Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1713/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1713/R/2008
Ședința publică din 18 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Carmen Maria Conț Andrea
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta, precum și recursul declarat de recurenții și împotriva deciziei civile nr.266 din 20 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind pe reclamanta Societatea Națională de Transport gaze SA Mediaș - Sucursala de Transport Gaze Mediaș, având ca obiect evacuare.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4801 din 14.06.2006 pronunțată în dosar nr. 2786/2006 al Judecătoriei Cluj -N a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE SA M-SUCURSALA DE TRANSPORT GAZE M împotriva pârâtei - și în consecință, s-a dispus evacuarea pârâtei și a familiei sale compusă din - soț și - fiu, din imobilul situat administrativ în C-N,--5,. 4, pe care îl ocupă fără titlu de la data de 01.07.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara tabulară asupra imobilului situat administrativ pe--5 potrivit CF nr. - C, iar la data de 7 iulie 1999 reclamanta a încheiat un contract de închiriere cu pârâta, înregistrat sub nr. 40 din 07.07.1999 cu posibilitatea prelungirii, apartamentul având regim de locuință de intervenție.
Conform actelor adiționale depuse la dosar, durata închirierii a fost prelungită succesiv până la data de 30 iunie 2005 când contractul de închiriere a încetat în temeiul art. 1 din actul adițional nr. 1/2004, iar pârâtei locatare i s-a notificat prin adresele cu nr. 6488 din 3 iunie 2005 și nr. 7265 din 23 iunie 2005 refuzul societății reclamante de a mai încheia contract de închiriere cu privire la acest apartament.
Din contractul de muncă al pârâtei depus la dosar s-a reținut că aceasta este salariata SC NORD SA TG M și nu a reclamantei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin 2, art. 54 alin. 1 și 2 raportat la art. 23 din Legea nr. 114/1996 contractul de închiriere a unei locuințe de intervenție este anexă la contractul de muncă încheiat cu societatea care deține în patrimoniu aceste locuințe și cum pârâta nu are raporturi de muncă cu societatea reclamantă proprietara imobilului în litigiu, acțiunea a fost considerată întemeiată și admisă ca atare.
Prin decizia civilă nr. 266 din 20 mai 2008 Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.4801 din 14.06.2006 pronunțată în dosar nr.2783/2006 al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că apartamentul nr.4 situat în C-N,--5 este proprietatea reclamantei conform copiei CF C nr.-. Prin contractul de închiriere nr.40/1999 apartamentul a fost închiriat, ca locuință de intervenție, pârâtei pe o durată de 1 an, cu începere la 1.07.1999. Ulterior contractul a fost prelungit prin actele adiționale nr.3/2000, nr.4/2001, nr.1/2003, nr.2/2003, nr.1/2004 până la data de 30 iunie 2005 când pârâtei i s-a notificat concediul.
Prin sentința civilă nr.3382/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA pentru constatarea caracterului de locuință de serviciu al apartamentului nr.4 situat în imobilul de pe--5, jud. În considerentele sentinței s-a reținut că apartamentul în litigiu este o locuință de intervenție caracter ce rezultă din titlul fostului contract de închiriere a suprafețelor ci destinație de locuință de intervenție. Acest caracter rezultă și din referatul Direcției de Organizare, Resurse Umane din cadrul pârâtei, aprobat de directorul general. Prin Decizia civilă nr.691/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- respins ca nefundat apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3382/2007 reținându-se că nu există nici o dispoziție legală care să oblige pârâta la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru apartamentul în litigiu, art.1 din OUG nr.130/2004 prevăzând doar o facultate a societăților comerciale de a vinde personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere locuințele pe care le au în patrimoniu la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Chiar dacă la momentul încheierii contractului de închiriere reclamanta avea calitatea de angajată, la momentul la care a solicitat cumpărarea nu mai avea acesta calitate, fiind angajata SC Nord SA TG M, conform contractului de muncă nr.86/R/1999.
Raportat la decizia civilă nr.691/A/2007 Tribunalului Cluj, susținerile apelantei referitoare la caracterul de locuință de serviciu a imobilului în litigiu au fost definitiv și irevocabil tranșate și nu mai pot fi repuse în discuție. Apartamentul situat în C-N,--5, jud. C este locuință de intervenție, astfel că în mod corect a apreciat prima instanță că s-a impus evacuarea apelantei din imobilul în litigiu. Totodată tribunalul a apreciat că prin acesta au fost soluționate și chestiunile legate de depunerea documentației privind construcția, caracterul celorlalte apartamente care au fost vândute, modul de plată al chiriilor și situația acestora, etc.
În ceea ce privește faptul că prin sentința atacată au fost evacuați și ceilalți membrii ai familiei întrucât nu a reieșit că are calitatea de reprezentant al vreunuia dintre ei aceștia sunt singurele persoane care pot invoca acest aspect, lipsa citării vătămându-i doar pe ei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal apelanții, și, solicitând în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, iar în subsidiar, modificarea deciziei civile nr. 266/A/2008 Tribunalului Cluj, în sensul admiterii apelurilor, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. recurenții și au arătat că au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 4801/2006 a Judecătoriei Cluj -N, dar că tribunalul nu s- pronunțat asupra apelului declarat de ei, cu toate că în motivarea deciziei se arată că doar ei ar avea un interes în formularea apelului și nu pârâta.
Decizia tribunalului a fost apreciată de toți recurenții ca nelegală, întrucât fost dată cu încălcarea prev. HG 334/2000 privind reorganizarea SC SA, act normativ în baza căruia reclamanta era obligată să prelungească succesiv contractul de închiriere pe care pârâta l-a avut încheiat cu antecesoarea în drepturi a reclamantei, situație în care, cererea reclamantei pentru evacuarea pârâtei este nelegală.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s- opus admiterii recursurilor, arătând că apartamentul în litigiu este locuință de intervenție, că contractul de închiriere fost accesoriu al contractului de muncă al pârâtei, că pârâta nu are calitatea de angajată, astfel că nu mai este îndreptățită să ocupe apartamentul în litigiu, nefiind îndeplinite condițiile imperative impuse de art.2 lit.e, art.51 alin.2 și 54 alin.1 din Legea nr. 114/1996.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, curtea apreciază că decizia este legală, și în consecință, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu, apartamentul nr.4, situat în C-N,--5 este proprietatea reclamantei.
Prin contractul de închiriere nr.40/1999 (4-7), apartamentul a fost închiriat ca locuință de intervenție pârâtei. Caracterul de "locuință de intervenție" a apartamentului în litigiu a fost stabilit și irevocabil prin decizia civilă nr. 691/R/A/2007 a Tribunalului Cluj.
Contractul de închiriere a fost încheiat pe durată determinată de 1 an cu începere din 1 iulie 1999 și a fost prelungit până la data de 30 iunie 2005, când reclamanta solicitat pârâtei să elibereze locuința, deoarece contractul de închiriere în cazul ulei locuințe de intervenție este accesoriu contractului de muncă, iar între reclamantă și pârâtă nu există încheiat un contract de muncă.
Prin urmare, corect au aplicat cele două instanțe disp. art.51 alin.2 din Legea nr. 114/1996, referitoare la faptul că, condițiile și durata contractului de închiriere vor fi stipulate în contractul de închiriere încheiat între părțile contractante, contract accesoriu al contractului de muncă. Cum între reclamantă și pârâtă nu există încheiat vreun contract de muncă, legal s-a dispus evacuarea pârâtei din apartament.
Din documentația depusă la 20-27 și 35-40, rezultă că reclamanta este proprietara apartamentului în litigiu și cum între reclamantă și pârâtă nu există încheiat un contract de închiriere asupra apartamentului în litigiu, pârâta ocupă apartamentul fără titlu.
Prin urmare, motivele invocate de recurenta nu se încadrează în cerințele art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. pentru ca recursul să fie admis.
În ce privește recursul declarat de și, curtea apreciază că este întemeiat și în consecință, în baza art.304 pct.9 și 312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Apelul este o fază a judecății, reprezintă o continuare a acesteia, hotărârea primei instanțe constituind actul prin care se finalizează o etapă a procesului. Prin urmare, apelul îi vizează pe cei care au avut calitatea e parte la judecata în primă instanță, indiferent de poziția procesuală pe care a avut-
C nemulțumit de hotărâre, pentru a putea exercita calea de atac a apelului, trebuie să justifice un interes, ceea ce presupune că el căzut în pretenții, ca urmare judecății în prima instanță.
În cauză, instanța de fond s- pronunțat și împotriva numiților și, dispunând evacuarea acestora din apartamentul în litigiu, prin încălcarea normelor procedurale privind chemarea lor în judecată și citarea acestora.
Pârâții au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 4801/14 iunie 2006 (16-18), dar instanța de apel prin încălcarea prev. art. 282 alin. 1 Cod proc.civ. omite să soluționeze apelul pârâților.
Întrucât și nu au fost citați cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, art. 107 Cod proc.civ. vătămarea lor prin judecarea cauzei în lipsa lor și pierderea procesului constând în imposibilitatea de a se apăra și pronunțarea unei hotărâri nefavorabile, nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
În consecință, urmare admiterii recursului, în baza art. 282 alin. 1 Cod proc.civ. curtea va admite apelul declarat de și împotriva sentinței civile nr. 4801 din 14 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, pe care o va schimba în sensul că va înlătura dispoziția instanței privind evacuarea celor doi pârâți din apartamentul în litigiu.
Instanța nu va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, cu toate că apelul celor doi, și nu a fost soluționat de instanța de apel, având în vedere că, prin înlăturarea acestor recurenți din dispozitivul sentinței atacate se înlătură o eventuală vătămare ce le-ar fi putut fi adusă prin evacuarea lor din imobil în condițiile în care cei doi nu au fost chemați în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta și admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.266 din 20 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.4801 din 14 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, pe care o schimbă în sensul că înlătură dispoziția privind evacuarea celor doi pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/29.09.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Carmen Maria Conț Andrea
