Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1613/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1613/R/2008
Ședința publică din 8 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 111/A din 26 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat, și reprezentanta pârâților recurenți, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 august 2008, prin registratura instanței, reclamanta intimată renner a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâților recurenți.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanța care atestă achitarea unei diferențe a taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei, precum și ca probe scrise copia deciziei civile nr. 1193/R/2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, copia deciziei civile nr. 1179 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, copia ordonanței civile nr. 6925/2006 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr. 19226/2006, și copia contractului de închiriere încheiat la data de 01.12.2006, care se comunică cu reprezentantul reclamantei intimate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive formulată și precizată de reclamanta, și admiterea cererii reconvenționale, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată la toate instanțele în sumă de 3150 lei, reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5706 din 27 iulie 2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții A, - și - și în consecință, s-a dispus evacuarea pârâților, - și -, din imobilul situat administrativ în C-N, str.-.- - nr.14, înscris în CF nr.- C-
S-a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.56/30.09.1999, întocmit de BNP și nr.83/2001 întocmit de BNP.
S-a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privitor la constatarea faptului că reclamanta a pus la dispoziția pârâtei un alt spațiu cu titlu de închiriere.
Au fost obligați pârâții să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în sumă de 8,30 lei.
S-a respins ca netemeinică, cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți-reconvenționali și - în contradictoriu cu reclamanta pârâtă-reconvențională, având ca obiect obligarea pârâtei reclamante-reconvenționale la încheierea unui contract de închiriere, cu privire la imobilul situat în C-N, str.-.- - nr.14, conform OUG nr.40/1999.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30360/1996, încheiat între Consiliul local al municipiului C-N prin SC SA C-N și defuncta, aceasta din urmă a devenit proprietara.nr.1 situat în C-N,-. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30358/1996, încheiat între același vânzător și defunctul, acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra.nr.2, situat în cluj-N,-.
Ulterior, prin certificatul de moștenitor nr.56/1999, s-a constatat că defuncta a decedat la 11.06.1999, iar.nr.1 situat în C-N,-, i-a revenit în urma partajului voluntar dintre moștenitori, defunctului. Prin certificatul de moștenitor nr.83/2001, s-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul, decedat la data de 10.08.2001, intră dreptul de proprietate asupra.nr.1 din C-N,-, înscris în CF nr.- C-N, nr.top 954/1/I și cota de parte din dreptul de proprietate asupra.nr.2 din C-N,-, înscris în CF nr.- C-N, nr.top 954/1/II, succesori fiind pârâții, - și -.
Contractul de vânzare-cumpărare nr.30360/1996 a fost constatat nul prin decizia civilă nr.898/r/2006 a Curții de APEL CLUJ, cu restabilirea situației anterioare, în favoarea antecesoarei reclamantei,.
Reclamanta i-a pus la dispoziția pârâtei o locuință situată în C-N, nr.7-8, etajul 1, compusă din două camere și dependințe, din care urma să folosească în exclusivitate o cameră, cealaltă fiind închisă, ofertă neacceptată de către pârâtă, pe motiv că spațiul este necorespunzător și că de contractul de închiriere ar urma să beneficieze trei persoane.
Prin urmare, prima instanță a constatat că refuzul pârâtei de a accepta o altă locuință este abuziv, raportat la prevederile art.23 din OUG nr.40/1999.
Prin decizia civilă nr.111/A din 26 februarie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, - și -, împotriva sentinței civile nr.5706/27.07.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a păstrat-o în întregime.
Au fost obligați apelanții să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2500 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în esență că antecesoarea reclamantei, defuncta, și-a întabulat dreptul de proprietate asupra.nr.1 șpi 2 situate în C-N,-.
La data de 22.06.2006, reclamanta le-a pus în vedere pârâților să se restrângă în.nr.2 situat în- și să pregătească.nr.1 pentru predare; la data de 4.07.2006, reclamanta i-a invitat pe pârâți la 7.08.2006, să încheie un contract de închiriere privind imobilul situat în C-N,-, după care pârâții prin notificarea din 21.09.2006 i-au cerut reclamantei să încheie un contract de închiriere.
Reclamanta a încheiat la data de 1.12.2006 un contract de închiriere cu numitul, cu privire la locuința situată în C-N, nr.7-8,.2, cu suprafața utilă de 45,59 mp, compus din 2 camere și dependințe, cu mențiunea că urmează să fie folosită doar o cameră și dependințele, celalată cameră fiind închisă și că locuința urmează să fie subînchiriată pârâtei. Pârâta a susținut că locuința nu corespunde cerințelor impuse de OUG nr.40/1999, cu motivarea că este vorba de o singură încăpere, iar beneficiarii chiriași ar urma să fie trei persoane, așa cum rezultă din procesul-verbal din 12.12.2006.
Așadar în mod corect a reținut prima instanță caracterul abuziv al refuzului pârâtei de a încheia un contract de închiriere.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții, solicitând modificarea ei în totalitate, admiterea apelului în sensul respingerii în totalitate a cererii introductive formulate și precizate de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale formulate de pârâți, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că refuzul pârâtei de a accepta locuința din nr.7-8, etaj 3,.2, nu are caracter abuziv, ci este un răspuns justificat, prin aceea că nu sunt îndeplinite cerințele minimale impuse de lege.
Locuința respectivă nu era corespunzătoare, din perspectiva dispozițiilor art.15 alin.1 teza a II-a din Legea nr.10/2001 și a anexei nr.1 la Legea nr.114/1996.
Atât timp cât proprietarul și-a păstrat o cameră pentru sine și a recunoscut exclusivitatea doar cu privire la o parte din spațiu, rezultă că cerința folosinței exclusive, a fost încălcată.
Singura încăpere pusă la dispoziția apelanților, este deja mobilată, astfel că aceștia nu își pot duce lucrurile personale, imobilul necorespunzând din punct de vedere al spațiului și utilităților, așa încât această ofertă este una formală și de neacceptat.
Chiria locuinței trebuia negociată în funcție de veniturile apelanților.
În contractul de închiriere s-a inclus o clauză potrivit căreia convenția se poate rezilia la cererea proprietarului.
Prin urmare, nu s-a pus la dispoziție un spațiu, ci doar s-a prezentat un contract de închiriere, unde reclamanta apare în calitate de chiriașă, cu posibilitatea teoretică de a subînchiria acel spațiu la, fără să se știe ce se întîmplă cu cei doi copii ai apelantei.
În concluzie, spațiul respectiv nu îndeplinește condițiile minimale, astfel încât nu se poate vorbi despre o locuință corespunzătoare.
Recurenții au acceptat încheierea unui contract de închiriere, solicitând prorogarea momentului încheierii lui după data de 5.10.2006. În această situație, nu se poate reține refuzul chiriașilor de a încheia un nou contract de închiriere, pentru a putea fi evacuați în temeiul art.11 alin.2 din OUG nr.40/1999.
Acest punct de vedere este însușit de Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr.1193 din 9.11.2006, prin care s-a admis recursul împotriva ordonanței civile nr.7174/2006 a Judecătoriei Cluj -
Prin ordonanța civilă nr.6925/28.09.2006 a Judecătoriei Cluj -N, s-a respins cererea intimatei prin care s-a solicitat evacuarea recurenților din spațiu, cu argumente asemănătoare, hotărâre menținută prin decizia civilă nr.1179/2006 a Tribunalului Cluj.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 pr.civ.
Intimata prin întâmpinare depusă la dosar 19-21, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Asupra apartamentului înscris în CF nr.- C-N, nr.top 954/1/I, compus din una cameră și dependințe, cu suprafața utilă de 47,49 mp, este proprietară tabulară reclamanta, apartament dobândit prin moștenire de la mama sa, care la rândul ei l-a obținut prin decizia civilă nr.898/R/2006 a Curții de APEL CLUJ.
Anterior, asupra apartamentului în litigiu au fost proprietari tabulari în cotă de 2/8 parte, - în cotă de 3/8 parte și - în cotă de 3/8 parte, dobândit cu titlu de moștenire, după ce a fost cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995.
Respectând protecția acordată chiriașilor prin OUG nr.40/1999, reclamanta a făcut demersurile prevăzute de acest act normativ și le-a pus pârâților la dispoziție locuința situată în C-N, nr.7-8,.2, compusă din 2 camere și dependințe, din care în folosință exclusivă o cameră și dependințele, cealaltă cameră fiind închisă.
Prin urmare, reclamanta i-a pus la dispoziția pârâtei, un spațiu exclusiv, în suprafață utilă de 37 mp, întrucât ceilalți pârâți nu locuiesc în spațiul din litigiu, așa cum au reținut instanțele de fond pe baza probelor administrate, probe ce nu mai pot fi reanalizate de instanța de recurs, pentru a stabili o altă stare de fapt.
Or pentru o singură persoană, recurenta, una cameră și dependințe cu suprafața utilă de 37 mp, îndeplinește cerințele legale prevăzute de art.15 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată și de anexa nr.1 la Legea nr.114/1996.
Faptul că o altă cameră din același apartament este închisă, nu este de natură să afecteze dreptul exclusiv de folosință al recurentei cu privire la restul suprafeței utile, de 37 mp.
Dacă spațiul pus la dispoziția recurentei este și mobilat, aceasta nu poate constitui un impediment, ci din contră, îi asigură confortul și utilitățile necesare unui trai decent; dacă ea însăși are mobilier pe care nu are unde să îl depoziteze, este tot o problemă de fapt, ce nu poate constitui obiect de analiză în recurs.
În situația din speță, chiria se stabilește pe baza prevederilor legale exprese, cuantumul acesteia nefiind lăsat la dispoziție proprietarului, tocmai pentru a asigura efectiv protecția chiriașilor.
Nici aspectul referitor la posibila reziliere ulterioară a contractului de închiriere nu corespunde realității, deoarece obligația reclamantei este să îi pună efectiv la dispoziția pârâtei spațiul închiriat, comportându-se loial, iar nu să îi întindă diferite capcane prin clauzele contractului de închiriere, așa cum pretinde recurenta că ar intenționa intimata să procedeze.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanțele de fond au reținut corect caracterul abuziv al refuzului recurenților de a încheia contractul de închiriere (subînchiriere) cu privire la apartamentul nr.2 situat în C-N, nr.7-8.
Hotărârile judecătorești pronunțate între aceleași părți pe calea ordonanței președințiale: ordonanța civilă nr.6925/2006 a Judecătoriei Cluj -N și decizia civilă nr.1179/2006 a Tribunalului Cluj, precum și ordonanța civilă nr.7174/2006 a Judecătoriei Cluj -N și decizia civilă nr.1193/2006 a Tribunalului Cluj, nu se bucură de autoritatea lucrului judecat într-o acțiune de drept comun și nici nu constituie izvoare de drept, respectiv precedent judiciar, obligatoriu pentru instanța de drept comun.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.7,8,9 pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâților împotriva deciziei tribunalului, care va fi menținută în întregime.
Fiind căzuți în pretenții, recurenții aflați în culpă procesuală, în baza art.274 alin.1 pr.civ. vor fi obligați să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 2.975 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții A, și împotriva deciziei civile nr.111/A din 26.02.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 2.975 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT: 11.09.2008
Dact.CA:15.09.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Carmen Maria Conț Silvia
