Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1753/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1831/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1753
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei civile nr.768 din 6.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari --,.B, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a pricinii nu se prezintă revizuienta și intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI --,.B, sector 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că revizuienta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai învederează și faptul că s-au atașat dosarele de fond și avocatul intimatei a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 17.12.2009, ora 915, cerere prin care solicită efectuarea apelului în cauză pentru sfârșitul ședinței de judecată, având în vedere că la ora indicată în citația emisă de Curtea de Apel București, în calitate de instanță de recurs, se află în imposibilitate de prezentare obiectivă de a se prezenta, fiind angajat în alte două cauze anterior celeipendinte causae, aflate de asemenea în stare de judecată și care nu suportă amânare, dintre care una în fața instanțelor de judecată ale Tribunalului Prahova.
Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare, având în vedere și cererea depusă la dosar de către avocatul intimatei.
La reluare pricinii, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimatei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI --,.B, sector 5, în baza împuternicirii avocațiale fără număr, datată 14.10.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 22 dosar, lipsind revizuienta.
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere și soluția pronunțată în decizia atacată.
Avocatul intimatei, având cuvântul, consideră că cererea de revizuire nu este admisibilă, întrucât nu întrunește condițiile prevăzute de art.322 al.1 din Codul d e procedură civilă. Solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.-/2.11.2009, pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8406 din 14 noiembrie 2008, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - reclamante, invocată de reclamanta - pârâtă cu privire la cererea reconvențională, a admis în parte cererea formulată de reclamanta - pârâtă, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă Asociația de Proprietari din B, B-.- - nr. 49,. B, parter,. 42, sector 5, admis în parte cererea reconvențională, formulată de pârâta - reclamantă Asociația de proprietari, a obligat pârâtă - reclamantă la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 12.064 lei/ron și a sumei de 1.300 USD, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în B, B-. - - nr. 49, sector 5, care a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat între părți la 08 mai 2001, respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea unui drept de retenție, a dispus evacuarea reclamantei - pârâte din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în B, B-. - - nr. 49, sector 5, care a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat între părți la 08 mai 2001, obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâta - reclamantă a sumei de 448 euro/lună, echivalent în lei la data plații, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul închiriat, de la data împlinirii termenului locațiunii, 02 februarie 2007, până la eliberarea efectivă a spațiului, a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâta - reclamantă a sumei de 3.339,42 lei/ron.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la 08 mai 2001, între pârâta - reclamanta Asociația de proprietari din B, B-. - - nr. 49, sector 5, în calitate de locator și reclamanta - pârâta, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect spațiul în suprafață de 35 mp. situat în B, B-. - - nr. 49, sector 5, pentru un termen de 3 ani începând cu data intrării efective în posesie și o chirie lunară de 140 USD.
Intrarea în posesia spațiului închiriat s-a realizat la 02 februarie 2004, fiind încheiat un proces - verbal de predare - primire (fila nr. 10), în cuprinsul căruia s-a menționat ca instalația electrică și cea sanitară sunt în stare bună, iar pereții interiori sunt degradați în proporție de 5%.
Anterior intrării în posesie, la 19 ianuarie 2004, reclamanta - pârâtă a achitat fostului chiriaș, SC Ro SRL, suma de 1.300 USD, reprezentând contravaloarea dotărilor existente, fapt menționat în procesul - verbal încheiat la acea data (fila nr.76 verso) și, pe parcursul desfășurării locațiunii, a executat alte lucrări de îmbunătățire în spațiul închiriat, identificate și evaluate prin raportul de expertiză tehnică construcții.
În măsura în care reclamanta - pârâtă a susținut că dreptul de proprietate asupra spațiului închiriat nu aparține titularului cererii reconvenționale, avea obligația de a proba existența dreptului real în patrimoniul altei persoane fizice sau juridice.
În plus, după cum rezultă din cuprinsul Statutului asociației de proprietari, atât cel în vigoare în perioada interbelică, dar și cel actual (filele nr. 150 și 172), printre părțile proprietate comună se regăsesc și 5 spații comerciale (prăvălii) situate la parterul imobilului.
Nu în ultimul rând, prin formularea unui capăt de cerere având ca obiect acordarea unui drept de retenție, reclamanta - pârâtă recunoaște implicit calitatea de proprietar în persoana pârâtei - reclamante, știut fiind faptul că, pentru ca dreptul de retenție să fie aplicabil, este necesar ca bunul referitor la care se invoca să fie proprietatea exclusivă a celui ce este debitorul deținătorului cât privește cheltuielile pretinse.
Pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
S-a reținut că nici în contractul de închiriere și nici în procesul - verbal de predare - primire nu sunt enumerare eventuale dotări care să fi existat în spațiu înaintea încheierii acestor acte, iar, pe de altă parte, prin două cereri adresate conducerii asociației (filele nr. 51 și 52), reclamanta - pârâtă a obținut acordul locatorului de a instala un grup sanitar și un contor pentru furnizarea energiei electrice.
Mai mult, prin art. 8 lit. b din contract, a fost instituită obligația locatarului de a executa lucrări de amenajare corespunzătoare activității sale, fiind exclusă așadar efectuarea acestora de către asociația de proprietari, astfel cum au fost identificate de către expert.
După cum rezultă din procesul - verbal încheiat la 08.01.2004 și semnat inclusiv de președintele asociației, (fila nr. 75 verso), s-au purtat discuții cu privire la eliberarea spațiului de către SC Ro SRL și, din coroborarea acestui înscris cu procesul - verbal din 19.01.2004 (fila nr. 76 verso) reiese că, urmare a solicitării unor despăgubiri de către fostul chiriaș, asociația de proprietari, în calitate de locator, nu și-a putut îndeplini obligația esențială de predare decât după ce reclamanta - pârâtă a achitat suma de 1.300 USD.
Cum această plată a profitat așadar locatorului, reclamanta - pârâtă este îndreptățită să recupereze această sumă.
În schimb, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea unui drept de retenție.
Într-adevăr, condiția esențială pentru a putea fi invocat un asemenea drept de retenție este aceea ca datoria pe care deținătorul bunului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în conexiune, să aibă legătură cu lucrul, să fie deci un debitum cum re iunctum.
Numai că, raportat la cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le primească reclamanta - pârâtă, instanța a apreciat că nu se impune instituirea unui drept de retenție, ce ar fi avut exclusiv rolul de a garanta plata respectivelor sume.
Instanța a avut în vedere și faptul că asociația de proprietari are posibilitatea de a închiria în continuare spațiul în litigiu, manifestându-și intenția în acest sens și față de reclamanta - pârâtă, nefiind așadar în imposibilitate de a-și îndeplini obligația ce urmează să îi incumbe în baza prezentei sentințe.
Spațiul închiriat a fost predat la 02 februarie 2004 (fila nr. 10), astfel încât termenul locațiunii s-a împlinit la 02 februarie 2007.
Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, comunicată reclamantei - pârâte la data de 19 ianuarie 2007 (filele nr. 19 și 20), asociația de proprietari a adus la cunoștința chiriașului sau intenția de a închiria spațiul prin licitație, solicitând să îi fie comunicat dacă eliberează acest spațiu sau dorește să participe la licitație.
Prin notificarea nr. 117 din 29 ianuarie 2007, comunicată prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc " " (fila nr. 27), reclamanta - pârâtă a fost somată să predea spațiul în cazul în care nu se va încheia un nou contract după participarea la licitație.
Întrucât locatorul și-a exprimat intenția de a pune capăt raporturilor de închiriere, instanța a dispus evacuarea reclamantei - pârâte pentru lipsa oricărui titlu locativ.
Totodată, a obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâta - reclamantă a sumei de 448 euro/lună, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul închiriat, astfel cum a fost calculată de către expert, de la data împlinirii termenului locațiunii, 02 februarie 2007, până la eliberarea efectivă a spațiului.
Instanța a avut în vedere că neexecutarea obligației de predare din partea reclamantei - pârâte reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul constând în lipsa folosinței spațiului pe toată durata ce excede locațiunii.
Prin decizia civilă nr. 44 din 14 ianuarie 2009, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 8406/2008 de către reclamanta - pârâtă, reținând că prin rezoluția de primire a cererii de apel, fila 1 verso, s-a dispus ca apelanta să timbreze cererea cu 5 lei/ron taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei/ron.
Tribunalul a constatat, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2009, că - deși apelanta a fost legal citată, la domiciliul indicat în cerere, cu mențiunea timbrării apelului, la dosar fiind atașată în acest sens dovada de citare (fila 5) - aceasta în mod nejustificat nu a înțeles să se conformeze dispoziției.
Față de aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta, criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive, care parțial pot fi încadrate de instanța de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă:
- instanța de apel trebuia să rețină că apelanta nu a fost legal citată pentru termenul din 12 ianuarie 2009, astfel încât aceasta nu a avut cunoștință de faptul că trebuia să achite taxa de timbru;
- instanța de apel a obligat apelanta la plata unor cheltuieli de judecată disproporționat de mari: 4.000 lei;
- pe fondul cauzei recurenta critică hotărârile anterioare arătând că toate reparațiile spațiului în litigiu au fost suportate de ea care a acționat ca un constructor de bună - credință, nu s-a reținut faptul că o perioadă de trei ani din termenul de locațiune recurenta nu a putut folosi spațiul închiriat întrucât acesta era ocupat de foștii chiriași, spațiul era impropriu folosirii normale, iar Asociația de Proprietari nu are calitate procesuală activă să ceară evacuarea sa din imobil întrucât nu este proprietara acestui spațiu.
Prin decizia civila nr. 768/R/06.05.2009, Curtea de Apel București Secția III a Civilă a respins că nefondat recursul declarat de recurenta pârâta.
S-a apreciat, în ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care s-a invocat că recurenta că nu a fost legal citată pentru termenul din data de 12 ianuarie 2009 când apelul a rămas în pronunțare, astfel încât nu a cunoscut faptul că fusese obligată la plata unei taxe de timbru în valoare de 5 lei că această apărare nu poate fi primită de instanța de recurs întrucât verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare a apelantei pentru termenul din data de 12 ianuarie 2009 (aflată la fila 5 dosar apel), Curtea a constatat că agentul procedural a respectat dispozițiile art. 88 și următoarele din Codul d e procedură civilă, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu apelanta.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare reiese că apelanta a fost citată cu obligația de a achita o taxă de timbru de 5 lei, astfel încât recurenta nu se poate apăra că nu a avut cunoștință de cuantumul taxei de timbru ce trebuia achitată.
C de al doilea motiv de recurs nu a fost analizat de către C întrucât s- apreciat că vizează o critică de netemeinicie a deciziei recurate. Astfel, instanța de apel a apreciat că apelanta care a căzut în pretenții trebuie să suporte întregul onorariu de avocat plătit de intimată, ori asupra acestei aprecieri, instanța de recurs nu poate reveni întrucât netemeinicia nu se încadrează în motivele de recurs limitativ și imperativ statuate de art. 304 Cod de procedură civilă.
Curtea nu a analizat nici restul motivelor de recurs invocate de recurentă, motive care vizează fondul cauzei, întrucât a apreciat că instanța de recurs este ținută strict să analizeze nelegalitatea deciziei instanței de apel care a anulat apelul ca netimbrat, neintrând în cercetarea pe fond a cauzei. Instanța de recurs nu este instanță devolutivă și nu poate cerceta criticile de fond invocate de recurentă fără să încalce dublul grad de jurisdicție de care au dreptul să beneficieze părțile.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea a respins ca nefondat recursul, iar în baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod de procedură civilă a obligat recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată față de intimată, reprezentând parte din onorariul de avocat de 4.000 lei solicitat de intimată, apreciind ca nejustificat de mare onorariul solicitat de intimată față de munca îndeplinită de avocat în faza procesuală a recursului.
Împotriva deciziei civile nr. 768 din 06 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, a formulat revizuire la data de 04 august 2009, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 lit. 1 și 2 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire se arată că instanța nu a ținut cont de
contractul de închiriere,și că a intervenit tacita relocațiune. Astfel, dacă locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual și fără ca locatorul să-l împiedice (deci cu permisiunea lui), locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune. Astfel, că revizuienta a plătit chiria iar Asociația a încasat această chirie după data expirării contractului (contractul a fost încheiat pentru o perioadă de trei ani începând cu data de 02 februarie 2004; atașând dovada achitării chiriei pentru luna martie 2007, deci după expirarea perioadei înscrisă în contract). Faptul că reprezentanții Asociației de Proprietari au primit chiria plătită de aceasta echivalează cu o achiesare tacită la prelungirea contractului de locațiune.
Instanța a dispus că revizuienta să achite contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul închiriat de la data împlinirii termenului locațiunii, fără a ține cont de faptul că achitase atât luna februarie cât și luna martie 2007, astfel că arata revizuienta, instanța a acordat mai mult decât conform raportului de expertiză prezentat la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2008, efectuat de expert tehnic ing., în mod eronat, fără a să se țină cont de stadiul de degradare în care se afla spațiul, s-a luat în considerare media ponderată a unor valori aproximative de închiriere pentru spații de birouri din zonă (ținând cont de niște anunțuri din ziare) și nu pentru spațiul în discuție pe care l-a expertizat.
Arată revizuienta că nu a fost legal citată întrucât apelul declarat de revizuientă a fost anulat ca netimbrat, însă aceasta nu a primit citația pentru a lua la cunoștință de termenul acordat pentru apel și de suma stabilită de instanță aferentă taxei de timbru și timbrului judiciar. Nu a primit și nici nu a semnat de primire pentru citația aferentă termenului din 12 ianuarie 2009.
Cu privire la soluția primei instanțe prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a unui drept de retenție, s-a susținut că, deși prima instanță a apreciat că nu s-ar impune instituirea unui drept de retenție, revizuienta consideră nefondată această constatare, apreciind că dreptul de retenție este un adevărat drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia cel ce deține bunul imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină bunul, să refuze restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun. Dreptul de retenție, sub aspectul reținerii lucrului constituie însă un important mijloc de constrângere a celui care trebuie să restituie cheltuielile, că acesta să-și execute obligația.
Astfel cum se apreciază în doctrină, instanța nu a putut respinge cererea dreptului de retenție atunci când bunul de restituit nu este folosit ci doar reținut tocmai în vederea recuperării cheltuielilor efectuate cu acesta. Dată fiind atitudinea refractară a Asociației de Proprietari cu privire la restituirea cheltuielilor efectuate de mine, s-a aflat în situația de a solicita recuperarea cheltuielilor prin intermediul instanței.
Mai mult decât atât, pe toată perioada locațiunii a fost supusă nenumăratelor șicane și încercări ale Asociației de aof ace să renunțe la spațiul. De aceea a solicitat și acordarea unui drept de retenție. În strânsă legătură cu solicitarea sa se află și dreptul de retenție dată fiind teamă sa justă fondată că nu-și va recupera cheltuielile.
Judecata în primă instanță a durat mai bine de un an, instanța i-a acordat câștig de cauză în ce privește cheltuielile cu spațiul însă i-a respins dreptul de retenție și i-a pus în vedere achitarea unei chirii de la momentul încetării contractului, chirie calculată la o valoare aproximativă, valoare ce depășește cu mult valoarea chiriei pentru acest spațiu absolut inutilizabil.
Consideră că plătind o astfel de chirie, pentru un spațiu pe care nu l-a folosit, fiind inutilizabil din cauza degradărilor, Asociația de proprietari se va îmbogăți fără justă cauză. Patrimoniul asociației se va mări pe seama patrimoniului său, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
În consecință, solicită instanței anularea hotărârii primei instanțe și acordarea celor solicitate în cadrul acțiunii de chemare în judecată. De asemenea, solicită judecarea în lipsă în caz de neprezentare.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.322 alin.1 teza din Codul d procedură civilă, sunt susceptibile de revizuire hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Interpretarea teleologică a dispoziției legale citate conduce la concluzia că legiuitorul a urmărit ca, pentru ipoteza în care sunt reglementate mai multe grade de jurisdicție, să determine hotărârea judecătorească ce poate forma obiectul revizuirii, elementul comun al enumerării legale fiind acela că se are în vedere hotărârea prin care s-a rezolvat fondul, adică aceea prin care a fost examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.
Rezultă că, principala condiție de admisibilitate a unei cereri de revizuire este aceea ca aceasta să fie formulată împotriva unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire și că, numai după îndeplinirea acestei condiții vor putea fi examinate motivele de revizuire, în sensul încadrării lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1-9 Cod proc. civ.
Această condiție trebuie să fie îndeplinită atât în cazul hotărârilor date în prima instanța și în apel cât și în privința celor pronunțate în recurs, textul de lege anterior citat, impunând în mod expres aceasta cerință.
Din verificarea cuprinsului cererii cu care a fost sesizată, curtea retine că în cauză, obiect al caii de atac extraordinare revizuirii îl constituie decizia civilă nr. 768/ R/06.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția III a Civilă în dosarul nr-, așadar decizie pronunțata în calea de atac a recursului, prin urmare, în raport de prevederile art. 326 alin. 3 din Codul d procedură civilă, curtea va analiza cu prioritate îndeplinirea în cauza acestei condiții de admisibilitate.
Curtea reține totodată că, în căile de atac, evocarea fondului presupune pronunțarea asupra raporturilor juridice deduse judecații, situație premisă care prin ipoteză presupune pronunțarea unei soluții de admitere a recursului, de casare sau modificare deciziei instanței de apel și de admitere apelului.
Prin urmare, hotărârile prin care se respinge calea de atac a recursului, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Din aceasta perspectivă se constată că în speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâta -revizuienta din prezenta cauză, din verificarea considerentelor acestei hotărâri rezultând că prin aceasta, instanța de recurs procedat la analiza strictă criticilor pe care le-a apreciat ca fiind motive de recurs, invocate de revizuientă și înlăturat celelalte critici în raport de care a apreciat că vizează netemeinicia hotărârii recurate, apreciind că acestea nu se încadrează în motivele de recurs limitativ și expres statuate de art. 304 pct. 1-9 din Codul d procedură civilă.
Întrucât, în raport de aceste constatări rezultă că prin decizia a cărei revizuire se solicită nu a fost evocat fondul, instanța de control respingând calea de atac recursului, fără a schimba starea de fapt în urma reanalizării probelor, cererea de revizuire apare ca inadmisibilă.
De altfel, cererea revizuientei apare ca inadmisibilă și prin raportare motivele de revizuire efectiv invocate în cauza, prin raportare la prevederile art. 322 din Codul d procedură civilă.
Astfel, deși revizuienta invocă dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2.proc.civ, susținând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, și greșita soluționare a cererii vizând dreptul de retenție, criticile formulate vizează în realitate modul de soluționare fondului cauzei de către prima instanță - singura care a procedat la analiza fondului litigiului - iar nu încălcarea de către instanța de recurs principiului disponibilității.
Cum obiectul cererii de revizuire este cel stabilit prin cererea introductivă - iar revizuienta a precizat expres că hotărârea împotriva căreia exercita aceasta cale de atac extraordinară este decizia 768/2009 a Curții de Apel București Secția III a Civilă, curtea, analizând aceasta cerere în limitele astfel stabilite, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 6 din Codul d procedură civilă, constată că pentru a fi admisibile aceste motive de revizuire ar fi fost necesar sa se invoce încălcarea principiului disponibilității procesului civil de către instanța de recurs, care prin ipoteză ar fi trebuit sa acorde mai mult decât s-a cerut sau sa pronunțe hotărâre care să cuprindă dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Or, așa cum s- reținut anterior, revizuienta nu invocă soluționarea în cadrul deciziei ce face obiect al revizuirii, unei cereri de recurs sau chiar a unei critici cu care instanța de control judiciar sănufi fost investită iar pe de altă parte, modul de soluționare fondului cauzei nu a făcut obiect al analizei în recurs, așa cum se menționează expres în cuprinsul deciziei ce face obiectul revizuirii
Pe de altă parte, verificând cuprinsul cererii de revizuire se constată că motivul vizând nelegala citare revizuientei vizează modul de soluționare apelului, așadar revizuienta nu se prevalează de eventuală lipsa de procedură, în ceea ce privește, în faza procesuală recursului, or, față de considerentele anterior expuse și acest motiv de revizuire apare ca inadmisibil, în raport de cadrul procesual stabilit prin cererea formulată. De altminteri, acest motiv fost analizat și cu ocazia soluționării recursului, fiind înlăturat motivat de către instanța de recurs.
În raport de dispozițiile imperative ale art.322 alin.1 teza I Cod de procedură civilă pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art.326 alin.3 Cod de procedură civilă, care limitează dezbaterile la admisibilitatea revizuirii, curtea va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Potrivit art.274 Cod de procedură civilă, "partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Principiul care rezultă din aceasta dispoziție legală are ca temei culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, cheltuielile judiciare având totodată rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul și care nu este vinovata de declanșarea activității judiciare.
În cauză, curtea reține culpa procesuala a revizuientei, câtă vreme, aceasta a căzut în pretenții, ca urmare a soluției ce va fi pronunțată în ceea ce privește cererea formulată, astfel că acesta, în raport de prevederile art. 274 din Codul d procedură civilă, trebuie să suporte riscul pierderii procesului, întrucât a obligat pe partea potrivnica câștigătoare să angajeze cheltuielile din proces.
Curtea retine totodată că potrivit art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților în anumite limite.
Întrucât accesul liber la justiție, ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituție și de art. 6 din CEDO, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nici o îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.
Având în vedere pe de parte, obiectul acțiunii inițiale, faptul că în revizuire a fost acordat un singur termen de judecată,pentru soluționarea cererii, iar totalul onorariului de avocat solicitat de intimați este în cuantum de 4000 lei, suma care în este mod vădit disproporționată, atât sub aspectul volumului de muncă prestată de avocat, cât și complexitatea cauzei iar pe de altă parte, considerentele decurgând din aplicarea în cauza prevederilor legale anterior citate, curtea va dispune obligarea revizuientei reclamant la plata către intimată, a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei civile nr. 768 din 06 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari - B-. - - nr. 49,. B, sector 5, ca inadmisibilă.
Obligă revizuienta la 2.000 lei cheltuieli de judecată cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
Red.
./BI
2ex./ 08.01.2010.
-3.--;;
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ionelia Drăgan, Ilie
