Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1736/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1736/2009-

Ședința publică din data de 2 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Felicia Toader

- -

- JUDECĂTOR 2: Doina Măduța

- -

- JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 96/LM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar au parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 30.11.2009, completări la motivele de recurs din partea recurentei intimate, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, văzând, de asemenea, și faptul că părțile au solicitat soluționarea prezentului litigiu și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la judecarea prezentei căi de atac.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 96/LM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecință:

S-a dispus anularea deciziei nr.-/31.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului, intimata a fost obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, intimata fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare.

Au fost respinse restul pretențiilor, nefiind acordate cheltuieli de judecată.

Prin decizia -/31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.

Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, tribunalul a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.

Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004, și, pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.

Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.

În lumina acestei interpretări, prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.

Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006 în speță CFR.

Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că:"sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.

În concluzie funcția și locul contestatorului, mecanic locomotivă, fochist locomotivă, funcții ce țin de siguranța circulației, încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.

Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."

Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006 și anexa nr.4 din Legea nr.19/2000, a admis în parte contestația și a obligat intimata să anuleze decizia nr.-/31.07.2007, să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani, cum a solicitat neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.

Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestator.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B, în termenul legal și scutit de plata taxei de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.

Recurenta critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în motivare că în condițiile în care contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/22.03.1994, în baza prevederilor Legii nr.3/1977, în mod greșit a considerat instanța de fond că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr.19/2000, respectiv ale Legii nr. 226/2006, arătând recurenta că la recalcularea pensiei contestatorului urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977 sub imperiul căreia acesta s-a pensionat.

Referitor la dispozițiile Legii nr. 226/2006, menționează că acestea nu sunt incidente în cauză, nefiind suficient ca persoana să-și fi desfășurat activitate în grupa I de muncă în condițiile în care unitatea angajatoare în cadrul căreia contestatorul și-a desfășurat activitatea nu se regăsește în anexa 2 din Legea nr.226/2006.

În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004 și Legea nr. 226/2006.

Legal citat intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta Casa Județeană de Pensii O, ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică.

La dosar s-a depus de către recurenta Casa Județeană de Pensii Boc ompletare la motivele de recurs în cuprinsul căreia se precizează că în situația în care s-ar lua în considerare stagiul complet de cotizare de 25 de ani, intimatul ar beneficia de un punctaj mediu anual de aproximativ 2.89567 puncte, iar în situația în care s-ar menține stagiul complet de cotizare de 30 de ani intimatul ar beneficia de dispozițiile OUG nr. 100/2008, ale Legii nr. 218/2008 și OUG nr. 209/2009, rezultând un punctaj mediu anual aproximativ de 3.38967 puncte la data de 01.01.2010.

Examinând sentința recurată din prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:

Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza deciziei de pensionare nr. -/22.03.1994 emisă de Oficiul de Pensii B, drepturile de pensie fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.04.1994.

Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 35 ani 4 luni și 16 zile ca mecanic de locomotivă, fochist locomotivă și în grupa a III-a de muncă o perioadă de 2 ani 2 luni și 11 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, același stagiu complet de cotizare fiind avut în vedere și cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale contestatorului prin decizia nr. -/31.07.2007.

Prin cererea dedusă judecății, contestatorul solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG4/2005 și ale Legii nr.226/2006, prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 de ani prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv de Legea nr. 226/2006, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.

Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977 stagiul decotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.

Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradea, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv de Legea 226/2006 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.

Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.

Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).

Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 226/2006, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.

Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr.30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.

Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, criticile recurentei axate pe greșita interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză sunt apreciate ca nefondate, în mod corect reținând instanța de fond că întrucât activitatea desfășurată de contestator, respectiv cea de mecanic locomotivă, fochist locomotivă în cadrul CFR privește siguranța circulației, regăsindu-se astfel printre activitățile prevăzute de anexa 1 din Legea nr. 226/2006 acesta beneficiază de dispozițiile art. 3 și 5 din Legea nr. 226/2006.

Aspectele invocate de recurentă în sensul că unitatea angajatoare nu se regăsește în anexa 2 Legii nr. 226/2006 nu justifică respingerea contestației, neputându-i-se imputa contestatorului faptul că unitatea angajatoare nu a depus diligențele necesare în vederea înscrierii în categoria unităților prevăzute de această anexă în condițiile în care contestatorul a desfășurat activitate efectiv pentru o perioadă mai mare de 25 de ani, în condiții speciale.

Având în vedere considerentele mai sus expuse în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat și menținută în totalitate sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 96/LM din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

- judecători fond -

- redactat decizie - judecător - 18.12.2009

- dactilografiat grefier - 18.12.2009 - 4 ex.

-comunicat 21.12.2009 - 2 ex.

- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul

-, domiciliat în O,-, județul

Președinte:Felicia Toader
Judecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1736/2009. Curtea de Apel Oradea