Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 178/
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL G PRIN REPREZENTANT PRIMARUL MUN. G -, cu sediul instituției în G,- împotriva deciziei civile nr.386 din 12 sept.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.03.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul G prin primar evacuarea din imobilul situat în G,-, -A,.2,.9,. 77 și obligarea la plata sumei de 1500 lei, reprezentând chiria din august 2006 și până în prezent și câte 100 lei chirie pe lună, începând din luna noiembrie 2007, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul cotei indivize de 45% din imobilul menționat în baza Dispoziției nr. 3050/SR/09.08.2006 emisă de Primăria G, iar chiriașa a refuzat să elibereze apartamentul, astfel că nu poate fi pus în posesie, deși i-a pus la dispoziție mai multe apartamente pentru a se muta.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La termenul de judecată din data de 11.12.2007 reclamantul a arătat că înțelege să se judece și cu în calitate de pârâtă, astfel că instanța a dispus introducerea acesteia în cauză.
Pârâtul Municipiul G prin primar legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar pe de altă parte a aratat că apartamentul este proprietatea lor în cota majoritară de 58%, restul de 42% fiind restituit reclamantului. În această situație coproprietarul unei locuințe aflată în stare de indiviziune nu are calitatea de a cere și obține evacuarea decât numai cu acordul celuilalt coproprietar, respective statul.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118.proc.civ. Legea nr.10/2001, republicată și OUG 40/1999.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul este titularul unei cote indivize de 44,6% din dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel că acțiunea având acest obiect nu poate fi promovată valabil decât de toți coproprietarii în baza principiului unanimității.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 115.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 11.03.2008 pârâta Municipiul Gar enunțat la cererea reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 1986/11.03.2008 a Judecătoriei Galațis -a respins cererea reclamantului pentru lipsa capacității procesuale obligatorii.
S-a luat act de renunțarea pârâtului la judecarea cererii reconvenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că reclamantului i s-a restituit în natură de către Primăria mun. cota indiviză de 44,6% din imobilul situat în G,str. - nr.54, -A,.2,.9,. 77, potrivit Dispoziției nr. 3050/SR/09.08.2006 emisă de Primăria G(f 16ds.).
Instanța a reținut astfel că reclamantul are calitatea de coproprietar, precum și faptul că este vorba de un act de dispoziție față de obiectul cererii de chemare în judecată, caz în care este necesar ca acțiunea să fie promovată de toți coproprietarii, fiind aplicabil principiul unanimității(consimțământul tuturor coproprietarilor).
S-a apreciat că acesta este un caz de coparticipare procesuală obligatorie, astfel că instanța urmează să respingă cererea ca atare.
Instanța a luat act de renunțarea pârâtului Municipiul G, prin primar la judecarea cererii reconvenționale, în temeiul disp. art. 246.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul Municipiul G, prin Primar.
Reclamantul a susținut că s-a făcut o greșită apreciere a legii, că este coproprietarul acestui imobilul, că în Dispoziția nr. 3050/2006 s-a specificat expres că încetează contractele de închiriere existente.
Municipiul G, prin Primar, în motivele de apel depuse la dosar (filele 21-22), a criticat hotărârea instanței de fond întrucât în mod greșit a luat act de renunțarea sa la judecarea cererii reconvenționale. A arătat că la termenul din 11.03.2008 instituția nu a formulat o astfel de cerere.
Apelul declarat de reclamant a fost apreciat ca fondat, iar apelul pârâtei ca nefondat.
Analizând actele aflate la dosar, se constată că reclamantului i s-a restituit în natură cota indiviză de 44,6% din imobilul în discuție, restul fiind în proprietatea municipiului (Dispoziția 3050/2006 - fila 16 dosar fond).
Deși un singur coproprietar a încheiat ulterior, în 2007, un contract de închiriere pe 5 ani cu pârâta, fără a avea acordul celuilalt coproprietar și fără ca acesta din urmă să beneficieze de chirie (de altfel, modică) Tribunalul apreciază ca fiind inechitabilă soluția primei instanțe, potrivit căreia acțiunea în evacuare trebuie promovată de toți coproprietarii și nu numai de către reclamant.
Aplicarea corectă a principiului unanimității, invocat de instanța de fond, impune reclamantului o obligație imposibilă, date fiind interesele contrare,privându-l de orice posibilitate clară și concretă de a obține examinarea cererii sale.
Cerința instanței de fond, reprezintă pentru reclamant un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă de a-și apăra dreptul de proprietate și se aduce astfel atingere substanței dreptului său de acces la o instanță.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis apelul reclamantului și a dispune trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru continuarea judecării.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul Municipiul G, prin Primar, acesta a fost respins, ca fiind nefondat, având în vedere că la termenul din 11.03.2008 reprezentantul pârâtului a renunțat la judecarea cererii reconvenționale și s-a făcut dovada că separat a introdus o altă acțiune cu același obiect, înregistrată la Judecătoria Galați sub nr-.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul G prin Primar deoarece Tribunalul nu a verificat în virtutea rolului său activ dacă într-adevăr s-a renunțat sau nu la cererea reconvențională printr-o cerere scrisă.
Motivarea instanței de apel că pe rolul Judecătoriei exista o acțiune separată cu același obiect și care nu mai justifică cererea reconvențională nu este corectă pentru că aceasta nouă acțiune a fost formulată ulterior pronunțării instanței asupra renunțării la cererea reconvenționale.
În mod greșit nu s-a dispus nici suspendarea judecății apelului deși nu poate fi admisibilă o acțiune în evacuare fără rezolvarea situației juridice a apartamentului deținut în coproprietate forțată.
Un alt aspect învederat de către recurent vizează faptul că reclamantul urmărește evacuarea chiriașei fără a face dovada relei credințe a acesteia sau a comportamentului care s-ar încadra în vreuna din dispozițiile legale privind evacuarea.
De asemenea nu se poate ignora faptul că potrivit Legii nr.10/2001 foștii proprietari sunt obligați să încheie cu chiriașii contracte de închiriere pe o perioadă de 5 ani.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și menținerea soluției primei instanțe.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Cu privire la renunțarea la judecata cererii reconvenționale, din cuprinsul încheierii de ședință din 11.03.2008 reiese că în urma punerii în discuția părților a cererii de disjungere a acțiunii principale în evacuare de cererea reconvențională de partaj precum și a excepției lipsei coparticipării procesuale active, reprezentantul pârâtului in concluziile orale a susținut că renunță la judecata cererii sale reconvenționale.
Este adevărat că nu a existat o cerere scrisă de renunțare la judecată însă potrivit dispozițiile art. 246 alin.1 Cod procedură civilă renunțarea la judecată se poate face verbal în ședință publică sau prin cerere scrisă.
Pe de altă parte este adevărat că reprezentantul pârâtului la termenul din 11.03.2008 nu a prezentat instanței o procură specială de renunțare la judecata știut fiind faptul că renunțarea la judecată este un act cu caracter personal și trebuie să provină de la parte sau de la mandatarul cu procură specială în acest sens.
Cu toate acestea recursul declarat de către pârât nu poate fi admis pentru că în apel chiar pârâtul a susținut și a dovedit că pe rolul instanței de fond este înregistrat dosarul nr.-/2008n având ca obiect partajul imobilului în discuție.
În aceste condiții nu mai există nici un interes din partea pârâtului în critica privind renunțarea la judecată, acesta nu a suferit nici o vătămare a intereselor sale cu atât mai mult cu cât la fond acțiunea principală s-a soluționat pe excepție și nu a antamat fondul și dacă nu s-ar fi luat act de renunțare cererea reconvențională s-ar fi judecat tot separat de acțiunea principală.
Nici critica privind suspendarea judecății apelului nu poate fi reținută ca motiv de admitere a recursului.
Tribunalul a făcut interpretare corectă a dispozițiilor art. 244 pct.1 Cod procedură civilă care prevăd că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă in totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Aspectele invocate de către recurent privind faptul că apartamentul nu este comod partajabil sau că are o cotă mai mare ori că reclam. nu a fost pus în posesie nu pot fi analizate în prezentul recurs deoarece vizează fondul cauzei iar procesul s-a soluționat pe excepție.
Este recunoscut în principiu - așa cum a reținut și prima instanță - că un coproprietar nu poate singur să exercite un act de dispoziție asupra bunului indiviz.
Însă în mod corect Tribunalul a apreciat că în speță acest principiu impune reclamantului o obligație imposibilă, date fiind interesele contrare ale celor doi coproprietari privându- pe reclamantul-coproprietar de posibilitatea valorificării dreptului său de proprietate. Or chiar și în prezentul recurs pârâtul și-a exprimat dezacordul cu privire la promovarea acțiunii de față susținând că are o cotă mai mare și este prejudiciat în dreptul său de proprietate prin acțiunea de față și că parata chiriașă beneficiază de prelungirea continuă a contractului de închiriere în baza OUG 40/1999 și a Legii 10/2001.
De altfel soluția Tribunalului Galați este în concordanță cu practica europeană care a statuat că reprezintă o încălcare dreptului la un proces echitabil dacă regula unanimității va fi opusă automat reclamantului proprietar deși imposibilitatea atragerii în cadrul procesual a tuturor coproprietarilor are cauze pur obiective-imposibilitatea de identificare a unor coproprietari sau refuzul nejustificat al unora de a lua parte la procedura ( a se vedea cauza Lupas/România și cauza Derscariu / România).
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursulcivil declarat de pârâtul MUNICIPIUL G PRIN REPREZENTANT PRIMARUL MUN. G -, cu sediul instituției în G,- împotriva deciziei civile nr.386 din 12 sept.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.AI-27.03.2009
Dact.MH-27.03.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Simona Bacsin, Anica Ioan
