Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/R/2009
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul in O-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat in O-, -. A,.3, județul B împotriva sentinței civile nr. 672/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 672/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis în parte contestația formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B si in consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr.-/04.04.2008 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 21-25, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv36 de ani 7 luni si 19 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs intimata recurentă Casa Județeană de Pensii B, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei contestate în totalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, din moment ce drepturile de pensie ale contestatorului s-au deschis sub imperiul Legii nr 3/1977, recalcularea drepturilor la pensie urmează a se face în conformitate cu prevederile acestei legi, astfel cum stabilesc prevederile HG 1550/2004, invocând în acest sens și decizia nr 1888 din 30 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele căreia se reține că nu se poate pune problema unei eventuale discriminări între categoria de pensionari din care face parte și reclamantul și persoanele pensionate în baza altor acte normative, întrucât nu sunt instituite privilegii sau discriminare între persoanele aflate în situații identice tocmai pentru că suntem în prezența unor drepturi de pensie stabilite în baza unor reglementări distincte.
Prin urmare, consideră recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat este de 30 de ani și nu de 25 de ani cum incorect a reținut tribunalul, învederând în acest sens că prima instanță face confuzie între cele două noțiuni, respectiv stagiul de cotizare realizat și stagiul complet de cotizare.
Subliniază totodată că Legea nr 226/2006 nu este aplicabilă în cazul contestatorului având în vedere faptul că acesta s-a pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001, sens în care au fost invocate dispozițiile art 14 din lege.
În drept sunt invocate prevederile art 304 alin 1 pct 8 și 9 cod procedură civilă, Legea nr 19/2000 și Legea nr 226/2006.
Legal citat, intimatul prin întâmpinare a respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate în totalitate ca legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a realizat o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză respectiv HG nr 1550/2004; OUG nr 4/2005, Legea nr 19/2000; Legea nr 226/2006 raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale, respectiv 36 de ani, 7 luni și 19 zile.
Din actele dosarului se reține că dreptul la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1990 și că, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul de cotizare de 30 de ani, prevăzut de Legea nr 3/1977.
Acest stagiu a fost, însă, greșit reținut de către intimată, corect dispunând tribunalul recalcularea prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, în condițiile în care intimatul a desfășurat activitate efectivă în condiții speciale pentru o perioadă mai mare de 25 de ani, respectiv 36 de ani, 7 luni și 19 zile
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art 1 alin 1; art 3 și art 5 din Legea nr 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în Anexa 1 legii o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare de 15 ani, iar punctajul mediu anual corect avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Susținerea recurentei din motivele de recurs potrivit căreia stagiul de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea nr 3/1977 sub imperiul căreia acesta s-a pensionat nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG nr 4/1005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul " la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este adevărat faptul că prin art 2 alin 3 din HG 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr 3/1977, însă această prevedere contravine prevederilor ordonanței mai sus arătate care este un act normativ cu forță juridică superioară și care, așa cum s-a subliniat în aliniatele precedente, a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare, HG 1550/2004, invocată în recurs, privind efectuarea operațiunilor de recalculare nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară, astfel încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii nu vor fi reținute.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art 312 cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Întrucât cheltuielile de judecată, solicitate prin întâmpinare, nu au fost dovedite acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul in O-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat in O-, -. A,.3, județul B împotriva sentinței civile nr. 672/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
20.02.2009
Jud fond,
Dact IC
2ex/02.03.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
