Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1655/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1702/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1655
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - reclamanți -, și -, împotriva deciziei civile nr. 362 din data de 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât .
Obiectul pricinii - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal recurenta - reclamantă și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale 2326/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 11), același avocat reprezentând interesele și recurenților - reclamanți -, -, lipsind intimatul - pârât .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 26.11.2009, recurenta - reclamantă a depus un set de acte, într-un singur exemplar, respectiv sentința civilă nr.9443/21.07.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, decizia civilă nr.1648/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Recurenții - reclamanți, prin avocat, depun copia procesului de evacuare încheiat la data de 14..2009, a pârâtului din imobilul situat în B,- A, subsol,.1, sector 1, încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc " - ".
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenții - reclamanți -, și -, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat
Solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât în faza de fond a procesului, în raport de dosarul nr.12254/2005, pronunțat de Judecătoria Sectorului 1 B, întrucât prima acțiune în evacuare a vizat o cu totul altă perioadă, respectiv 2001 - 2005, în temeiul dispozițiilor OUG nr.40/1999 și a art.25 din Legea nr.114/1996, iar prezenta evacuare se referă la perioada 2006 - 2008, întemeiată pe prevederile art.480 Cod Civil, art. 44 din Constituție, art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Menționează că procedura evacuării pârâtului din imobilul situat în B,- A, subsol,.1, sector,s-a făcut pe calea ordonanței președințiale, depune concluzii scrise, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.13854/30.10.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția autorității de lucru judecat și a respins ca atare acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâtul, prin care se solicita să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în B,- A, subsol,.1, sector 1 pentru lipsă de titlulu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare atât la sentința civilă nr.7915/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.953R/2004 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă cât și la sentința civilă nr.12254/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, decizia civilă nr.1101/2006 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, astfel cum au fost schimbate/modificate în totalitate prin decizia civilă nr.573 pronunțată la data de 21.03.2007 de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
În ceea ce privește eventuala existență a autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.7915/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.953R/2004 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, instanța a constatat că aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate cu prilejul soluționării unei cereri având ca obiect ordonanța președințială prin care reclamanții au solicitat evacuarea pârâtului din imobilul situat în B,- A, subsol,.1, sector 1.
În această privință instanța a considerat că ordonanța președințială nu are putere de lucru judecat în ceea ce privește hotărârea pe fond, deoarece prin intermediul ei se ordonă măsuri vremelnice, care pe bazează numai pe aparența dreptului fără a pune în discuție fondul acestuia.
În ceea ce privește eventuala existență a autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.12254/2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B și decizia civilă nr.1101/2006 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, astfel cum au fost schimbate/modificate în totalitate prin decizia civilă nr.573 pronunțata la data de 21.03.2007 de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, instanța a reținut următoarele:
Între cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar și cea care a cărei soluționare a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, există identitate de părți, aceleași persoane figurând în ambele dosare ca reclamanți și pârât, precum și identitate de obiect, pretenția formulată fiind aceeași, respectiv evacuarea pârâtului din imobilul situat în B,- A, subsol,.1, sector 1.
În drept, s-au invocat prevederile art.480 Cod civil, art.44 din Constituția României, art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO.
Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr.10239/05.05.2005, au arătat ca apartamentul nr.1 face parte din imobilul proprietatea acestora situat în- A, sector 1 care le-a fost restituit în natură, în întregul său, prin decizia civila nr.2404/08.10.1999 a Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, Dispoziția Primarului General nr.1932/28.12.1999 și procesul - verbal de punere în posesie nr.6270/124/05.04.2001 emis de. Au mai arătat că potrivit dispozițiilor art.10 și 11 din nr.OUG40/1999 au notificat pârâtul în vederea încheierii unui nou contract de închiriere, ce a fost refuzat de pârât. De asemenea, au învederat instanței că în cauză sunt incidente dispozițiile art.13 lit.d din nr.OUG40/1999, potrivit căreia prelungirea contractelor nu se aplică în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriașilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit Legii nr.17/1994, Legii nr.112/1995 sau Legii nr.114/1996, motiv pentru care au precizat că pârâtul ocupă apartamentul acestora fără vreun titlu locativ, în mod abuziv, fără a achita timp de peste 4 ani vreo chirie, deși termenul maxim acordat de lege unui chiriaș pentru neplata chiriei este de 3 luni consecutiv.
În drept s-au invocat textele de lege enunțate și art.25 din Legea nr.114/1996.
Prin decizia civila nr.573/21.03.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, s-a admis recursul formulat de pârât, s-a modificat decizia civilă nr.1101/27.06.2006 pronunțata de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, și s-a admis apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr.12254/25.11.2005 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 B, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că s-a respins cererea reclamanților ca neîntemeiată.
Comparând pretențiile formulate de reclamanți în cadrul celor două dosare, pentru a se reține dacă există identitate de cauză juridică între acestea, instanța a constatat că în ambele cereri de chemare în judecată reclamanții au susținut faptul că pârâtul ocupă fără titlu imobilul din care se solicită evacuarea acestuia.
De asemenea, în cursul judecării cererii finalizată cu pronunțarea deciziei civile nr.573/21.03.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, reclamanții au arătat că cererea acestora are ca obiect evacuarea pentru lipsă de titlu locativ și este supusă normelor de drept comun (art.480 Cod civil, art.25 din Legea nr.114/1996).
Prin urmare, în speță, fundamentul raportului juridic dedus judecații, invocat de reclamanți este același, decurgând din împrejurarea că aceștia invocă un drept de proprietate asupra imobilului în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.5924/06.03.1994 și decizia civilă nr.2404/08.10.1999 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, motiv pentru care se susține că pârâtul ocupă fără titlu imobilul. Faptul că se invocă texte de lege diferite nu este de natură să determine o modificare a cauzei celor două cereri de chemare în judecată, situația de fapt calificată juridic de către parte fiind identică în cele două acțiuni.
Prin decizia civilă nr.326/06.03.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.13854/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, reținând, în esență, că apelanții - reclamanți învederează că judecata anterioară s-a referit la o altă perioadă de timp respectiv 2001-2005 și a avut un alt temei de drept, cauza fiind soluționată numai prin raportare la dispozițiile OUG nr.40/1999 și art.25 din Legea nr.114/1996 în timp ce prezenta cerere are în vedere o altă situație de fapt corespunzătoare 2006-2008 și un alt temei de drept respectiv dispozițiile art.480 Cod civil, art.44 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Tribunalul a apreciat aceste susțineri ca fiind neîntemeiate.
Astfel în ceea ce privește situația de fapt și perioada de timp ce a format obiectul celor două judecăți, tribunalul a avut în vedere că într-adevăr în situația raporturilor juridice desfășurate în timp, schimbarea situației de fapt la un anumit moment atrage schimbarea împrejurărilor esențiale ale pricinii și prin urmare schimbarea cauzei judecății. Numai că în speță, nu a survenit o schimbare a împrejurărilor de fapt avute în vedere la pronunțarea deciziei civile nr.573/21.03.2007, pentru a se aprecia că examinarea speței prin raportare la perioada 2006-2008 ar atrage o altă cauză juridică al acțiunii.
Împrejurarea că în litigiul anterior apelanții - reclamanți au invocat explicit doar prevederile OUG nr.40/1999 iar în prezenta cauză au invocat dispozițiile art.480 Cod civil, art.44 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu este relevantă pentru a se aprecia că a survenit o schimbare a cauzei juridice care a fundamentat prezenta acțiune față de acțiunea anterioară.
Astfel în ambele acțiuni cauza o reprezintă valorificarea dreptului de proprietate în raport de lipsa titlului pârâtului, iar temeiul de drept îI constituie dispozițiile care reglementează acest drept, între care se regăsesc în mod necesar și cele cuprinse în art.480 Cod civil, art.44 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Faptul că în prezenta acțiune aceste dispoziții au fost invocate în mod explicit, spre deosebire de acțiunea anterioară, nu este de natură a conduce la o schimbare a temeiului de drept și deci a cauzei juridice a acțiunii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții - apelanți, criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanțele anterioare au reținut întrunite condițiile excepției autorității lucrului judecat, deși între cele două acțiuni în evacuarea pârâtului deduse judecății nu există identitate de cauză. Astfel, prima acțiune în evacuare a avut ca temei legal dispozițiile OUG nr.40/1999 și art.25 din Legea nr.114/1996, în timp ce prezenta acțiune este fundamentată pe dispozițiile art.480 Cod civil, art.44 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- prezenta acțiune vizează o altă perioadă de timp față de care se invocă lipsa titlului locativ al pârâtului decât prima acțiune, respectiv perioada 2006 - 2008 față de perioada 2001 - 2005.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea va găsi fondat recursul pentru următoarele considerente:
Între prima acțiune în evacuare a pârâtului din imobilul din- A, subsol,.1, sector 1, B și prezenta acțiune nu există identitate de cauză.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut în mod greșit existența unei identități de cauză între cele două acțiuni, plecând de la reținerea calității de proprietari ai reclamanților (incidente pentru acest aspect fiind dispozițiile art.480 Cod civil), precum și a faptului că neanalizarea expresă a dispozițiilor art.44 din Constituția României și a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu duce la o schimbare a temeiului de drept și deci a cauzei juridice a acțiunii.
Curtea constată în primul rând că în cauza finalizată cu decizia nr.573/21.03.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă nu s-au invocat și nu s-au analizat nici dispozițiile art.44 din Constituția României și nici dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, se va reține că există neconcordanță între legile interne speciale, respectiv dispozițiile OUG nr.40/1999 și dispozițiile Legii nr.114/1996 și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește reglementarea drepturilor foștilor proprietari, care și-au redobândit proprietățile preluate abuziv de către stat, de a-și redobândi și folosința acestor imobile de la chiriașii statului român.
Această neconcordanță a fost sancționată în numeroase hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului de condamnare a statului român, iar potrivit dispozițiilor art.20 din Constituția României, în situația acestei neconcordanțe au prioritate reglementările internaționale, adică dispozițiile art.1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care nu a fost analizat în primul proces în evacuare, care reprezintă temeiul de drept pentru prezenta acțiune, și pe care primele două instanțe nu l-au analizat în mod greșit.
Ca atare, Curtea consideră că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art.1201 Cod civil, motiv pentru care va respinge excepția autorității de lucru judecat și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond primei instanțe.
Nu este întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs întrucât în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că nu există o schimbare a împrejurărilor de fapt avute în vedere la pronunțarea deciziei civile nr.573/21.03.2007 pentru a se aprecia că examinarea speței prin raportare la perioada 2006 - 2008 ar atrage o altă cauză juridică.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va admite recursul, ca casa hotărârile și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți -, și -, împotriva deciziei civile nr.362 din data de 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Casează decizia civilă nr.362 din data de 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și sentința civilă nr.13854/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./22.04.2010
TB-5 -;
Jud.1 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
