Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1532/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1532/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat,- (fost 61), județul A, împotriva deciziei civile nr.128 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.68/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimata-pârâtă HG, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.116/2009, eliberată de Baroul Argeș, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 147 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 29 octombrie 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,60 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise, formulate de către intimata.
HGRecurentul-reclamant, prin apărător, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 147,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,60 lei.
Avocat invocă excepția inadmisibilității recursului, în raport de obiectul cauzei și de valoarea acestuia, care se situează sub un miliard de lei vechi. În consecință, solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea excepției și admiterea recursului pentru motivele expuse în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul G în contradictoriu cu pârâta a HG solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în, sat Golești,- (fost 61), jud.
În motivarea acțiunii a arătat că este proprietarul imobilului situat în intravilanul orașului, sat Golești,- (fost 61), jud. A, compus din suprafața de 559,64 mp teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit din cărămidă și acoperită cu tablă, având 4 camere în suprafață construită la sol de 74,48 mp situată pe acest teren, cu vecinii: la N-proprietatea, la S- proprietate, la -, C, și, la E- drum comunal.
A mai arătat că prin sentința civilă nr.2215/16.05.2006, din dosarul nr.1224/2004 al judecătoriei Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.1140/R/17.11.2006 în dosarul nr- al Tribunalului Argeși -a fost atribuit în proprietate și posesie numitului imobilul situat în, sat Golești,- (fost 61), jud. A, compus din teren în suprafață de 560 mp casă de locuit, grajd, două cotețe și împrejmuire, obligându-l pe acesta să plătească sultă pârâtei în HG cuantum de 30.500,44 lei.
A precizat că a dobândit imobilul din, sat Golești,- (fost 61), jud. A, de la numitul prin - mama sa în calitate de curator, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.931/15.03.2005 de către BNP și.
Totodată a mai arătat că în dosarul de fond nr.1224/2004 al judecătoriei Pitești el a formulat cerere de intervenție în interes propriu, aducând astfel la cunoștință faptul că este proprietarul imobilului situat în, sat Golești,- (fost 61), jud. A, cerere care a fost respinsă, dar care a avut un rol important în dezlegarea pricinii, astfel că instanța de fond cât și cea de recurs au apreciat că pentru a asigura stabilitatea actelor juridice deja încheiate de reclamant prin curator și pentru a evita desființarea contractului de vânzare-cumpărare prin care imobilul deja a fost vândut către o terță persoană, dobânditor de bună credință, i-a atribuit întregul imobil numitului.
A menționat că încă de la pronunțarea deciziei civile nr.1140/R/ 17.11.2006 i-a pus în vedere pârâtei să părăsească imobilul unde locuiește însă acesta a refuzat și refuză în continuare acest lucru și folosește imobilul fără niciun drept, consumă energie electrică și refuză să plătească.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art.21 din Legea nr.114/1996.
La data de 03.04.2007, pârâta, legal citată a depus întâmpinare și cerere reconvențională (filele 17-20).
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, iar prin cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu pârâții G, asistat de mama sa, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.931/16.03.2005 pentru cauză ilicită și imorală și preț neserios, în subsidiar, solicită să fie revocat contractul anterior menționat, cu consecința readucerii imobilului ce a făcut obiectul acestui act în patrimoniul debitorului; rectificarea cărții funciare în sensul radierii din cuprinsul acesteia a mențiunilor privitoare la înscrierea acestui imobil pe numele pârâților, mențiuni efectuate în dosarul nr.5571/16.03.2005 al ANCPI-OCPI A - Biroul de Carte Funciară Pitești, să se stabilească în favoarea ei un drept de retenție până la plata integrală a sultei, în cuantum actualizat, stabilită prin sentința civilă nr.2215/16.05.2006 a judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr.1140/17.11.2006 a Tribunalului Argeș, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale a arătat că ea și autorul minorului au fost coproprietari asupra gospodăriei situate în, sat Golești, nr.61 (devenit 18), jud. A, compus din teren în suprafață de 560 mp, casă și anexe gospodărești amplasate pe acest teren.
A mai arătat că a locuit în acest imobil din anul 1992 împreună cu soțul ei, iar după ce acesta a decedat, începând cu anul 1997 locuit aici împreună cu (tatăl pârâtului ); că a continuat să locuiască în acest imobil și după decesul fostului concubin, minorul fiind cel care, după decesul tatălui său a plecat în domiciliul mamei sale, specifică faptul că locuiește în acest imobil continuu din anul 1992.
A menționat că după ce s-a constatat starea de coproprietate, în dosarul nr.1224/2004, pârâta, curator a minorului a înstrăinat imobilul reclamantului-pârât G, pentru suma de 300.000.000 lei vechi, sumă din care a primit efectiv până la încheierea contractului 220.000.00 lei vechi, însă arată că nu există certitudinea că a fost achitată și suma de 80.000.000 lei vechi, ce trebuia achitată ulterior autentificării actului.
A mai arătat că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, reclamantul-pârât Gaf ormulat o cerere de intervenție în dosarul civil nr.1224/2004 solicitând să se constate că este proprietarul cotei de din imobilul în litigiu, pretinzând că imobilul i-a fost vândut de pârâta, fără a i se aduce la cunoștință existența litigiului.
Totodată a arătat că acel contract se întemeiază pe o cauză ilicită, iar prețul a fost negociat doar pentru J din imobil, deși în contract s-a trecut întreg imobilul, tocmai în scopul lezării dreptului ei de coproprietate.
A precizat că după încheierea contractului pârâta și minorul au părăsit țara și locuiesc în Spania, astfel că hotărârea judecătorească nu poate fi pusă în executare.
A mai arătat că pârâtul și-a creat astfel o stare de insolvabilitate.
În drept și-a întemeiat cererea reconvențională pe disp. art.948, 966-968 Cod civ. art. 975 Cod civ. art. 35 ind.1 și art.36 și urm. din Legea nr.7/1996.
Prin sentința civilă nr.7337/28.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Piteștia respins atât acțiunea reclamantului, cât și cererea reconvențională.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta HG, calificat de către tribunal ca fiind apel, conform încheierii din 28.05.2009.
S-au invocat următoarele motive:
- prima instanță nu a analizat toate susținerile și toate probele administrate în cauză,
- reclamantul cunoștea starea litigioasă a imobilului, fapt ce rezultă cu prisosință din declarațiile martorilor și din împrejurarea că imediat după cumpărare acesta a formulat cerere de intervenție în dosarul de partaj;
- reclamantul și pârâții au încheiat actul de vânzare - cumpărare la un preț mai mic decât Ja valorii de piață a imobilului de la acel moment aspect dovedit cu expertizele de evaluare a acestuia, întocmite în cauză, probe neanalizate de prima instanță.
- cererea formulată în subsidiar, întemeiată pe disp.art.975 civ, este justificată, întrucât rezultă faptul că pârâtul, este insolvabil, chiar dosarul de partaj cu nr. 1124/2004, scoate în evidență că pârâtul nu a mai moștenit și alte bunuri de la tatăl său; la vârsta sa, este puțin probabil să fi dobândit și alte bunuri de valoare, iar după vânzare, a părăsit țara împreună cu mama sa;
- greșit prima instanță a reținut că pârâta nu a avut o creanță anterioară încheierii actului, în condițiile în care vânzarea s-a realizat după ce s-au stabilit cotele asupra imobilului, prin hotărâre;
- pârâtul și-a creat o stare de insolvabilitate și numai prin readucerea bunului în patrimoniul debitorului, pârâta poate să-și recupereze sulta datorată;
- dreptul de retenție se justifică în contextul în care pârâta locuiește în imobilul, care constituie singura garanție pentru recuperarea sultei.
Sentința a fost apelată și de către G, susținând că motivarea instanței de fond este specifică unei acțiuni în revendicare și nu în evacuare, obiect cu care a fost investită.
Apelantul a considerat că raporturile juridice sunt de locațiune, deoarece pârâta i-a fost prezentată drept chiriașă, aspect pe care instanța nu l-a avut în vedere.
Prin decizia nr.128/04.06.2009, Tribunalul Argeșa admis apelul formulat de, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea și a admis cererea reconvențională. S-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.31/15.03.2005 la Biroul Notarilor Publici si; s-a stabilit în favoarea apelantei-pârâte un drept de retenție asupra imobilului situat în-, orașul, sat Golești, jud. A (descris în contractul de vânzare-cumpărare, mai sus menționat), până la achitarea sultei, în cuantum actualizat, stabilită prin sentința civilă nr. 2215/2006 a judecătoriei Pitești și s-a dispus rectificarea cărții funciare în mod corespunzător.
A fost respins apelul reclamantului G și obligat reclamantul să-i plătească pârâtei-apelante suma de 1.911,55 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cadrul unei acțiuni anterioare, înregistrată sub nr.1224/2004, pârâta a formulat o cerere reconvențională, solicitând în contradictoriu cu reclamantul, (reprezentat de mama sa, ), partajarea bunurilor succesorale, rămase de pe urma defunctului.
Prin încheierea interlocutorie din 08.06.2004, pronunțată în acea cauză (ce a constituit obiectul dosarului cu numărul de mai sus), rămasă definitivă prin decizia Tribunalului Argeș cu nr.403/8.04.2005, a fost admisă în principiu cererea reconvențională și s-a constatat că fiecare coindivizar deține o cotă de din imobilul compus dintr-o casă de locuit cu 4 camere, edificată din cărămidă și din terenul de 560.p, pe care aceasta construcție este amplasată, situat în, sat. Golești,-, jud. A ( fila 5).
Prin sentința civilă nr.2215/16.05.2006, pronunțată de către Judecătoria Pitești în același dosar cu nr. 1224/2004, s-a sistat proprietatea indiviză a părților și s-a atribuit reclamantului, întregul corp de proprietate, situat în, sat. Golești,-, jud.
Prin sentința civilă nr. 2215/2006, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Argeș cu nr.1140/R/17.11.2006, reclamantul a fost obligat să-i plătească sultă în valoare de 30.500,44 RON( 5).
Prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.931/15.03.2005, în calitate de curator al minorului, (născut la data de 24.11.1991) a transmis în proprietatea cumpărătorului, G, imobilul situat în orașul, sat. Golești,-, jud. A, compus din suprafața de 559,64.p și din casa cu 4 camere, edificată pe acest teren, prețul fiind stabilit la suma de 300.000.000 lei vechi ( 30.000 RON), 4.
Chiar dacă suma specificată în acest contract este inferioară valorii imobilului expertizat, în opinia tribunalului, această împrejurare nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actului de vânzare - cumpărare.
Tribunalul a considerat că prețul reprezintă rezultatul voinței părților, neavând un caracter derizoriu, așa cum a susținut pârâta.
C mult, o disproporționalitate dintre prestațiile, părților ar pune în discuție anularea actului de către vânzătorul - minor pentru leziune.
Analizând cererea pârâtei formulată în subsidiar, întemeiată pe disp.art.975 civ, tribunalul a reținut, în esență, că data autentificării contractului de vânzare cumpărare se situează după data pronunțării încheierii interlocutorii, în dosarul de partaj succesoral dar înainte de data sentinței civile prin care s-a sistat proprietatea indiviză asupra imobilului succesoral.
În acțiunea pauliană creditorul trebuie să demonstreze existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului pe care îl atacă, precum și a prejudiciului și convenției frauduloase dintre debitor și terțul achizitor.
Condiția anteriorității creanței este cerută doar în principiu, de unde a rezultat că se admite și excepția de la regulă.
În literatura de specialitate s-a considerată că această condiție a anteriorității creanței este îndeplinită, când debitorul încheie actul fraudulos, cu scopul de a prejudicia un creditor viitor.
În speța de față, prin încheierea interlocutorie, pronunțată înainte de întocmirea contractului de vânzare - cumpărare, în patrimoniul pârâtei s-a stabilit un drept indiviz de din imobilul casă și teren, care s-a transformat ulterior într-un drept de creanță, prin obligarea reclamantului ( vânzătorului) la plata unei sulte.
Dar tribunalul a considerat și din alt punct de vedere că este suficientă existența unui drept succesoral în patrimoniul pârâtei, înainte de data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, întrucât dreptul de creanță instituit ulterior autentificării actului, reprezintă consecința celui dintâi iarefectul nu poate fi mai important decât cauza.
Desigur, prin sentința de partaj s-ar fi putut atribui imobilul în lotul pârâtei, dar în această situație contractul de vânzare - cumpărare s-ar fi desființat, condiția rezolutorie fiind îndeplinită.
Prin îndeplinirea condiției de anterioritate, în raport de argumentele prezentate, nu se mai poate contesta absența unei creanței certe și exigibile la momentul încheierii contractului.
Este evident că prin înstrăinarea imobilului, s-a creat o stare de insolvabilitate în patrimoniul minorului, în care erau incluse doar bunurile succesorale atribuite la partaj, pârâta fiind în imposibilitate de a-și valorifica dreptul de creanță.
S-a subliniat faptul că reclamantul a cunoscut despre existența litigiului asupra imobilului, înainte de încheierea actului de vânzare - cumpărare ( aspect ce rezultă din declarațiile martorilor).
În consecință, tribunalul constatând că în cauză sunt incidente disp. art.975 civ, a admis apelul pârâtului și, în temeiul art.296 pr.civilă, a schimbat sentința în sensul revocării contractului de vânzare - cumpărare. S-a dispus și rectificarea cărții funciare în mod corespunzător.
Întrucât revocarea are ca efect desființarea actului, terțul dobânditor, nemaifiind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, acesta nu mai este îndreptățit să ceară evacuarea pârâtei.
Așadar, apelul reclamantului a fost respins cu consecința schimbării și a soluției primei instanțe.
Tribunalul a apreciat că instituirea unui drept de retenție asupra imobilului din litigiu, este justificată, reprezentând atât un mijloc de constrângere cât și o garanție, în scopul recuperării creanței.
Dreptul de retenție s-a stabilit în favoarea apelantei - pârâte până la momentul achitării sultei în cuantum actualizat.
În baza art. 274.pr.civilă, reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtei cheltuielile de judecată efectuate în apel și la fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs se susține că cererea principală nu a fost analizată sub nici un aspect. Se susține că pârâta al cărei apel a fosta admis nu a făcut niciodată dovada că s-ar fi purtat ca o adevărată proprietară și nici că ar avea mutație la acea adresă.
În motivul doi de recurs se susține că în mod nelegal a fost admis apelul pârâtei, statuându-se în mod greșit că sunt îndeplinite cele trei condiții ale acțiunii pauliene.
Astfel, cu privire la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului pe care-l atacă se apreciază că această condiție nu este îndeplinită, deoarece creanța pârâtei nu a apărut decât la data de 15.05.2006, prin sentința civilă nr.2215 din 15.05.2006, iar pârâtul a devenit debitorul creditoarei HG, la data rămânerii definitive și revocabile a hotărârii prin care a fost obligat la plata sultei, iar actul atacat a fost încheiat anterior, respectiv la data de 15.03.2005, ci nu după ce creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Cât privește existența prejudiciului, pârâta nu a făcut niciodată dovada insolvabilității debitorului.
Referitor la convenția frauduloasă dintre debitor și terțul achizitor se susține că această condiție nu este îndeplinită, deoarece din depozițiile martorilor audiați rezultă că apelanta pârâtă a asistat la discuțiile legate de vânzarea imobilului și nu a adus la cunoștința cumpărătorului că există vreun litigiu cu privire la acel imobil.
Pe de altă parte, din contractul de vânzare cumpărare, rezultă că imobilul este liber de sarcini și servituți.
Prin concluziile aflate la filele 10-12 dosar, intimata invocă HG excepția inadmisibilității recursului, având în vedere valoarea litigiului dedus judecății, valoare situată sub 100.000 lei RON, în raport de dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 litera b și art.2821alin.1 Cod procedură civilă, calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe fiind recursul.
Curtea, analizând cu prioritate excepția invocată de către intimata - pârâtă, constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare și a respinge recursul ca inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată de către intimata - pârâtă, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită evacuarea pârâtei din imobilul situat în, sat Golești,- (fost 61), jud. A, constând în teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub 100.000 RON, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat,- (fost 61), județul A, împotriva deciziei civile nr.128 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliată în, sat. Golești,- ( fost 61), jud. A și, prin reprezentant, domiciliată în,.13,.A,.15, jud.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata.
HGIrevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/5 ex/03.11.2009
Jud apel;;
Jud. fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
