Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1788/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1788/R/2009
Ședința publică din 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul -, împotriva deciziei civile nr.429/R din 15 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, -, - -, -, -, și, precum și pe pârâta intimată, având ca obiect revocare donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent G personal și mandatarul pârâtei intimate, cu procură specială, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea, constată că prin registratura instanței, la data de 29.09.2009, reclamantul recurent a depus la dosar un set de înscrisuri ( 37-42), pentru dovedirea recursului.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, un script în care se face vorbire despre dosarul nr-, dosarul nr. 288/100/R, dosarul nr. 1890/100/R, dosarul nr. 1890/100/
2006, dosarul nr. 1972 și dosarul nr. 3744/2005, precum și copia adresei nr. 1279/2004, emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Com..
Mandatarul pârâtei intimate, numitul depune la dosar procură specială autentificată sub nr. 1414/16.10.2006 la BNP, jud. M, prin care dovedește că a fost împuternicit de către pârâta intimată să o reprezinte în fața instanțelor de judecată.
Întrebat fiind, reclamantul recurent G arată că își însușește recursul redactat de avocat și îl semnează în fața instanței.
Curtea constată că recursul a fost introdus în termen legal, a fost comunicat intimaților și este legal timbrat.
Instanța pune în discuția reclamantului recurent excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta intimată, respectiv excepția inadmisibilității recursului, deoarece a fost declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, fiind vorba de un recurs la recurs.
Reclamantul recurent solicită acordarea unui termen de judecată pentru angajarea unui apărător.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de reclamantul recurent, având în vedere că recursul a fost declarat de reclamantul G și redactat de către un avocat, iar în ședința publică din data de 18.09.2009 instanța a pus în vedere reclamantului recurent că în situația în care acesta dorește, poate să-și angajeze un apărător, însă până la termenul de judecată de azi, reclamantul recurent nu și-a angajat un apărător.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele menționate în scriptele depuse la dosarul cauzei, pe care le susține oral. Totodată, arată că prin contractul de donație a cărui nulitate s-a solicitat, nu a fost donată toată averea bunicului său, ci doar o parte din aceasta, fapt ce rezultă chiar din registrul agricol, în care figurează cu terenuri antecesorul său GGa U. care a fost ajutat de către tatăl său, iar cei care au beneficiat de contractul de donație nu s-au mai ocupat de donator.
Mandatarul pârâtei intimate, arată că nu are studii juridice și nu poate pune concluzii orale, însă depune la dosar un script intitulat - Note.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1210/08.05.2008, Judecătoria Sighetu Marmațieia respins acțiunea civilă formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație. Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei în solidar, suma de 2.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că nu există nici un motiv de nulitate absolută a actului numit "contract de donațiune" (" szerzodes") încheiat la data de 26.02.1941.
Contra sentinței au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 429/R din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -au respins recursurile declarate atât de reclamanți cât și de pârâtă.
Analizând recursul instanța a reținut că prezenta cauză se află în al doilea ciclu procesual.
Astfel, prin acțiunea înregistrată inițial sub nr. de dosar 3744/2005, reclamanții G au solicitat a se constata nulitatea absolută a actului numit "Contract de donațiune" datat 26.02.1941 și autentificat cu nr. 146/ 1941 de către notarul.
Reclamanții au contestat semnătura donatorului G lui Ga U. arătând de asemenea că donatorul (bunicul părților) a întocmit un partaj voluntar al terenurilor lăsate copiilor lui în care sunt cuprinse și terenurile din contractul de donațiune. Totodată reclamanții au mai susținut că mama pârâtei ( ) deși figurează ca donatar în contractul contestat, nu a figurat niciodată cu poziție separată în Registrul Agricol al localității.
Reclamanții și-au justificat interesul în promovarea acțiunii prin aceea că, fiind verișori cu pârâta, sunt nepoți ai donatorului G lui Ga U. și reclamantul Gar elevat și împrejurarea că soția donatorului (bunica -, născută T) ar fi testat întreaga ei avere în favoarea acestui reclamant.
În cele două cicluri procesuale pe care le-a parcurs cauza de față, instanțele au administrat probațiunea ce se impunea pentru a se stabili dacă donatorul G lui Ga U. a semnat sau nu contractul contestat.
În al doilea ciclu procesual Judecătoria Sighetu Marmațieia dispus administrarea probei cu expertiza grafoscopică, trimițând ca și act de comparație copia electrostatică după un contract autentificat sub nr. 2571/1946 de Biroul Notarial.
Reclamanții au insistat în admiterea ca și acte de comparație a unor acte sub semnătură privată (filele 21, 22, 43 din dosarul primei instanțe) arătând că, bunicul lor fiind primar al localității era un om cu școală, neputându-i aparține semnătura simplă din contractul contestat. Prima instanță a exercitat rolul activ impus de prevederile art. 129 Cod procedură civilă și pentru a verifica dacă într-adevăr defunctul G lui Ga U. a semnat tabelul depus de reclamanți a dispus (fila 34 din dosarul primei instanțe) ca reclamanții să aducă confirmare sub semnătură privată că actul provine de la primăria localității.
Prin adresa de la fila 44 din dosarul primei instanțe, Primăria confirmă că în registrele de stare civilă din perioada 1934-1939 la rubrica Ofițerul Stării civile - există o semnătură cu numele G dar în evidențele primăriei nu există documente din care să reiasă că G lui Ga U. ar fi fost primarul comunei.
Raportat la împrejurarea de mai sus și având în vedere că actul contestat de reclamanți este un act legalizat, în mod corect prima instanță a apreciat că se impune a se avea în vedere ca și act de comparație contractul autentificat sub nr. 2571/1946 (fila 45 din dosar) nu și înscrisurile sub semnătură privată depuse de reclamanți. Stabilirea ca și act de comparație doar a înscrisului autentificat sub nr. 2571/1946 este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 179 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din raportul de expertiză criminalistică nr. 58/31.03.2008 emis de Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice C, reiese că actul " szerzodes" datat 26.02.1941 și certificat cu nr. 146/1941 de către notarul a fost semnat de către titularul Ga U.
Celelalte chestiuni invocate de reclamanți ca și cauze de nulitate absolută a contractului contestat (mențiunea acestor terenuri în registrul agricol la poziția donatorului, înstrăinarea de către acesta a unor suprafețe), nu constituie cauze de nulitate absolută.
terenurilor obiect al donației în partajul voluntar efectuat de donator ulterior, precum și necuprinderea lor în dispoziția testamentară instituită de soția donatorului în 1970 în favoarea unuia dintre reclamanți nu sunt argumente în sprijinul nulității contractului de donație, ci sunt împrejurări firești, ulterioare donației, când era normal ca terenurile donate să nu mai figureze în actele juridice încheiate de donator ulterior.
Valabilitatea contractului de donație se analizează în raport de data încheierii lui (1941), dată la care în zonă era în vigoare Codul civil ungar.
Raportat la dispozițiile art. 938 - 953 din Codul civil, contractul de donațiune " szerzodes" datat 26.02.1941 și autentificat sub nr. 146/1941 de către notarul, îndeplinește toate cerințele legale de valabilitate.
Având în vedere considerentele de mai sus, recursul reclamanților a fost respins conform dispozitivului.
Cu privire la recursul pârâtei vizând exclusiv cheltuielile de judecată, instanța a reținut că este nefondat raportat la împrejurarea că suma de 2.900 lei acordată de prima instanță reprezintă cuantumul tuturor cheltuielilor dovedite de către aceasta. În analiza recursului pârâtei instanța a avut în vedere și a dat eficiență principiului neagravării situației în propria cale de atac, raportat la împrejurarea că unul din onorariile pretinse de pârâtă conform notei de cheltuieli de la fila 126 din dosarul primei instanțe (respectiv cea din dosarul nr. 3744/2005) nu a fost dovedit; mențiunea "stabilit onorariu" cuprinsă pe delegația de la fila 21 din dosarul nr. 3744/2005 nu reprezintă dovada achitării de către pârâtă a sumei de 800 lei pretinsă cu acest titlu.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureșa declarat recurs reclamantul G, solicitând casarea hotărârilor atacate și trimiterea spre rejudecare instanței de fond pentru suplimentarea expertizei grafoscopice pentru compararea tuturor actelor sub semnătură privată antecesorului GGa U.
Reclamantul a depus la dosar (fila 21-22), concluzii scrise prin care arată că intimata deține un contract de donație încheiat în anul 1941 între bunicii lor GGa U. și fiica acestuia, mama intimatei, care susține că bunicii i-ar fi donat toată averea acesteia, dar contractul nu prevede acest lucru.
Arată că această donație se referă numai la suprafețele care sunt înscrise cu nr.top. și nr. CF, specificate la nr.1, nu la toată averea bunicilor lor.
Solicită Curții să desființeze toate actele prin care s-au retrocedat terenurile lui pe baza donației și să fie incluși și ei în titlu comun la toată averea bunicilor lor.
Analizând recursul, curtea constată că acesta este inadmisibil, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată de către recurent este o decizie pronunțată în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 299 alin. 1 teza I Cod procedură civilă "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala sunt supuse recursului."
Prin urmare nu este admisibilă atacare cu recurs a unor alte hotărâri judecătorești decât a celor prevăzute expres și limitativ de art. 299 Cod procedură civilă, fără ca prin această să nu se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
Cum printre hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs nu figurează și deciziile pronunțate în recurs rezultă că o cale de atac prin care se tinde la atacarea unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.
Din principiul legalității căilor de atac rezultă că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că formularea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege este inadmisibilă.
Potrivit art. 377 (2) pct. 4 din Codul d e procedura civilă, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, sunt irevocabile, deci, nesusceptibile de a fi atacate cu un al doilea recurs.
Cum, în cauza decizia civilă nr429/R din 15 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- a fost pronunțată de Tribunalul Maramureș, ca instanță de recurs, fiind irevocabilă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil și urmează să fie respins ca atare.
Cât privește susținerea recurentului că valoarea terenurilor obiect al contractului de donație ar fi de 1.100.000.000 lei, curtea reține că într-un ciclu procesual anterior prin decizia civilă nr. 2334/R/18.10.2006 pronunțată de către Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- s-a statuat cu putere de lucru judecat exact asupra acestui aspect, al valorii obiectului cauzei, ca fiind sub 1 miliard lei, și drept consecința calea de atac ca fiind doar recursul iar nu și apelul, deci în mod corect decizia civilă nr. 429/R din 15 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- a soluționat calea de atac a recursului.
Față de acestea, în temeiul art. 299 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul - G împotriva deciziei civile nr. 429/R din 15 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe numitul recurent - G, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 80 RON, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând transportul de la domiciliu la instanță pentru termenul de azi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul - G împotriva deciziei civile nr. 429/R din 15 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 80 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
--
de, dactilografiat de Sz.
În 13 ex. la data de 12.10.2009
Judecători recurs -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
