Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1726/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1726/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 267 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta reclamantei-intimate Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C-S, consilier juridic G și pârâtul-intimat, asistat de av. A, lipsă fiind reclamanta-recurentă Agenția Domeniilor Statului și pârâtul-intimat Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 4,5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța constată că, prin încheierea nr.7576/28 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat și asupra menținerii actelor îndeplinite de instanța de recurs potrivit dispozițiilor art. 40 alin.4 Cod procedură civilă.
Se repune în discuție cererea de suspendare în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei.
Reprezentantul pârâtului-intimat arată că hotărârea dată în dosarul nr- a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare judecătoriei, iar în aceste condiții nu mai susține cererea de suspendare a cauzei.
Instanța pune în discuție cererea formulată de reclamanta-intimată, respectiv emiterea unei adrese către Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor C, pentru aflarea domiciliul pârâtului.
Reprezentantul pârâtului-intimat depune la dosar copia cărții de identitate din care rezultă că pârâtul are domiciliul stabil în C, Calea Sului nr.19, județul C-S, copia contractului de închiriere înregistrat sub nr.11/22 ianuarie 1997 și copia fișei suprafeței locative închiriate.
Reprezentanta reclamantei-intimate insistă în emiterea adresei pentru a dovedi că pârâtul nu locuiește la adresa indicată.
Cu privire la solicitarea de a se emite adresă către Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor C, pentru a se verifica domiciliul pârâtului, instanța constată că această împrejurare s-a dovedit cu copia cărții de identitate depusă la dosar și apreciază că adresa pârâtului nu are relevanță în cauză nici din perspectiva cererii de evacuare, motiv pentru care respinge cererea ca nefiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită admiterea recursului declarat de Agenția Domeniilor Statului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în evacuare.
Reprezentantul pârâtului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fiind ferită de orice critică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.267 din 15.11.2007 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr.709 din 05.04.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr.1406 din 27.04.2001 pronunțată de Judecătoria Caransebeș rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea privind rezilierea celor 4 contracte de concesiune încheiate între Ministerul Agriculturii și Alimentației și pârâtul, iar aceste contracte nu pot fi reziliate în baza unui act administrativ unilateral, respectiv hotărârea nr.8 din 14.03.2006.
Instanța de apel a constatat că cele patru contracte sunt în ființă, astfel că pârâtul ocupă spațiile în litigiu în baza unor titluri valabile și nu poate fi evacuat.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta Agenția Domeniilor Statului a formulat recurs, solicitând modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr.709 din 05.04.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș și admiterea acțiunilor conexate formulate de reclamantă privind evacuarea pârâtului din imobilele, pe care le deține în baza contractelor de concesionare reziliate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că pe perioada derulării contractelor de concesionare pârâtul intimat nu a efectuat nicio acțiune sanitar veterinară, iar începând cu luna mai 2000 nu a depus nici deconturi pentru justificarea acțiunilor sanitar veterinare efectuate, astfel că i s-a retras avizul special de liberă practică nr. 27/1999 eliberat de Direcția Sanitar Veterinară C-S, iar față de această situație Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și-a exprimat acordul cu privire la rezilierea contractelor de concesiune.
Recurenta a mai invocat faptul că instanța de apel nu a motivat în fapt și în drept decizia pronunțată, neanalizând clauzele contractuale care permiteau concedentului să denunțe unilateral contractul.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9,.pr.civ. și Legea nr. 268/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, pe de o parte, ne aflăm în prezența autorității lucrului judecat, întrucât acțiunea privind rezilierea contractelor de concesiune a fost respinsă în mod irevocabil, iar, pe de altă parte, rezilierea acestor contracte nu se poate face printr-un act administrativ unilateral, astfel că Hotărârea nr.8/2006 a Consiliului de Administrație nu are nicio eficacitate juridică în privința acestor convenții, care sunt în ființă.
Prin încheierea nr. 7576 din 28.11.2008 a ÎCCj s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Timișoara la Curtea de Apel Tg.-
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată că recursul promovat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, în susținerea căruia recurentul a invocat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, decizia ce face obiectul prezentei analize cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, instanța de apel răspunzând argumentelor invocate de apelantă în apelul promovat.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, evacuarea pârâtului din imobilele pe care le deține în baza contractelor de concesionare înregistrate sub nr. 2216 din 01.09.1999 (pentru imobil din Circumscripția Sanitar Veterinară ), nr.2224 din 01.09.1999 (pentru imobil din Circumscripția Sanitar Veterinară Oțelu ), nr. 2225 din 01.09.1999 (pentru imobil din Circumscripția Sanitar Veterinară C) și nr. 2226 din 01.09.1999 (pentru imobil din Circumscripția Sanitar Veterinară ).
Pe parcursul judecății, cauzele s-au conexat iar reclamanta a transformat cererile de evacuare pe cale de ordonanță președințială în acțiuni de drept comun.
Contractele de concesionare menționate au fost încheiate pentru o perioadă de 15 ani, așa cum rezultă din conținutul acestora.
În anul 2000 Direcția Sanitar Veterinară a declanșat un litigiu în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect rezilierea contractelor de concesionare nr.2216/1999, nr.2224/1999, nr.2225/1999 și nr.2226/1999, iar prin sentința civilă nr.1406/2001 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă irevocabilă prin decizia nr.3095 din 20.12.2002 a Curții de Apel Timișoara, s-a respins acțiunea reclamantei, contractele rămânând în ființă.
Cu toate acestea, prin Hotărârea nr.8 din 14.03.2006 Consiliul de Administrație al Agenției Domeniilor Statului a decis rezilierea din culpa concesionarului a contractelor de concesionare mai sus menționate.
.-se pe această hotărâre, reclamanta a solicitat în prezenta cauză evacuarea pârâtului din spațiile deținute în baza acestor contracte.
În soluționarea cererii de evacuare, instanța trebuie să analizeze dacă pârâtul deține imobilele în litigiu în baza vreunui titlu, sau dacă, dimpotrivă, le ocupă fără a avea un titlu legal. Din acest punct de vedere, chiar dacă nu face obiectul prezentei acțiuni, instanța trebuie să analizeze situația contractelor de concesionare de care se prevalează pârâtul, precum și actul prin care s-a dispus rezilierea acestora.
Contractele de concesionare au fost încheiate în baza Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor (act normativ în vigoare și la data emiterii hotărârii nr. 8/2006) și vizează bunuri din domeniul public al statului, fiind contracte administrative, care conferă concesionarului un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate publică. Prin urmare, titularul dreptului real de concesiune are recunoscute atributele de posesie și folosință asupra bunurilor.
Printre condițiile de încetare a contractului de concesiune este și rezilierea unilaterală a convenției, cu caracter de sancțiune, care poate interveni în situația nerespectării culpabile a obligațiilor de către concesionar sau de către concedent (art. 35 lit. c și d din Legea nr. 219/1998).
Analizând contractele de concesionare, Curtea constată că aceste prevederi legale au fost preluate în conținutul convențiilor, la pct. VIII art.9 fiind prevăzute cazurile de încetare a contractului de concesiune. Astfel, la lit.c este prevăzută încetarea contractului în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar prin reziliere, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului, iar la lit.d rezilierea unilaterală în situația nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent, cu plata de despăgubiri. Și într-un caz și în celălalt rezilierea unilaterală trebuie pronunțată de instanța de judecată.
Din această perspectivă, așa cum în mod legal a reținut instanța de apel, hotărârea Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului este un act unilateral care nu poate produce efectele juridice ale rezilierii convențiilor de concesionare, întrucât nu respectă dispozițiile legale în materie de reziliere.
Astfel, contractul de concesiune este o convenție sinalagmatică cu executare succesivă și intuitu personae, iar rezilierea acesteia, la care face trimitere art.9 lit.c din contract, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, trebuie dispusă de instanța competentă să soluționeze litigiile privitoare la nașterea, executarea sau încetarea contractului de concesiune, respectiv instanța de drept comun. De altfel, concedentul a recurs la această procedură în anul 2000, astfel cum am arătat anterior, cererea acestuia fiind respinsă în mod irevocabil.
În acest context, instanța constată că autoritatea de lucru judecat invocată în apărare cu referire la sentința civilă nr.1406/2001 a Judecătoriei Caransebeș, operează numai cu privire la perioada avută în vedere în soluționarea acelui litigiu. Fiind vorba de contracte cu executare succesivă, hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat relativă, atâta timp cât situația de fapt avută în vedere la pronunțarea ei nu se schimbă, astfel că pentru respectarea sau nerespectarea obligațiilor contractuale de către părți în perioada următoare primului litigiu, nu mai operează autoritatea de lucru judecat atâta timp cât intervin elemente noi.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că Hotărârea nr.8 din 14.03.2006 a Consiliului de Administrație al Agenției Domeniilor Statului nu are efectul juridic al rezilierii contractelor de concesiune, care sunt în ființă, iar pârâtul intimat deține spațiile din care se solicită evacuarea sa în prezenta cauză, în baza acestor convenții, astfel că în mod legal a fost respinsă cererea de evacuare.
Având în vedere aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, în temeiul prevederilor art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr.267 din 15.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
De asemenea, fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, recurenta urmează a fi obligată la plata către intimatul a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr.66 din 17.11.2009 (fila 45).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei civile nr.267 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Obligă reclamanta la plata către pârâtul, domiciliat în C, Calea Sului nr.19, județul C-S, a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp.
25.11.2009.
Jud.fond.
Jud.apel: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
