Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1614/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1614/
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Județului A, cu sediul în A I,-, județul A, împotriva deciziei civile nr. 150 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 noiembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 27 noiembrie 2008.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1086 din 26 octombrie 2007, Judecătoria Sighișoaraa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâții și, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local S;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al statului și în consecință a respins acțiunea reclamantei Camera de Comerț și Industrie A, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S și a respins față de această pârâtă cererea de chemare în judecată, precizată și completată a reclamantei;
- a respins excepția inadmisibilității acțiunii de evacuare ridicată de pârâții și, precum și acțiunii în revendicare invocată de aceștia;
- a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 201/1996 încheiat de SA S și pârâții și, invocată de pârâții;
- a admis acțiunea reclamantei Camera de Comerț și Industrie A, cum a fost formulată și precizată, în contradictoriu cu pârâții SA S, SRL S, și, Consiliul Local S și Municipiul S, prin Primar;
- a constatat că imobilul din S,-, înscris în CF 693, nr. top. 240, 1836/2, casă și teren, a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, ca urmare a aplicării Decretului-lege nr. 74/1949, reclamanta este proprietar tabular asupra imobilului rămas înscris în cartea funciară;
- a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie imobilul descris mai sus în favoarea reclamantei;
- a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 201/1996 încheiat între SA S și pârâții și, privind imobilul din S, str. -, nr. 42;
- a constatat nulitatea contractului de închiriere nr. 56/2000 încheiat între pârâta SA, locator, și pârâta SRL S, locatar;
- a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în S, str. - nr. 42, înscris în CF 693 S, nr. top 240, casă cu etaj și teren de 231 mp.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții și, respectiv SA S au formulat apel, solicitând schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 150 din 21 mai 2008, admis apelurile declarate, precum și cererea de aderare la apel formulată de Municipiul S, prin Primar, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta Camera de Comerț și Industrie A în contradictoriu cu pârâții SA S, SRL S, și, Consiliul local S și Municipiul S, prin Primar, a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate și a obligat reclamanta să plătească pârâților și suma de 505,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut în esență că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 201/1996 între S SA și pârâții și, în baza Legii nr. 112/1995, reclamanta A nu formulase nici o cerere de retrocedare a imobilului, iar buna-credință a părților contractante trebuie analizată în raport de momentul încheierii actului juridic. Reclamanta nu a revendicat imobilul nici în baza Legii nr. 10/2001 decât tardiv, cererea acesteia fiind respinsă ca atare. Mai mult, nu a atacat contractul de vânzare-cumpărare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv până la data de 14 august 2002.
Tribunalul a mai apreciat că, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o acțiune în revendicare a imobilelor, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, este inadmisibilă și nu încalcă dreptul la un proces echitabil al reclamantei. S-au reținut în acest sens prevederile art. 45 alin. 2 coroborat cu art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001. Însuși legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate abuziv numai în condițiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special, ce se aplică cu prioritate față de prevederile art. 480 Cod civil, care constituie dreptul comun în materia revendicării.
În consecință, Tribunalul a constatat că, contractele a căror anulare s-a solicitat sunt legale, părțile fiind de bună-credință la momentul încheierii convențiilor, nefiind admisibile petitele subsidiare privind revendicarea, respectiv evacuarea pârâților.
Reclamanta Camera de Comerț și Industrie a județului Aad eclarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea recursului, schimbarea sau casarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâți și menținerii în tot a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel nu a ținut seama că procesul lor era unul în rejudecare, a ignorat și a înlăturat hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe care sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Nu a reținut nici practica judiciară unificată și jurisprudența instanțelor care au admis fără rezerve acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun și consacrând ineficiența legii speciale nr. 10/2001 și a ignorat dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, îngrădindu-le accesul liber la justiție.
Deciziile civile nr. 847/R/2007, 617/R/2006 și 1140/2007 pronunțate de Curtea de Apel Târgu -M au constatat irevocabil că actuala Cameră de Comerț și Industrie A este aceeași persoană juridică cu Camera de Comerț și Industrie A, desființată prin decretul nr. 74/1949 și că are deschisă, ca proprietar tabular în cotă de 1/1 înscris în CF 693 S, calea acțiunii în revendicare în baza dreptului comun, acțiune admisibilă și imprescriptibilă.
Instanța de apel nua verificat și nu a reținut diferența substanțială între actele ce au stat la baza contractului și contractul însuși. S-au încălcat grav prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii.
În drept, a invocat prevederile Decretului-lege nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996, art. 480-481 și 948 Cod civil, art. 44 și 136 din Constituția României. Jurisprudența și practica judiciară unificată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Convenția pentru apărarea drepturilor omului - art. 6 alin. 1.
Municipiul S, reprezentat prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Aceleași concluzii, de respingere a recursului, au fost formulate și de pârâții SA și și, arătând că recursul nu este motivat în drept.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Reclamanta nua indicat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, însă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Tribunalul Mureșa pronunțat o hotărâre nelegală prin modul de soluționare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare imobiliară promovată de recurentă, ignorând dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, în raport de art. 480 Cod civil.
În mod greșit a reținut instanța de apel că în speță ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 și că acestea ar înlocui dispozițiile dreptului comun în materia acțiunilor în revendicare imobiliară.
Principiul "specialia generalibus derogant" aplicat de instanța de apel, intervine în situația în care se pune problema combinării a două legi succesive una generală și alta specială, cadru în care legea specială se aplică prioritar normei generale.
Din analiza textelor art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 480 și 481 cod civil reiese că reglementările legii speciale și ale legii generale se suprapun, soluția fiind aceeași în ambele reglementări, respectiv restituirea în natură a unor astfel de imobile. Diferența constă în aceea că legea specială prevede în plus și alte măsuri reparatorii pentru ipoteza în care bunul nu poate fi restituit în natură.
procedurilor instituite de Legea nr. 10/2001 nu poate conduce în nici un caz la pierderea dreptului subiectiv de proprietate consacrat de legislația comună și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. soluție în sens contrar ar pune în discuție nu numai dreptul de proprietate garantat de articolul sus-menționat, ci și dreptul de acces la justiție, consfințit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Nu în ultimul rând trebuie amintit că România a fost sancționată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului tocmai pentru că o acțiunea în revendicare a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanții trebuiau să parcurgă procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 112/1995. Curtea a constatat încălcarea art. 6 paragraful I al Convenției Europene a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil) - Cauza "CARACAȘ împotriva României" - Hotărâre din 29 iunie 2006.
Față de cele de mai sus, constatând că instanța de apel a soluționat în mod greșit petitul având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu pe excepția inadmisibilității, soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului și cum de soluționarea pe fond a acestui petit depinde soluționarea celorlalte petite din cererea de chemare în judecată, Curtea, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa integral decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va analiza cu prioritate, pe fond, petitul privind revendicarea imobiliară, precum și celelalte petite precizate de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Camera de Comerț și Industrie a județului A, împotriva deciziei civile nr. 150 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează integral decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-16.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
