instanța a ajuns la concluzia că apelanții nu au reușit să dovedească nimic în plus față de fond, chiar dacă au mai fost audiați încă patru martori. Ca urmare, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea motivării instanței, deoarece nu există o asemenea motivare.
Nemotivarea echivalează cu necercetarea fondului de către instanță, conform art.261 pr.civ. acesta reprezentând considerentul principal al solicitării de admitere a recursului cu consecința casării cu trimitere, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun fel asupra motivării respingerii apelului pe fondul cauzei.
Frazele din considerentele deciziei atacate, sunt contradictorii atât între ele cât și față de situația stabilită de instanța de fond. Ca urmare, se poate susține că în condițiile în care s-a respins apelul și s-a păstrat în întregime soluția instanței de fond, apare ca fiind total contradictorie motivarea instanței de apel, contradicție care privește atât raportul soluție-motivare, cât și raportul soluție instanță de fond - soluție instanță de apel.
În baza art.295 pr.civ. instanța de apel este obligată să verifice în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, însă tribunalul nu a verificat în esență starea de fapt reținută de prima instanță.
Recurenții cu criticat decizia și sub aspectul verificării și soluționării excepțiilor.
Cu privire la calificarea acțiunii inițiale și implicit a necesității de taxare, instanța de apel a realizat o motivare ce nu are legătură cu motivele de apel. Recurenții au susținut că acțiunea în revendicare este definită clasic ca fiind acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Instanța de apel a preluat în mod extrem de succint poziția judecătorului de la fond, fără a observa nelegalitatea acesteia.
La fond, instanța a arătat că în virtutea principiului disponibilității, nu poate să depășească limitele acțiunii, uitând că instanța nu este ținută de încadrarea în fapt și în drept menționată de părți, ci are obligația verificării acestor împrejurări.
Deși prima instanță a fost sesizată cu privire la evidențierea unei simulații prin deghizare totală, instanța a descoperit că este vorba de o simulație prin interpunere de persoane.
În mod nelegal a reținut instanța de fond inaplicabilitatea excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantei care a inițiat acțiunea, care neavând mandat la data exercitării acelor demersuri procesuale specifice, lipsa acestuia nu poate fi ratificată ulterior tocmai datorită calității speciale a acelor drepturi procesuale, iar instanța de fond a motivat nelegal lipsa inexistenței contractului de asistență juridică.
Instanța de apel nu a observat că numita recurentă nu a fost citată în mod legal, procedura de citare neîndeplinindu-se cu aceasta care nu a fost prezentă în momentul dezbaterilor pe fond. Aserțiunile instanței de apel în ce privește îndeplinirea procedurii prin reprezentant sau mandatar nu sunt acoperite de dovezile de la dosar.
Instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de control a legalității sentinței, deoarece a interpretat contradictoriu și nelegal problema calității simulației existente; nu a verificat și motivat împrejurarea existenței sau inexistenței vreunei înțelegeri privind posesia bunului respectiv și anume dacă părțile s-au înțeles eventual cu privire la folosința acestui imobil, ulterior așa-numitei transferări a dreptului de proprietate. Un element important în simulație, este cel privind vizionarea și folosința ulterioară a imobilului supus unei atari convenții.
În final, recurenții au susținut că un alt exemplu de necercetare oferit de instanța de apel, îl reprezintă lipsa de motivare a apelului numitului, cu privire la considerațiile acestuia din conținutul apelului, raportat la fondul dosarului, motiv pentru care au arătat că susțin în integralitate conținutul apelului în această materie și critică astfel necercetarea de către instanța de apel a acestor elemente speciale.
Intimata prin întâmpinare depusă la dosar 22-28, a solcitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Răspunzând motivelor de apel, intimata a arătat că în speță nu se regăsesc cazurile prevăzute de art.312 alin. (5) pr.civ. pentru a se putea dispune admiterea recursului și casarea cu trimitere. Niciunul dintre recurenți nu s-a plâns și nu a invocat în cuprinsul recursului că judecata în fața instanței de apel s-ar fi făcut în lipsa lui, ori că nu ar fi fost citat la administrarea probelor sau la dezbaterea fondului.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a susținut că niciunul din motivele de recurs invocate nu sunt incidente în speță.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Criticile recurenților privind nemotivarea deciziei pronunțate în apel, sunt nefondate. Motivarea unei hotărâri judecătorești, este o problemă de conținut, iar nu de volum; de calitate și nu de cantitate.
șubrezenia parțială a motivelor de apel, pârâții le-au formulat dezlânat, în că în acel fel vor convinge instanța să pronunțe soluția dorită de ei.
Dacă o instanță de control judiciar, cu ocazia redactării hotărârii, ar redain extensoîn considerentele ei, în întregime motivele de apel, întâmpinarea, răspunsul la întâmpinare, notele de ședință și concluziile scrise formulate în speță, toate integral și ar răspunde fiecărei propoziții, așa cum pretind pârâții, hotărârea respectivă ar lua dimensiuni uriașe. Or nu acesta este rolul instanței, care în situația unui apel motivat excesiv de voluminos, este îndreptățită să le rezume, să le sintetizeze, să răspundă grupat și să le respingă în bloc.
Între dispozitivul sentinței pronunțate de prima instanță și dispozitivul deciziei date de tribunal prin care s-au respins apelurile pârâților, menținând soluția judecătoriei, nu există absolut nicio contradicție. Diferențele de nuanțe dintre frazele extrase de recurenți din contextul considerentelor deciziei atacate, ca și dintre acestea și considerentele sentinței, nu se constituie în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 7 pr.civ. când hotărârea recurată ar cuprinde motive contradictorii.
Respingând ambele apeluri, tribunalul a respins implicit și solicitarea apelantei privind desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește excepțiile soluționate, curtea constată că în baza principiului disponibilității, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune personală în evacuare, pe care judecătoria era obligată să o judece așa cum a fost formulată, potrivit dispozițiilor art.129 alin. (6) pr.civ. care prevăd că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Este adevărat că instanța are posibilitatea să dea calificarea juridică exactă acțiunii reclamantei, după ce în prealabil a pus în discuția părților temeiurile de fapt și de drept, doar că în speță obiectul acțiunii era suficient de clar și anume că este vorba de o acțiune personală în evacuare, situație în care prima instanță numai încălcând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, ar fi putut să schimbe obiectul acțiunii din evacuare în revendicare, pentru că așa doreau pârâții, care omit că reclamanta a fost aceea care a stabilit cadrul procesual.
Pârâții la rândul lor și-au formulat prin cererea reconvențională acele capete de cerere pe care le-au considerat necesare, fără ca reclamanta să aibă obiecțiuni în legătură cu modul lor de formulare, sau să solicite schimbarea lor cu altele care i-ar fi ei mai convenabile, ci a solicitat doar respingerea cererii reconvenționale.
Reclamanta în calitate de proprietară tabulară asupra apartamentului în litigiu, situat în C-N,-,.56, înscris în CF nr.49023 C-N, nr.top 23602/S/, avea posibilitatea să formuleze împotriva pârâților care nu dețin niciun titlu locativ asupra imobilului, și o acțiune în revendicare, doar că a avut libertatea să aleagă felul acțiunii pe care a intentat-o împotriva pârâților, fără ca aceștia să îi poată impune ce acțiune le-ar conveni să promoveze reclamanta împotriva lor.
Definiția așa-zis "clasică" a acțiunii în revendicare, ca fiind acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, este simplistă, depășită și criticabilă; o definiție la zi ar fi aceea că "laction en revendication est celle qu exerce le proprietaire, en cette qualite, contre le tiers qui detient indument bien refuse de le restituer en contestant droit" (Fr. Ph.Simler, " civil. biens", 7eedition, 2006, nr.520, pt.406), ceea ce în traducere românească ar însemna aproximativ că acțiunea în revendicare este acea acțiune exercitată de proprietar în această calitate, împotriva unui terț care deține fără drept bunul său și refuză să i-l restituie, contestând dreptul său.
Întrucât reclamanta a înțeles să formuleze o acțiune personală în evacuare, iar prima instanță nu era îndreptățită să schimbe obiectul deslușit al acțiunii introductive de instanță, față de circumstanțele cauzei și respectând principiul disponibilității, taxa de timbru datorată legal, era în sumă fixă, conform art.3 lit.b) din Legea nr.146/1997.
Instanța de apel a soluționat legal excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, reprezentând-o în baza contractului de asistență juridică nr.5/08.05.2006, reziliat la data de 24.09.2006, iar ulterior de dr., în temeiul contractului de asistență juridică nr.29/23.10.2006. Pentru perioadele neacoperite de contractele de asistență juridică, regulile aplicabile în materia contractului de mandat, îi dau posibilitatea mandantului să ratifice ulterior actele mandatarului.
Curtea a găsit întemeiat motivul de recurs privitor la neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâta-recurentă, ce s-a constituit și în motiv de apel.
Pârâta nu a fost chemată în judecată prin cererea introductivă de instanță, ci numai prin extinderea de acțiune din 31.10.2006, 66. Conform împuternicirii avocațiale date anterior, la data de 3 iulie 2006, numai pârâtul a fost reprezentat de ", și asociații" prin 14, apoi din 26.09.2006 de 21, substituit la data de 10.01.2007 de 80, când în delegația de substituire a fost inclusă în mod greșit și pârâta, împreună cu care nu s-a încheiat un contract de asistență juridică, astfel că în mod eronat începând cu termenul din 10 ianuarie 2007, judecătoria a considerat că pârâta are termenul în cunoștință și nu a mai fost citată în cauză, iar ea nu s-a prezentat niciodată în fața primei instanțe, așadar nici la termenul din 18 aprilie 2007, când s-au declarat închise dezbaterile și s-a acordat cuvântul pe fond, 138 dos.judecătorie.
Conform art.107 pr.civ. președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității, iar potrivit art.105 alin. (2) același cod, actele îndeplinite ca neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Apreciind că prin neîndeplinirea procedurii de citare cu, în fața primei instanțe, aceasta neprezentându-se personal și nefiind reprezentată legal pentru a-și formula apărările pe care le-ar fi considerat de cuviință, pârâtei i s-a cauzat o vătămare gravă, concretizată în lipsirea ei de apărare, vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, curtea urmează ca în baza art.304 pct. 9, coroborat cu art.312 alin. (1), (2), (4) și (5) pr.civ. să admită recursul pârâților împotriva deciziei tribunalului care va fi casată și rejudecând în temeiul art.297 alin. (1) din același cod, vor fi admise apelurile pârâților în contra sentinței judecătoriei, care va fi desființată și se va trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea cauzei cu îndeplinirea procedurii de citare cu toate părțile din proces, inclusiv cu pârâta.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, curtea apreciază că nu se impune analizarea motivelor de recurs care vizează fondul cauzei și anume: "interpretarea contradictorie și nelegală de prima instanță și de instanța de apel a problemei calității simulației existente", "împrejurarea existenței sau inexistenței vreunei înțelegeri privind posesia imobilului respectiv" și "lipsa de motivare a apelului numitului cu privire la considerațiile acestuia din conținutul apelului raportat la fondul dosarului".
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.573/A din 4.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează, în sensul că admite apelurile declarate de pârâții și, în contra sentinței civile nr.3988/9.05.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- -- - TARȚA
Red.DT:12.06.2009
Dact.CA: 17.06.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
