Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 196
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții, G, ( ), și de pârâta - PRIN PROCURATOR împotriva deciziei civile nr. 465 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți personal și în calitate de procurator pentru -, asistat de avocat, G, ( ), reprezentați de avocat, intimatul reclamant asistat de avocat, lipsind intimații pârâți, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimatul reclamant, a depus factură emisă de SA VÂNZARE SA la data de 19.12.207 pe numele și chitanța nr. 531-16-0190 din 16.01.2008 emisă de Primăria C - Direcția Impozite și Taxe pe numele, reprezentând impozitul pe casa și terenul din C,-.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a învederat instanței că are cunoștință de actele depuse și nu a solicitat termen pentru a le observa.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat pentru recurenții pârâți, a arătat că apelul s-a timbrat de unul dintre apelanți, ceea ce echivalează cu faptul că apelul a fost timbrat corespunzător, în mod eronat anulându-se ca netimbrat.
În raport de cele susținute, a solicitat admiterea recursului formulat de recurenții pârâți, G, ( ), casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Avocat, pentru recurenta pârâtă -, a susținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, atât în ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea cât și cu privire la capătul de cerere privind pretențiile formulate de reclamant. având în vedere că nu mai locuiește în imobil.
De asemenea, a arătat că în mod eronat instanța de apel a apreciat că apelantul reclamant a achitat integral taxa judiciară de timbru - s-au achitat 300 lei și corect era J din 1.021 lei, adică 510,5 lei. În concluzie, Tribunalul Dolj trebuia să anuleze ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamant.
A susținut că instanța de fond, în mod corect a anulat ca insuficient timbrată cererea în pretenții formulată de reclamant, deoarece nu a precizat cuantumul pretențiilor pentru fiecare capăt de cerere.
Față de cele expuse, apărătorul recurentei pârâte -, a solicitat admiterea recursului formulat de aceasta.
Avocat, pentru intimatul reclamant, depune concluzii scrise în raport de care a solicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 01.02.2006, reclamantul a chemat în judecată pârâții G, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în C,-, jud.D, pe care îl ocupă abuziv fără a poseda contract de închiriere încă din anul 1995.
Motivând în fapt cererea, reclamantul arată că la data de 03.08.1995 a cumpărat de la numitul imobilul de mai sus în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.19812/1995, iar de la data dobândirii și până în prezent nu a deținut posesia acestuia fiind împiedicat de pârâți.
Arată că pârâții au datorii foarte mari la curent, gaze, energie electrică, nu au achitat niciodată chirie pentru spațiul folosit și refuză să părăsească imobilul.
A susținut că Primăria Mun.C a repartizat pârâților G, o locuință socială în C și că, deși reclamantul i-a notificat pe pârâți să părăsească imobilul reclamantului, prejudiciul cauzat de aceștia fiind ireparabil, construcția fiind aproape distrusă iar furnizorii de servicii nefiind achitați.
Consideră că dispozițiile OUG nr.40/ 1999 modificată cu OUG nr.8/2004, nu sunt aplicabile în speță, imobilul a fost redobândit irevocabil în anul 1993 iar actul de vânzare-cumpărare al acestui imobil a fost încheiat în anul 1995.
La data de 06.03.2006, G, -, au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care solicită respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea cererii au arătat că temeiul de drept invocat de reclamant. art.1073 și 1075 civ. nu-și găsește corespondent în cererea principală, astfel că au solicitat respingerea cererii a fi respins.
Au arătat că imobilul în litigiu a aparținut inițial lui cu care pârâții au încheiat contractul locativ nr.539/28.03.1995, pe o durată de 5 ani, contract încheiat în baza OUG nr.40/1999 și care a fost înregistrat la Administrația Financiară, chiria lunară a fost negociată și achitată proprietarului în mod regulat. La câteva luni după încheierea acestui contract, proprietarul a înțeles să vândă imobilul reclamantului care a înțeles la rândul său să-l dobândească cu toate sarcinile pe care le avea inclusiv contractul lor locativ.
Pârâții mai susțin că nu au cunoscut despre vânzare, nu au fost consultați și au aflat doar în momentul în care le-a fost refuzată primirea chiriei de către fostul proprietar, urmând să încheie cu noul proprietar un act adițional la cel vechi, prin care să stabilească noi condiții, însă noul proprietar a refuzat acest lucru și plata chiriei.
Pârâții consideră că nu au fost de rea-voință sau neglijenți și au înțeles că, din moment ce nu a fost denunțat sau desființat, contractul s- prelungit, iar evacuarea lor nu se poate solicita de către reclamant, invocând propria culpă.
Prin cererea reconvențională au solicitat chemarea în judecată a pârâtului reclamant pentru a fi obligat la plata îmbunătățirilor și sporului de valoare adus imobilului proprietatea sa, toate acestea fiind pe cheltuiala pârâților și în beneficiul proprietarului, pârâții având deci un drept de creanță.
Au arătat că prin contribuție proprie au făcut următoarele îmbunătățiri: au introdus coloana de gaz din stradă la imobil pe o lungime de 25 ml. și toată rețeaua de distribuție din interior până la sobe și arzătoare; au construit sobe de teracotă și au amenajat câte o baie pentru fiecare familie; au introdus apa curentă de la rețeaua stradală până la interior și canalizare; au reparat acoperișul din tablă pe o suprafață de 2/3; au refăcut tencuiala exterioară pe o suprafață de 100 mp. și au zugrăvit exterior; au introdus ca- telefonic și curentul electric.
S-a menționat că locuiesc în acest imobil de peste 30 de ani în calitate de chiriași ai fostei și că au solicitat contravaloarea îmbunătățirilor arătate fostului proprietar dar acesta, în loc să le achite dreptul de creanță, a preferat să-l înstrăineze.
La data de 13.04.2006, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică și nelegală.
Motivând în fapt cererea a arătat că pârâții încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, cele susținute nefiind conforme cu realitatea. Coloana de gaze naturale nu a fost introdusă de pârâți, imobilul nefiind alimentat cu gaze naturale și nefiind branșat la conducta de alimentare. Casa a avut sobe de teracotă și nu a fost nevoie să fie construite de pârâți, nu a fost niciodată tencuită, aceasta fiind într-o stare de degradare de circa 70 %. În ceea ce privește cablul TV și cel telefonic, acestea sunt opțiunile pârâților și nu pot fi reținute în sarcina reclamantului. Arată că imobilul nu a fost dobândit în baza Legii nr.10/2001 cum afirmă pârâții, ci în baza unei hotărâri irevocabile în anul 1993.
În plus, OUG nr.40 privind protecția chiriașilor a fost adoptată la data de 01.04.1999, deci la 4 ani după ce reclamantul a dobândit în proprietate imobilul ocupat de pârâți, fiind un cumpărător de bună-credință încă din anul 1995.
La data de 09.05.2006, reclamantul a formulat precizare la acțiune, prin care a solicitat: evacuarea pârâților din imobilul proprietatea sa, obligarea pârâților la plata daunelor-interese în cuantum de 500lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii plus dobânda legală în raport cu rata inflației începând cu data plății și până la eliberarea efectivă a imobilului pe care le datorează către furnizori; obligarea pârâților la plata sumei de 16.200 lei reprezentând lipsa de folosință a imobilului pe ultimii 3 ani.
În motivarea cererii a arătat că din raportul de evaluare atașat la dosar rezultă faptul că imobilul are un grad de uzură de 70 %, pârâții au datorii foarte mari la furnizorii de servicii, nu au achitat niciodată chirie și prin notificarea nr.65/N/2005 adresată pârâților prin intermediul executorului judecătoresc le-a solicitat acestora să elibereze de urgență imobilul proprietatea sa.
Aparența dreptului de proprietate al reclamantului este evidentă și rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.19812/1995, iar pârâții nu au invocat niciodată vreun drept propriu în cererea dedusă judecății.
reclamantului este evidentă în condițiile în care nu-și poate exercita prerogativele dreptului de proprietate, pârâții producând pagube materiale importante distrugând imobilul aproape în întregime.
Lipsa de folosință constă în contravaloarea fructelor ce puteau fi obținute din chirii reprezentând contravaloarea procentului calculat de 25 % din venitul minim brut pe economie.
La data de 18.01.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece cu pârâții G, G, -, și.
A solicitat ca expertul să formuleze o completare a raportului de expertiză în sensul de a preciza suprafața locativă ocupată de fiecare familie în parte și să calculeze suma de 97.000 lei vechi referitoare la lipsa de folosință solicitată pentru fiecare pârât în parte și să deducă suma de 97.000 lei vechi pentru fiecare pârât în funcție de spațiul pe care îl ocupă din imobil și teren.
La data de 15.02.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită introducerea în cauză a pârâților și, solicitând și evacuarea acestor pârâți din imobilul proprietatea sa și să fie obligați în funcție de suprafața ocupată la plata sumei privind lipsa de folosință a proprietății sale și a depus cerere de renunțare la judecata împotriva pârâtei.
Prin sentința civilă nr.4340 din 29 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamant, și respinsă cererea reconvențională.
A fost anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere în pretenții din acțiunea precizată.
S-a luat act că la data de 15.02.2007, reclamantul a renunțat la judecata cu pârâta.
S-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în C,- (actual-), jud.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că reclamantul a dobândit imobilul în care locuiesc pârâții prin cumpărare de la proprietarul căruia i s-a retrocedat imobilul și acesta i-a notificat pe pârâți sa elibereze spațiul ocupat, însă aceștia nu au respectat termenele solicitate în notificare. Instanța a reținut din probele dosarului că imobilul se afla în stare avansată de degradare și pârâții nu au nici un contract de închiriere valabil si nici nu mai beneficiază de protecția legală prev. de OUG nr.40/1999.
In ceea ce privește cererea reconvențională a pârâților, instanța a reținut că aceștia nu au înțeles să administreze nici o probă din care să rezulte temeinicia susținerilor.
Referitor la capătul de cerere în pretenții al reclamantului, instanța a reținut că deși i s-a pus în vedre să achite taxa de timbru, reclamantul a timbrat insuficient.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel, reclamantul-pârât si pârâții-reclamanți.
In motivarea apelului său, reclamantul a arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor legale privind taxa de timbru, deoarece după expertiza care a stabilit cuantumul, a achitat o diferență de taxa judiciară care nu a fost luată de instanță în calcul. Apelantul reclamant a mai arătat ca sumele datorate de fiecare familie d e pârâți este stabilită prin expertiză, iar sumele plătite la întreținere nu au fost luate în considerare de instanță deși au existat chitanțe la dosar privind achitarea acestora.
In motivarea apelului lor, pârâții reclamanți au arătat că au avut calitatea de chiriași încă din 1994 prin contracte cu C, acest contract fiind prelungit pentru unele părți, iar alții au încheiat contracte direct cu noul proprietar. Apelanții au arătat că reclamantul a cumpărat doar o parte din imobil și nu se știe din care parte de imobil se face evacuarea. Apelanții au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegala și pentru motivul că aceștia nu ocupă locuința reclamantului, ci au altă locuință cu chirie. De asemenea, apelanții au arătat că hotărârea este nelegală deoarece nu s-au indicat motivele legale pentru evacuarea persoanelor și din moment ce nu s-a încheiat un contract cu reclamantul, consideră că respectivele contracte încheiate cu fostul proprietar sunt prelungite în continuare și nu se poate cere evacuarea.
Apelanții au depus în copie memoriu tehnic, schița cadastrală.
La termenul din 03.10.2007, s-au invocat excepțiile netimbrării sau insuficienței timbrării a apelurilor reclamantului si pârâților.
Prin decizia nr.465 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanții pârâți G, și, împotriva sentinței civile nr. 4340 din 29.03.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul -.
S-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva aceleiași sentințe civile.
S-a admis apelul declarat de apelantul reclamant.
S-a desființat parțial sentința apelată, în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere în pretenții, formulată de reclamant și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării acestui capăt de cerere.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Privitor la apelul reclamantului s-a constatat că a fost timbrat corespunzător față de dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997, iar criticile acestuia referitoare la sancționarea insuficienței timbrări a capătului de cerere în pretenții s-au apreciat întemeiate reținându-se că prima instanță a anulat acțiunea fără a stabili în prealabil cuantumul taxei de timbru și a pune în vedere părții obligația achitării ei.
Apelul pârâților G, și nu a fost timbrat de fiecare apelant, intervenind sancțiunea prevăzută de art.20 din Legea nr.146/1997.
S-a reținut că singura pârâtă care și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru pentru calea de atac exercitată este, ale cărei critici s-au considerat nefondate, apreciindu-se ca imprecise susținerile privind calitatea pârâților de chiriași încă din 1994 și înlăturându-se cele prin care s-a pretins că reclamantul a cumpărat doar o parte din imobil și că nu rezultă cu claritate dacă aceasta este cea din care s-a dispus evacuarea, cu motivarea că dispozitivul sentinței este clar, menționând atât adresa actuală a imobilului cât și pe cea anterioară.
Pârâta nu poate beneficia de prelungirea contractului de închiriere în raport de dispozițiile OUG nr.40/1994, prin motivele de apel făcându-se o interpretare eronată a prevederilor acestui act normativ.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei au declarat recursuri pârâta - și pârâții, G, și.
Într-o primă critică, recurenta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, atât în privința cererii de evacuare, cât și a pretențiilor formulate de reclamant, precizând că nu mai locuiește efectiv în imobil din 2003.
Un alt motiv de recurs se referă la excepția insuficienței timbrări a apelului reclamantului, pârâta susținând că suma pe care acesta trebuia să o achite cu titlu de taxă judiciară de timbru este de 510,5 lei, nu 300 lei, cum a reținut tribunalul.
În ultima critică s-a arătat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997, anulând ca netimbrată cererea în pretenții a reclamantului, iar motivarea deciziei recurate nu poate fi reținută câtă vreme reclamantul nu a respectat obligația de a-și preciza cuantumul pretențiilor.
Prin recursul declarat de ceilalți pârâți s-a criticat soluția de anulare ca netimbrat a apelului acestora, arătându-se că toți pârâții au declarat un apel comun, având aceeași poziție procesuală și ca atare obligația de timbrare era unică, achitarea taxei de timbru de unul din pârâți profitând și celorlalți, conform art.12 din Ordinul nr.760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Împotriva sentinței civile nr.4340/29.03.2007, pronunțată în cauză de Judecătoria Craiova, pârâții au declarat un apel comun.
Potrivit dispozițiilor art.12 din Ordinul 760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în cazul cererilor sau al acțiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru același obiect ori când obiectul este un drept sau o obligație comună, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar.
Apelul pârâților în cauză privea același obiect și prin urmare aceștia aveau obligația, conform normei legale menționate de a achita o taxă de timbru unică, iar împrejurarea că obligația de timbrare a fost îndeplinită de pârâta, profită și celorlalți pârâți.
În consecință, greșit instanța de apel a admis excepția netimbrării și a aplicat sancțiunea prevăzută de art.20 din Legea nr.146/1997, astfel că recursurile sunt fondate, urmând să fie admise conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă, să se caseze decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Față de motivul de casare reținut, criticile privind fondul litigiului, invocate de pârâta nu pot face obiectul examinării în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții, G, ( ), și de pârâta - PRIN PROCURATOR împotriva deciziei civile nr. 465 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimatul reclamant.
Casează această decizie și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Fl.
19.03.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
