Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1574/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1574/2008-
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-,. 19,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 361/LM din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale 144/24.10.2007 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul recurentului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită, admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, obligarea intimatei la recalcularea pensiei recurentului cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani și în subsidiar de 25 de ani, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 361/LM din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și în consecință:
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,15059 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță s-a impus o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de în cadrul Combinatului H, în cadrul de Vagoane A, în cadrul, S, în cadrul Întreprinderii O, funcție și loc de muncă care nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea în speță s-a reținut că nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori, nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fosta grupa I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fosta grupa II de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa a II a de muncă.
Nu s-a putut reține că sunt aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de muncă sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani), iar (pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani iar la alin.4 de 20 de ani ).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr.19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, solicitând în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei decizii prin care intimata să fie obligată la recalcularea drepturilor sale luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani și în subsidiar de 25 de ani, desfășurând activitate fosta întreprindere O, la una dintre cele mai grele secții în condiții grele cu depășirea cotei maxime admise de poluare cu și noxe industriale, activitate care se încadrează în grupa I de muncă, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie fiind dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale privind stagiul complet de cotizare, raportat atât la dispozițiile Legii 3/1977 și a Legii 19/2000. Recurentul învederează instanței că a îndeplinit ambele condiții prevăzute de art. 14 alin. 4 din Legea 3/1977 lucrând 20 ani în grupa a I-a și 25 de ani în grupa a II-a cum i-a stabilit intimata și cum greșit a reținut și instanța.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și sub aspectul nulităților de ordine publică, instanța apreciază că aceasta este nelegală și netemeinică, sens în care în condițiile art. 312 al. 1 recursul va fi admis ca fondat, modificată în totalitate hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii contestației și obligării intimatei la recalcularea pensiei contestatorului prin luarea în considerare unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Recurentul a fost pensionat pentru vechime în muncă limită de vârstă sub imperiul Legii nr.3/1977 în anul 1999, prin decizia nr. 212.2490/16.02.1999, din care rezultă că are o vechime în grupa I de muncă de 20 de ani și 3 luni, iar în grupa a III-a 11 ani și o lună, perioada de contribuție fiind stabilită la 30 de ani și o lună, iar vechimea totală în muncă 41 de ani și 5 luni.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 în grupa a II-a cel puțin 20 de ani avea dreptul la cerere să li se reducă vârsta de pensionare în mod proporțional cu anii lucrați în aceste grupe, dar nu mai puțin de 57 ani pentru grupa II bărbații.
De asemenea, art. 11 și 12 din Legea nr. 3/1977 prevedea că persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă beneficiază de anumite sporuri la calculul pensiei.
Având în vedere că recurentul a beneficiat de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 și a formulat cerere de pensionare pentru limită de vârstă, reținându-i-se o activitate desfășurată în grupa a I-a de muncă de peste 20 de ani, conform buletinului de calcul pentru stabilirea pensiei, rezultă că stagiul complet de cotizare în raport de care urma să se determine punctul mediu de pensie al recurentului este de 25 de ani și nu de 30 de ani cum greșit a reținut intimata.
Așadar, stagiul complet de cotizare cerut recurentului fiind de 25 de ani conform art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, în mod greșit instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale acestuia nu au fost stabilite în baza unor dispoziții legale cu caracter special, deși dispozițiile art. 14 derogă de la dispozițiile prevăzute la art. 8 din Legea nr. 3/1977- care prevăd un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Față de cele mai sus expuse, recursul va fi admis ca fondat în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, modificată în totalitate sentința și obligată intimata la recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, urmând să emită în acest sens o nouă decizie de pensionare.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la cheltuieli de judecată parțiale în ambele căi de atac în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocațial în favoarea recurentului contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-,. 19,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 361/LM din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Obligă intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, urmând a fi obligată intimata să emită în acest sens o nouă decizie de pensionare.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat judecător - 02.12.2008
- dactilografiat grefier -02.12.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
