Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1903/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1903/2009-
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în U, nr. 390, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în S M,--6, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 522/D din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 2 decembrie 2009, dată la care reprezentanta recurentei contestatoare a pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din această hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 2009, 16 decembrie 2009 și respectiv 17 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 522/D din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, având ca obiect: recalcularea pensiei contestatoarei prin aplicarea pentru fiecare an util a punctajului de 0,57255 puncte, emiterea unei noi decizii în acest sens și plata diferențelor cuvenite și neplătite cu începere de la 01.09.2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a proceda în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Contestatoarea a dobândit calitatea de pensionar pentru limită de vârstă începând cu data de 01 octombrie 1993. Ulterior, a beneficiat de toate majorările punctajului mediu anual instituite prin acte normative succesive, respectiv prin OUG nr. 67/2003, HG nr. 1346/2004 și HG nr. 777/2005. Prin Legea nr. 250/2007 s-a modificat art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, fiind majorat punctajul anual pentru fiecare an util, la 0,57255 puncte.
Potrivit celor susținute prin întâmpinare și dovedite prin actul de la fila 46, necontestate de către reclamantă, aceasta a beneficiat de aplicarea Legii nr.250/2007, în prezent având un punctaj mediu anual de 0,65073 (în temeiul pct. 39 indice 1 alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 340/2001 astfel cum a fost modificat de Ordinul nr. 680/2007).
În consecință, reținând că reclamanta beneficiază de punctajul mediu anual calculat conform actelor normative în vigoare, punctaj superior celui pretins prin acțiune, instanța a respins acțiunea introductivă ca nefondată, neputându-i-se crea reclamantei o situație defavorabilă, în propria cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize în vederea determinării punctajului mediu anual prin aplicarea punctajului de 0,57255 pentru fiecare an util atât pentru perioada de 32 de ani realizați la CAP ca ani contribuiți, cât și pentru perioada de doi ani asimilată.
În subsidiar solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei contestatoarei prin aplicarea pentru fiecare an util a punctajului de 0,57255 și emiterea unei noi decizii în acest sens și plata diferențelor cuvenite și neplătite cu începere din 01.09.2007.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată recurenta că instanța de fond a confundat punctajul anual pentru fiecare an util prevăzut de art. 162 din Legea nr. 19/2000 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 250/2007 cu punctajul mediu anual prevăzut de art. 77 din Legea nr. 19/2000, care se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare a asiguratului conform anexei 3 din Legea nr. 19/2000.
Astfel, punctajul anual pentru fiecare an util este numai element din determinarea punctajului mediu anual, cele două mențiuni fiind distincte.
În consecință prin aplicarea punctajului anual pentru fiecare an util, astfel cum este prevăzut de lege (0,57255) punctajul mediu anual ar fi 0,80056 puncte și nu de 0,65073 puncte.
Mai arată că în mod greșit a respins instanța de fond expertiza contabilă solicitată, întrucât în situația în care ar fi fost efectuată această expertiză, cele două noțiuni nu se mai confundau. Menționează că timpul util la pensie care urmează să fie avut în vedere este de 34 de ani și 2 luni și nu de 32 ani, astfel cum figurează în decizia contestată.
Intimata Casa Județeană de Pensii SMa formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică.
În apărare arată intimata că, în aplicarea Legii nr. 250/2007 s-a emis Ordinul nr. 680/2007 care stipulează în mod clar și echivoc persoanele care beneficiază de prevederile actului normativ mai sus indicat și că reclamanta recurentă a beneficiat de majorarea dispusă de Legea nr. 250/2007 obținând un punctaj mediu anual de 0,65073 puncte.
Cât privește capătul de cerere principal prin care reclamanta a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arată că prin înscrisurile depuse în probațiune și necontestate a făcut dovada că reclamanta recurentă a beneficiat de majorarea prevăzută de Legea nr. 250/2007.
Referitor la solicitarea de a i se determina punctajul mediu anual prin aplicarea punctajului de 0,57255 și pentru stagiul de cotizare asimilat, menționează că această solicitare constituie o cerere nouă formulată direct în recurs, fiind, de altfel și neîntemeiată întrucât recurenta nu făcut dovada că a realizat un stagiu asimilat de doi ani, iar în drept, pentru perioadele asimilate stabilirea punctajului se face în condițiile art. 78 al. 5 din Legea nr. 19/2000 și nicidecum prin aplicarea punctajului de 0,57255.
Menționează că raportat la obiectul acțiunii nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca nelegală și netemeinică având în vedere următoarele considerente:
În speță, prin acțiunea promovată, reclamanta solicitat obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea pensiei sale începând cu data de 01.09.2007 în conformitate cu dispozițiile art. 162 al. 2 din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea pentru fiecare an util a punctajului de 0,57255 puncte și să emită o nouă decizie în acest sens, solicitând totodată și obligarea intimatei la plata diferențelor cuvenite și neplătite cu începere de la data de 01.09.2007, capete de cerere raportat la care urmează a fi analizată temeinicia și legalitatea sentinței recurate.
Prin prisma criticilor formulate se apreciază ca nefondată cererea formulată de recurentă în principal în sensul casării sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei contabile, în speță expertul neputând clarifica prin interpretarea dispozițiilor legale, problemele de drept invocate în cererea de chemare în judecată de reclamanta recurentă, doar instanța fiind în măsură a stabili dacă reclamanta este sau nu îndreptățită la recalcularea pensiei reclamantei în baza art. 162 al. 2, iar calculul pensiei prin aplicarea acestor dispoziții legale ține de faza executării.
Potrivit art. 162 al. 2 din Legea nr. 19/2000 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 250/2007 -începând cu data de 1 septembrie 2007 punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste precum și pentru fiecare an de contribuție realizat de țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperatiste până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă 0,57255 puncte.
Raportat la acest text de lege susținerile intimatei, avute în vedere și de către prima instanță la pronunțarea sentinței în sensul că reclamanta a beneficiat de aplicarea Legii nr. 250/2007 în condițiile în care punctajul mediu anual este de 0,65073, superior celui pretins prin acțiune sunt nefondate, textul de lege mai sus indicat făcând referire la punctajul anual și nu la punctajul mediu anual. Ori punctajul anual constituie doar un element pentru determinarea punctajului mediu anual, aceasta din urmă calculându-se conform art. 77 din legea nr. 19/2000 prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare a asiguratului conform anexei 3 din Legea nr. 19/2000.
În consecință cele două noțiuni nu sunt identice, astfel că nu reprezintă relevanță punctajul mediu anual în cazul reclamantei, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 250/2007.
Prin art. II din Legea nr. 250/2007 se prevede că dispozițiile art. 162 al. 2 din Legea nr. 19/2000 se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie nu au fost majorate conform prevederilor OUG nr. 67/2003 privind majorarea pensiilor din sistemul public provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor aprobată prin Legea nr. 383/2003.
Cât privește Ordinul nr. 680/2007 invocat în recurs aceasta are forță juridică inferioară neputând adăuga sau modifica dispozițiile legii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca întemeiată contestația, neputându-se reține că reclamanta a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 250/2007 prin raportare la punctajul mediu anual în cazul acesteia, reclamanta beneficiind de dispozițiile art. 162 al. 2 din Legea nr. 19/2000 astfel cum a fost modificată și completată motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă instanța va admite ca fondat recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va admite contestația astfel cum a fost formulată.
Întrucât intimata este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată aceasta să-i plătească recurentei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în fond și în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta contestatoare, domiciliată în U, nr. 390, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în S M,--6, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 522/D din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în U, nr. 390, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în S M,--6, județul S M și în consecință:
Obligă intimata să procedeze la recalcularea pensiei cuvenite contestatoarei, conform dispozițiilor art. 162 al. 2 din Legea nr. 19/2000 prin aplicarea pentru fiecare an util a unui punctaj de 0,57255 puncte, urmând ca intimata să emită o nouă decizie în acest sens, cu acordarea drepturilor de pensie astfel recalculate începând cu data de 01.09.2007.
Obligă intimata să-i plătească recurentei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -14.01.2010
- dactilografiat grefier -14.01.2010 - 4 ex.
- comunicat 15.01.2010 - 2 ex.
-, domiciliată în U, nr. 390, județul S
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în S M,--6, județul S M
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
