Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI ---SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 170.

Ședința publică de la 24.03.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu

JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu

JUDECĂTOR 3: Mihaela

GREFIER - -

Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii -pârâți, și împotriva deciziei civile nr. 444.R din 30.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii - pârâți, și prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 24.02.2009, lipsind intimata-reclamantă - SRL.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Reprezentantul contestatorilor-pârâți, și învederează instanței că solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată și motivată.

Curtea, având în vedere momentul strigării cauzei, respectiv amânări fără discuție, precum și faptul că tantul legal al intimatei-reclamante nu a răspuns la apelul nominal, dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a fi prezente toate părțile.

La strigarea cauzei la ordine, au răspuns contestatorii - pârâți, și prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 24.02.2009, lipsind intimata-reclamantă - SRL.

Reprezentantul contestatorilor-pârâți, și solicită în dovedirea cererii de suspendare, încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să depună copia acțiunii ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București --Secția a VI-a Comercială. De asemenea, învederează instanței că înțelege să depună și practică judiciară, respectiv decizii și încheieri pronunțate în alte cauze ce au avut ca obiect cereri similare în ceea ce privește fondul cauzei.

Curtea, deliberând, încuviințează pentru contestatorii-pârâți proba cu înscrisuri, respectiv copia acțiunii din dosarul în legătură cu care se solicită cererea de suspendare. De asemenea, constată și depunerea de practică judiciară având ca obiect cereri similare în ceea ce privește fondul judecății.

Reprezentantul contestatorilor-pârâți, și solicită admiterea cererii de suspendare a deciziei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct.1 pr.civ. având în vedere existența pe rolul Tribunalului București --Secția a VI-a Comercială a dosarului nr-. Totodată, în motivarea cererii, precizează că suspendarea prezentei cauze nu ar impieta asupra drepturilor intimatei-reclamantei.

Curtea, deliberând, urmează a respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de contestatorii-pârâți în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1.pr.civ. prin raportare la existența pe rolul Tribunalului București --Secția a VI-a Comercială a dosarului nr-. De asemenea, față de obiectul prezentei cereri respectiv, calea extraordinară de atac a contestației în anulare, Curtea apreciază că soluționarea acesteia nu depinde de modul de soluționare al fondului dreptului, în cauza la care s-a făcut referire și care este soluționată în baza temeiului de drept indicat de contestatorii-pârâți, ca fiind art. 318 al.1 pr.civ. în partea referitoare la rezultatul unei greșeli materiale în dezlegarea pricinii.

Reprezentantul contestatorilor-pârâți, și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe contestația în anulare.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe contestația în anulare formulată de contestatorii-pârâți.

Reprezentantul contestatorilor-pârâți, și solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată, să se constate că decizia civilă nr. 444.R este netemeinică și nelegală, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe calea unei acțiuni separate. De asemenea, solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.

CURTEA,

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

Prindecizia civilă nr. 444 R/30.10.2008pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanta - L împotriva deciziei civile nr. 298/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și. A fost modificată în tot decizia, în sensul respingerii ca nefondat a apelului pârâtului împotriva sentinței civile nr. 3921/08.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, sentință prin care a fost admisă acțiunea reclamantei, constatându-se încetat prin denunțare unilaterală din partea locatorului, contractul de închiriere dintre părți nr. 1038/05.02.2003, cu evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, camera nr. 24, Cămin de nefamiliști, proprietate a reclamantei.

Instanța de recurs a reținut că în fapt, a avut loc un transfer atipic către reclamantă a dreptului de proprietate asupra unei părți din unitatea și obiectul de activitate al unui terț vânzător, iar în cuprinsul contractului la a cărei respectare era ținută reclamanta, la capitolul IV pct. c, s-a stipulat posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului de către proprietar "cu condiția notificării chiriașului cu 30 de zile înainte", fiind reglementată astfel în mod distinct, încetarea contractului din voința locatorului, ca manifestare a principiului libertății contractuale.

Nu au fost însușite concluziile pârâților privind preluarea de către reclamantă ca atare a drepturilor și obligațiilor cedentului, decurgând din contractele sau raporturile de muncă existente la data transferului, aceasta nefiind coroborată cu înștiințarea către locatarii de nefamiliști (fila 49 dosar fond) privind stabilirea unor noi relații locative.

Curtea a constatat că pârâții își au domiciliul la o altă adresă decât cea la care se află locuința în litigiu, situație în raport de care s-a considerat că nici nu se justifică continuarea locațiunii, în planul necesității imediate.

Totodată, Curtea considerat că îngrădirea dreptului de proprietate dobândit de către reclamantă în baza unor acte încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, trebuie să fie justificată de un scop legitim, iar pentru situația de speță, un asemenea scop legitim nu poate fi reținut.

Contestația în anulareformulată la data de 29.12.2008 de către pârâții, și împotriva deciziei civile de recurs nr. 444 R/30.10.2008, a fost întemeiată pe disp. art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă, solicitându-se modificarea în tot a deciziei atacate.

Totodată, în temeiul art. 403 alin. 3, 4 Cod pr. civilă, s-a solicitatsuspendarea provizorie a executăriideciziei de recurs atacate, până la data soluționării, iar în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă, s-a solicitatsuspendarea judecățiiprezentei cauze, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a litigiului părților, aflat pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, înregistrat sub nr- și având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare și obligarea reclamantei la vânzarea către pârâți a unității locative deținute

S-a arătat că hotărârea a cărei suspendare se solicită, nu este irevocabilă, deoarece contestația în anulare împotriva acesteia nu este soluționată.

Cererea de suspendare a judecății, a fost argumentată prin aceea că atât dreptul de proprietate al intimatei reclamante, cât și îndreptățirea contestatorilor pârâți de a cumpăra și a dobândi toate atributele dreptului de proprietate (posesia, folosința, dispoziția) formează obiectul altei judecăți, existând o strânsă legătură între valorificarea legală a dreptului pârâților de a cumpăra spațiul în care locuiesc, drept născut în temeiul art. 7 alin. l și 4 din Legea nr. 85/1992 și posibilitatea legală a reclamantei de a evacua pârâții din acest spațiu.

Asuprafonduluicontestației în anulare, s-a susținut că este greșită aprecierea incidenței în cauză a dispozițiilor legale cu privire la tacita relocațiune și la denunțarea unilaterală. În cauză sunt incidente prevederile art. 1441 Cod civil, care statuează că reclamanta este ținută să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, pârâtul având drepturi locative opozabile acesteia, în calitate de proprietar asupra camerei din căminul de nefamiliști. La data transferării dreptului de proprietate către reclamantă, pârâții ocupau spațiul în baza contractului de închiriere intervenit între părți și înregistrat sub nr. 1038/2003, termenul de închiriere al acestuia fiind de durata contractului individual de muncă.

Contestatorii au arătat că instanța de recurs a apreciat greșit ca fiind incidentă în cauză denunțarea unilaterală a contractului de închiriere al părților, accesoriu contractului de muncă și încheiat pe durată determinată, față de care nu este admisibilă revocarea unilaterală. Față de conținutul deciziei de desfacere a contractului de muncă din 31.05.2006 emisă de terțul vânzător, reclamanta avea obligația angajării începând cu data de 01.06.2006, drepturile pârâtului transferându-se noului angajator, deoarece nu a avut loc o concediere propriu-zisă, ci un transfer în sensul art. 169 din Codul Muncii.

În concluzie, s-a susținut că fiind făcută dovada calității de salariat al reclamantei, contractul de închiriere nu a încetat prin denunțare unilaterală, astfel încât contestatorii-pârâți prezintă un titlu locativ opozabil reclamantei, care s-a subrogat în drepturile vânzătorului. Cererea formulată de intimata-reclamantă este expresia abuzului procesual și este afectată de o cauză ilicită. Nu există temei pentru încetarea locațiunii, nici ca urmare a împlinirii termenului contractului de închiriere, nici ca urmare a denunțări unilaterale.

În dovedirea contestației au fost depuse la dosar probatorii cu înscrisuri.

Cererea desuspendarea provizorie a executăriideciziei de recurs atacate, a fost respinsă ca nefondată, prin încheierea de ședință din data de 03.03.2009, pentru considerentele menționate în cuprinsul acesteia, reținându-se în esență, că decizia atacată nu este executorie, nefiind invocat fondul cauzei în cuprinsul acesteia.

Cererea desuspendare a judecățiiformulată de contestatorii-pârâți în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1.pr.civ. a fost respinsă la termenul curent, pentru considerentele expuse înaintea acordării cuvântului asupra dezbaterii fondului contestației.

Deși legal citată, intimata-reclamată nu a formulat întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este întemeiată contestația în anulare, urmând a fi respinsă,pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 Cod pr.civilă, este o cale extraordinară de atac, exercitată împotriva deciziilor date asupra recursului. În speță, a fost invocat motivul constând în dezlegarea rezultată dintr-o greșeală materială.

Textul invocat ca temei de drept al contestației, are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural (cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv ori anularea ca neregulat / netimbrat / ca fiind formulat de către o persoană fără calitatea de / nemotivat, deși au fost respectate prevederile procedurale). Greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății.

Astfel, o condiție esențială pentru verificarea acestor greșeli materiale, este aceea de a nu fi necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.Contestația nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, deoarece aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că, practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.

Se observă că, în cauză, motivele contestației în anulare, privesc modalitatea de aplicare a textelor de lege. Instanța de recurs a cunoscut existența și conținutul actelor la care se face referire, făcând asupra acestora o apreciere, astfel că nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii. Totodată, nu sunt invocate în cuprinsul contestației, motive privind aspecte formale ale judecății, astfel cum au fost mai sus definite, în spiritul dat de legiuitor reglementării art. 318 Cod pr.civilă.

Ca atare, observând natura motivelor invocate în calea extraordinară de atac și neîncadrarea acestora în situațiile prevăzute de temeiul de drept invocat, Curtea nu va proceda la analizarea acestora, pentru a nu produce o nouă judecată asupra recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată către contestatorii - pârâți, și împotriva deciziei civile nr. 444 R din 30.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

-

GREFIER,

-

Red. / Tehnoredact. / 2 ex.

Judecători recurs: - a IX-a:,

Președinte:Antonela Cătălina Brătuianu
Judecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu, Mihaela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Bucuresti