Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1505
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Marcel Gavriș
JUDECĂTOR 2: Cristina Ciobanu Dordea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 188A/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă, în contradictoriu cu reclamanta Compania națională de Ferate CFR - Regionala
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.11.2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.11.2009.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 25.04.2008, reclamanta Compania Națională de Ferate CFR SA Regionala Bac hemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în B, str. 9 - nr. 8, Bl.11 B, scara 1,. 2,. 24, sector 6.
În motivarea cererii reclamanta arătat că pârâtul deține din anul 1991 în calitate de salariat al Clubului Sportiv Rapid B, locuința situată în B,-, Bl. 11 scara 1,. 2,.24, sector 6, fără a avea contract de închiriere, iar pentru folosința imobilului a achitat chirie. Locuința situată la adresa sus menționată mai sus aparținut Societății de Construcții SA, însă la data de 25.06.2002 această locuință a fost vândută către societatea reclamantă, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1925. Din anul 2002 și până în prezent pârâtul nu a încheiat contract de închiriere, însă până la 1 ianuarie 2007 plătit chiria aferentă, fapt suficient pentru a dovedi calitatea de chiriaș și totodată a se dovedi existența valabilă a contractului de locațiune. Începând cu data de 01.01.2007 odată cu stabilirea noilor tarife de închiriere a spațiilor cu destinația de locuințe de intervenție situate în str. 9 - sector 6, pârâtul refuză să mai plătească chirie deși locuiește în continuare în imobil.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1436 cod civil și următoarele din Legea nr.114/1996.
Pârâtul a menționat că prin sentința civilă nr.2538/07.04.2003 Judecătoria Sector 6 Bas tabilit conform Legii nr.241/2001 obligația de a închiria la cererea chiriașului care ocupa efectiv locuința, contract de închiriere, acest contract având ca obiect închirierea locuinței mai sus menționată.
Prin sentința civilă nr.6822/22.10.2008 Judecătoria Sectorului 6 B respins cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Ferate CFR SA Regionala B, în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Compania Națională de Ferate CFR SA Regionala B, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția IV -a Civilă sub nr-, la data de 07.01. 2009, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că, în mod corect instanța de fond apreciat că recurenta este proprietara imobilului în litigiu, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC SA.
Apelanta a arătat că sentința civilă nr.2538/ 07.04.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B s-a dispus obligarea SC SA să încheie cu pârâtul contract de închiriere pentru apartamentul nr. 24 în condițiile art. 5 din OUG nr. 40/ 1999, nu a fost învestită cu formulă executorie, timp în acre a operat prescripția, pârâtul rămânând în situația anterioară.
Apelanta a mai arătat că pârâtul nu și-a exercitat obligația de plată a chiriei când aceasta reprezintă o sumă modică.
În cererea introductivă de instanță reclamanta și-a precizat temeiul de drept ca fiind dispozițiile art. 1436 Cod civil și urm. și Legea nr.114/1996.
Instanța de fond a analizat întreaga cauză dedusă judecății prin prisma dispozițiilor OUG nr. 40/ 1999 așa cum au fost aprobată și modificată prin Legea nr. 241/2001.
Actul normativ avut în vedere de către instanță reglementează raporturile dintre proprietari și chiriași cu privire la imobilele spațiu locativ care au fost preluate cu titlu sau fără titlu în proprietatea statului în perioada martie 1945- decembrie 1989.
În prezenta cauză nu ne aflăm într- astfel de situație deoarece locuința din care se cere a fi evacuat intimatul pârât nu este un imobil naționalizat ci este un imobil care a trecut prin act de vânzare cumpărare de la SC SA la CNCF "CFR" SA.
Intimatul pârât a locuit în calitate de chiriaș în locuința în litigiu pe care deținut- în urma repartiției din anul 1991, iar în prezent nu are nici un titlu locativ pe care să-l opună apelantei reclamante, astfel la proba cu interogatoriul din fața instanței de fond intimatul pârât recunoaște că locuiește în imobilul proprietatea reclamantei și că a plătit chirie până la data de 1.01. 2007.
Prin decizia civilă nr. 188 din 06.02. 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția IV -a Civilă s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Compania Națională de Ferate CFR împotriva sentinței civile nr. 6822/22.10. 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în contradictoriu cu intimatul pârât ; a fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că s-a admis acțiunea; s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în B-, Bl. 11 B, scara 1,. 2,. 24, sectorul 6,; a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii declarat recurs pârâtul.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii.
Se arată că deși instanța a reținut corect situația de fapt, a apreciat eronat faptul că OUG Nr. 40/1999 reglementează raporturile dintre proprietari și chiriași cu imobilele - spațiu locativ, care au fost preluate în perioada martie 1945- decembrie 1989.
Se mai precizează că instanța de apel a omis existența sentinței civile nr.2538/2003, prin care reclamanta a fost obligată să încheie cu recurentul conform art. 5 din OUG 40/1990 un contract de închiriere pentru imobilul în cauză, dar acest lucru nu s-a întâmplat din culpa reclamantei.
Se menționează că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, că trebuie păstrată, cât și faptul că prin Dispoziția nr.155/2006 emisă de Directorul General al Companiei Naționale de Ferate, CFR SA, s-a stabilit un tarif de închiriere pentru locuințele de intervenție la 200 EURO/lună, chirie care este ilegală, fiind stabilită printr-un act unilateral al reclamantei, iar decizia de majorare a tarifului, care încalcă dispozițiile art. 31 din OUG nr.40/1990, nu i-a fost comunicată pârâtei.
Se mai arată că instanța de fond a reținut corect faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în baza sentinței civile și a OUG nr. 40/1999, făcând o corectă aplicare a legii de protecție a chiriașilor.
Analizând recursul care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel București constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele care vor urma.
În ceea ce privește sentința civilă nr.2538/2003, invocată de către pârâtul- recurent sunt de reținut următoarele aspecte:
În această sentință, atașată la filele 63-64 din dosarul de fond, s-a reținut obligația pentru CNCF "CFR" SA, să încheie un contract de închiriere pentru apartamentul în cauză în condițiile art. 5 din OUG nr. 40/1999, aprobate prin Legea nr.241/2001.
Pe de altă parte însă, trebuie reținut aspectul că deși în fapt nu s-a încheiat un contract de închiriere sub o formă scrisă, în fapt obligația provenind din această hotărâre a fost respectată prin faptul că numitul, pârâtul recurent a continuat să locuiască în imobil și să achite chiria aferentă, vreme de 5 ani după pronunțarea acestei sentințe civile cu nr. 1538/7.04.2003.
Așadar numai după trecerea termenului de 5 ani când pârâtul avea dreptul de a locui în calitate de chiriaș în imobil, reclamantul i-a pus în vedere chiriașului să plătească o chirie majorată. Urmare a neacceptării de către chiriaș a plății noului cuantum stabilit pentru chirie, reclamanta proprietară a denunțat acest contract de închiriere, dorind încetarea acestuia.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel București constată că instanța de apel a făcu o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, dispunând evacuarea pârâtului din spațiul în cauză, și conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 188 din 06.02. 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția IV -a Civilă în contradictoriu cu reclamanta Compania Națională de Ferate CFR SA - Regionala
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex./ 2.12.2009
Președinte:Dumitru Marcel GavrișJudecători:Dumitru Marcel Gavriș, Cristina Ciobanu Dordea
