Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 169/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR: 169 /2010 -
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Viorel Pantea | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în, nr. 297, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1063/LM din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 20 ianuarie 2010, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1063/LM din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihora fost respinsă cererea formulată de contestatorul, in contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Deși contestatorul a arătat că în 1993 s-a pensionat de invaliditate, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta dobândit calitatea de beneficiar al pensiei limită de vârstă in temeiul deciziei nr. -/9.11.1993, drepturile fiindu-i stabilite in baza Legii nr.3/1977, începând cu data de 1.12.1993.
Contestatorul a dovedit o vechime totală în muncă de 40 ani, 9 luni și 21 zile, din care 15 ani 2 luni și 11 zile în grupa I, 8 ani 7 luni și 28 de zile în condiții speciale, 5 ani 5 luni și 12 zile in grupa a III a de munca, 11 ani și 6 luni spor pentru grupa I și a II-a de muncă.
Prin decizia nr. -/26.05.2005 a fost recalculată pensia contestatorului obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,37004 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 25 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1.10.2004 este Hot. 267/1990.
Prin Decizia nr. -/10.09.2008 s-a constatat că în mod eronat la calculul pensiei reclamantului s-a utilizat un stagiu complet de 25 ani în loc de 30 ani și s-a dispus recuperarea sumei de 1522 lei reprezentând pensie plătită fără temei pe perioada 1.09.2007-30.09.2008
Pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum se dispune prin art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiară sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Contestatorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din HG 267/1990, întrucât nu îndeplinește condiția de a avea 20 ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere și instalații de preparare, pensionarea sa pentru limită de vârstă făcându-se în temeiul Legea 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au fost evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Evaluarea s-a efectuat prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale.
Metodologia de efectuare a evaluării a fost prevăzută în Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004. Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 43 și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost in sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, această practică trebuie în prezent reconsiderată, întrucât prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Potrivit art. 329 alin 3 din Cod procedură Civilă ",dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe,astfel încât instanța își va reconsidera practica si va da eficientă deciziei
Din cuprinsul buletinului de calcul a deciziei inițiale de pensionare, instanța constată faptul că în aplicarea art. 12 din Legea nr. 3/1977 contestatorul a beneficiat de un spor total de 8% aplicat la salariul tarifar, iar noua recalculare nu se poate face decât în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG 1550/2004 și ale HG 733/2005, dispozițiile legii vechi neputând ultraactiva decât în măsura existenței unor dispoziții exprese în acest sens în legea în vigoare.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată, inclusiv în ceea ce privește pretențiile privind restituirea sumei de 1522 lei. Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în principal sau 25 de ani în subsidiar, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată recurentul în dezvoltarea motivelor de recurs că a dovedit o vechime de peste 23 de ani în condiții speciale ca miner la și la cuptoarele de topit sticlă la Întreprinderea de sticlărie Pădurea Neagră.
Subliniază recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în spiritul aplicării principiului expus în HG4/2005 precum la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, motiv pentru care s-a promovat recursul în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 43 și 77 din Legea 19/2000.
Arată apoi recurentul faptul că decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se poate interpreta în defavoarea asiguraților ale căror drepturi la pensie s-au deschis în in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1993, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr. - emisă de Casa Județeană de Pensii B.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 15 ani, 2 luni, 11 zile; 8 ani, 7 luni și 28 zile în condiții speciale, realizând un stagiu total de cotizare de 40 de ani 9 luni și 21 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de legea 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 și (ale Legii 226/2006) prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 ani, iar în subsidiar de 25 de ani, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din legea 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza legii 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că persoanele pensionate în baza legii 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 (legea 226/2006) este cel prevăzut de Legea 19/2000 (Legea 226/2006) și nu cel prevăzut de legea 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că,într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor. (a se vedea in acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea 19/2000 (Legea 226/2006) astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Din cuprinsul cărții de muncă a contestatorului, depusă la dosarul cauzei se reține că acesta a lucrat ca miner la Exploatarea Minieră pe perioada 07.08.1964- 03.05.1967, 13.05.1987-01.12.1993, precum și ca alimentator cuptor de topit sticlă la Întreprinderea de Pădurea Neagră pe perioada 01.03.1972 - 12.05.1987.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2009 instanța apreciază ca fiind justificată cererea contestatorului de a i se recalcula pensia în temeiul OUG 4/2005, cu stagiul de cotizare de 25 de ani, prevăzut de Legea 226/2006, în considerarea activității desfășurate de acesta în condiții speciale, respectiv aceea de alimentator cuptoare de topit sticlă, activitate ce este menționată la punctul 16 lit. b Anexa Ia L egii 226/2006 precum și aceea de miner în subteran, contestatorul realizând stagiul total de cotizare prevăzut de anexa 4 din Legea 19/2000.
Solicitarea recurentului de ai se recalcula pensia cu stagiul de 20 de ani, nu poate fi primită, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada desfășurării pe o perioadă de minim 20 de ani, activitate în subteran, situație în care nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 43 din Legea 19/2000.
Față de aceste aspecte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite recursul introdus de contestator, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, împotriva Sentinței civile nr. 1063/LM din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va modifică în parte în sensul că va admite în parte contestația formulată de contestator.
În consecință urmează a anula decizia nr. - din 20 noiembrie 2008 emisă de intimată și aoo bliga pe aceasta să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu de 25 de ani, cu acordarea drepturilor din 19 ianuarie 2009.
Fiind în culpă procesuală intimata va fi obligată intimata la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, sumă ce reprezintă onorariu avocațial în primă inmstanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, admite ca fondat recursul introdus de contestatorul, domiciliat în, nr. 297, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva Sentinței civile nr. 1063/LM din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația formulată de contestatorul.
Anulează decizia nr. - din 20 noiembrie 2008 emisă de intimată și o obligă pe intimată să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu de 25 de ani, cu acordarea drepturilor din 19 ianuarie 2009.
Obligă intimata la 300 lei cheltuieli de judecată în primă instanță în favoarea contestatorului.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecători fond: /
redactat: judecător 08 februarie 2010
dactilografiat: 08 februarie 2010
4 exemplare
2 comunicări: azi, 08 februarie 2010
recurentul contestator, domiciliat în, nr. 297, județul intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B.Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Viorel Pantea
