Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 200/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 200/R/2010
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 583/A/ din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și pârâtul intimat personal, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâta intimată.
Recursul este introdus și motivat în termen legal și a fost comunicat pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent depune la dosar chitanța seria - nr. 953 emisă de Comuna - Taxe și Impozite la data de 28.01.2010, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 484,50 lei și chitanța seria - nr. 954 emisă de aceeași unitate, care atestă plata timbrului judiciar în valoare de 5 lei, astfel recursul fiind legal timbrat.
La întrebarea instanței, dacă a primit un exemplar din recursul declarat de reclamanții și, pârâtul intimat Rații arată că a primit un exemplar din recursul declarat de reclamanți.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1.pr.civ. invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs prin care reclamanții recurenți solicită obligarea pârâtului la a-și ridica toate bunurile din imobilul în litigiu, având în vedere că această cerere a fost formulată pentru prima dată doar în fața instanței de recurs, prin memoriul de recurs, nefiind invocată nicăieri cu ocazia judecării cauzei în primă instanță.
De asemenea, instanța invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii recurate, și pune în discuția părților prezente aceste excepții.
Totodată, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. și art. 304 pct. 1.pr.civ. raportat la art. 2821.pr.civ. Curtea invocă un motiv de recurs de ordine publică, respectiv, nelegala soluționare a căii de atac de către Tribunal, ca apel, iar nu ca recurs, având în vedere valoarea de 150.000.000 lei vechi criticată prin cererea de apel, întrucât calea de atac împotriva hotărârii fondului era recursul și nu apelul.
Reclamantul recurent arată că este de acord cu excepția invocată din oficiu de către instanță, precum și cu motivul de recurs de ordine publică referitor la calea de atac, având în vedere prețul de 150.000.000 lei vechi menționat în cererea de recurs și de apel.
Pârâtul intimat solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță și arată că este de acord cu motivul de recurs de ordine publică referitor la calea de atac, având în vedere prețul de 150.000.000 lei vechi menționat în cererea de recurs și de apel.
Reclamantul recurent și pârâtul intimat arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și arată că dorește ca pârâtul intimat să ridice din imobilul în litigiu tot ceea ce îi aparține. Depune la dosar un script sub semnătură privată formulat de reclamanții recurenți și, prin care arată starea de fapt a imobilului în litigiu și copii de pe următoarele înscrisuri: întâmpinarea depusă de și în dosarul nr. 751/2006 al Judecătoriei Huedin, interogatoriul pârâților și administrat în același dosar, un tabel cuprinzând situația existentă și propusă pt. parcela cu nr. topo. 151/2/2/2, înscrisă în CF nr. 984 situată în loc..
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului și arată că în imobilul din litigiu a făcut investiții ce nu pot fi ridicate. Depune la dosar un script, prin care pârâții intimați și și-au exprimat poziția față de recursul declarat de reclamanți, în sensul că nu sunt de acord cu admiterea recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. nr. 516/14.05.2009, pronunțată în dosarul Judecătoriei Huedin nr-, s-a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă, având ca obiect evacuare, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali și, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali și și, în consecință, a obligat reclamanții-pârâți reconvenționali și la plata către pârâții-reclamanți reconvenționali și a sumei de 14.300 lei reprezentând spor de valoare adus imobilului; s-au respins alte pretenții ale pârâților-reclamanți reconvenționali; reclamanții-pârâți reconvenționali și au fost obligați la plata către pârâții-reclamanți reconvenționali și a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compensând celelalte cheltuieli efectuate de părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că la data de 07.10.2001 între pârâții și și numita G s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în loc., nr. 162, jud. C, înscris în CF 1570, sub nr. top 151/2/2/2.
Prin decizia civilă nr. 2945/R/16.12.2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dos. nr. 16820/2005, a fost admis recursul declarat de reclamanții din prezenta cauză - și - împotriva deciziei civile nr. 2660/23.12.2004 a Curții de Apel Cluj și s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, dispunându-se constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții cumpărători și și vânzătoarea G, decedată, a cărei moștenitoare este, cu privire la imobilul situat în loc., nr. 162, jud. C, înscris în CF 1570, sub nr. top 151/2/2/2. Totodată, s-a dispus rectificarea în CF 1570 nr. top 151/2/2/2/2 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și.
În CF 1570 s-au operat rectificările cuvenite, fiind înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea reclamanților și.
Urmare a faptului că pârâții și au refuzat să părăsească de bună-voie imobilul în litigiu, reclamanții au promovat acțiunea de față prin care, în baza art. 480. civil, au solicitat evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul proprietatea lor.
Pe cale reconvențională, pârâții reclamanți-reconvenționali și au invocat un drept de retenție asupra imobilului, până la plata de către reclamanți a sumei de 150.000.000 lei reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului.
Prin răspunsurile la interogatoriu administrat, pârâții au arătat că lucrările de introducere a apei potabile la baie și bucătărie au fost realizate în perioada noiembrie-decembrie 2001 și pentru îmbunătățirile pretinse deține înscrisuri doveditoare, dar pot proba și cu martori susținerile lor.
Prin răspunsurile la interogatoriu administrat, reclamanții au arătat că lucrările pe care pârâții pretind că le-au efectuat existau la momentul mutării acestora în imobilul în litigiu.
Din declarația martorului rezultă că înainte de mutarea pârâților și în imobilul în litigiu, într-o cameră situată la drum exista o sobă de teracotă, exista un gard de fier pe latura dinspre stradă și o poartă de fier, care era defectă. De asemenea, exista o anexă compusă dintr-o încăpere și o altă anexă reprezentând. Martorul nu a putut preciza alte elemente care să-i fi atras atenția la imobil.
Martorul a declarat că în anul 2001 efectuat la imobilul în litigiu lucrări de instalații sanitare la imobilul în litigiu, aparținând familiei, respectiv, a montat un caza baie cu focar, wc, lavoar faianță, lavoar inox în bucătărie și a efectuat și lucrări de canalizare de la casă până la fosa septică săpată în spatele casei. Martorul a mai declarat că, la acea dată, B nu era amenajată și nu existau în casă obiecte sanitare și nici canalizare, iar pentru manoperă a primit de la fam. suma de 4.000.000 lei. De asemenea, a precizat că fosa septică nu exista, fiind săpată personal de pârâtul, exista doar încăperea destinată a fi baie, care nu era însă amenajată. Toate obiectele sanitare și țevi pvc au fost achiziționate de fam. și au costat în jur de 50.000.000 lei.
Din declarația martorului rezultă că în luna septembrie sau octombrie 2001 efectuat la imobilul în litigiu, contactat fiind și plătit de pârâții, următoarele lucrări: tencuit pereți acolo unde necesita, repararea pereților cu ipsos și lucrări de zugrăvit, fiind plătit cu suma de 5.000.000 lei. Martorul a arătat că la data la care a efectuat lucrări nu exista în imobil o baie amenajată și nu existau nici sobe de teracotă. La momentul efectuării lucrărilor, în imobil s-au efectuat lucrări la instalația electrică o altă persoană, respectiv înlocuia cabluri, schimba prize și întrerupătoare. Martorul a mai declarat că dușumea era în multe locuri putredă, necesitând a fi înlocuită, se observau urme de fum, respectiv urme că ar fi existat o sobă doar în bucătărie, la stradă exista gard metalic și o poartă metalică ce necesita reparații, tocăria era din lemn însă necesita reparații întrucât nici ușile și nici geamurile nu se închideau. De asemenea, trecând pe la imobilul în litigiu a observat că s-au efectuat lucrări de săpături pentru un decantor/fosă septică.
Martora a declarat că a locuit în imobilul în litigiu, înainte de anul 2000, o perioadă de câteva luni și a închiriat o singură cameră din imobil, restul fiind încuiate, astfel că nu a observat niciodată starea în care se aflau acestea. În camera închiriată exista o sobă de teracotă, geamurile și ușa erau din lemn, în stare bună, exista instalație electrică, iar întrerupătoarele și prizele se puteau folosi. Martora a menționat că în curte exista o lemnărie, era construit un wc, pe partea dinspre stradă exista gard metalic și o poartă metalică, aceasta însă nu se închidea bine. În aceeași perioadă mai locuia în imobil o altă familie, în acea cameră neexistând sobă, însă geamurile și ușa erau în stare bună
Din declarația martorului rezultă că acesta a efectuat la imobilul în litigiu lucrări de sudură la poarta de la intrare în curte și garduri, care erau rupte, a executat un țarc la cotețul de porci și armătura de fier de la decantor. Potrivit declarației martorului, care cunoștea imobilul înainte de mutarea fam., acesta a necesitat reparații, respectiv refacerea tencuielii și zugrăvit, înlocuirea țiglelor în proporție de 15-20%. În imobil exista o încăpere cu destinația baie care nu era însă amenajată, toate lucrările fiind efectuate de pârâți, care au cumpărat și 2 sau 3 sobe de teracotă, au turnat beton la poiată și au construit decantorul. Toate lucrările precizate s-au efectuat în cursul lunilor octombrie, noiembrie 2001, până prin anul 2002.
Prin raportul de expertiză efectuat de exp. și prin răspunsul la obiecțiuni s-a stabilit că valoare îmbunătățirilor aduse la imobilul în litigiu s-a ridicat la suma totală de 14.300 lei și au constat în învelitoare din țiglă profilată, montat geam simplu pe tâmplărie din lemn, împrejmuire din cherestea de rășinoase, sobe din plăci ceramice de teracotă, sobă de bucătărie cu plită din plăci ceramice, țeavă de polietilenă, montat țeavă PVC, țeavă multistrat, montare cadă baie, de baie pe sobă de fontă, lavoar faianță, wc +rezervor, spălător inox, hidrofor și decantor.
Având în vedere îmbunătățirile la care s-a făcut referire în raportul de expertiză, instanța a apreciat că acestea reprezintă un spor de valoare adus imobilului în litigiu, raportat și la celelalte probe administrate în cauză, lucrările avut în vedere prin raportul de expertiză referindu-se în cea mai mare parte la lucrări de amenajare a băii din imobil, aducere a apei potabile în casă, precum și la dotarea imobilului cu instalații de încălzire - respectiv sobe de teracotă.
În ceea ce privește cererea principală formulată de reclamanții și, respectiv evacuarea necondiționată, în baza art. 480. civil, a pârâților din imobilul în litigiu, instanța a respins-o ca rămasă fără obiect, raportat la susținerile părților prezente personal în ședința publică din data de 05.05.2009, atât reclamantul, cât și pârâtul susținând că pârâții au părăsit de bună-voie imobilul în litigiu, care se află la dispoziția reclamanților.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a avut în vedere că aceasta, la momentul formulării, a vizat două aspecte: un drept de retenție și obligarea pârâților reconvenționali la plata îmbunătățirilor aduse imobilului.
Instanța a reținut că dreptul de retenție se prezintă ca un adevărat drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia cel care deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea, ori îmbunătățirea lui.
Condiția esențială pentru invocarea dreptului de retenție este aceea ca datoria pe care deținătorul o pretinde să se afle în conexiune și să aibă legătură cu lucrul, să fie prilejuită de acesta
În speță, raportat la probele administrate, văzând poziția părților la momentul dezbaterii cauzei pe fond, când pârâții-reclamanți reconvenționali părăsiseră de bună-voie imobilul în litigiu, dar și pentru a evita alte litigii între părți și a crea o îmbogățire fără justă cauză în patrimoniul reclamanților, instanța a admis în parte cererea reconvențională, sens în care a obligat reclamanții-pârâți reconvenționali și la plata către pârâții-reclamanți reconvenționali și a sumei de 14.300 lei reprezentând spor de valoare adus imobilului, și a respins alte pretenții ale pârâților-reclamanți reconvenționali.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâții-reclamanți reconvenționali și, instanța a constatat că aceștia au efectuat cu purtarea acestui proces următoarele cheltuieli: 450 lei taxă timbru, 1125 lei onorariu expert, 1500 lei onorariu avocat.
Văzând dispozițiile art. 274. proc. civ. art. 276 și art. 277. proc. civ. raportat la împrejurarea că cererea reconvențională a fost numai în parte admisă, dar și culpa pârâților în ivirea și purtarea acestui proces, instanța a acordat în parte cheltuieli de judecată pârâților, sens în care a obligat reclamanții-pârâți reconvenționali și la plata către pârâții-reclamanți reconvenționali și a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compensând celelalte cheltuieli efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul,care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul de a nu fi obligat la plata sporului de valoare stabilit de expert la suma de 14.300 lei și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Apreciază să sentința primei instanțe este nelegală, deoarece s-a dovedit reaua credință a pârâților și la dobândirea imobilului în anul 2001. Pe de altă parte, consideră că pretențiile solicitate de aceștia în fața instanței de fond au rămas nedovedite în sensul că nu au putut prezenta acte referitoare la investițiile pe care le-au făcut în imobil. Apreciază că ei, respectiv reclamanții și, au dovedit cu martori starea bună în care se afla imobilul în acea perioadă, respectiv anul 2000-2001, fiind completă din punct de vedere al instalațiilor electrice, precum și a celor sanitare, acoperiș, apă potabilă, sobe de teracotă etc. Mai invocă faptul că expertiza efectuată la fondul cauzei de d-nul expert este una părtinitoare și nu reflectă realitatea.
În cauză a mai declarat apel și reclamantul, solicitând la rândul său admiterea apelului, respingerea cererii reconvenționale formulate de și. Invocă faptul că nu i s-a făcut dreptate, iar toate lucrările făcute de familia sunt abuzive și pe acest considerent apreciază că nu trebuie să dea nici o sumă de bani familiei.
Intimatul nu a depus întâmpinare, însă prezent în fața instanței de apel a declarat că solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 583/A/10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 516/14.05.2009, pronunțată în dosarul Judecătoriei Huedin nr-.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei faptul că au fost expuse pe larg declarațiile martorilor, din declarațiile acestora, coroborate, rezultând starea de fapt, pe care, de altfel, a expus-o în mod corect prima instanță, și anume, faptul că intimații au efectuat în perioada noiembrie-decembrie 2001 lucrări la imobilul situat în localitatea nr. 162, constând din învelitoare din țiglă, montat geam simplu pe tâmplărie de lemn, împrejmuire din cherestea de rășinoase, sobe din plăci ceramice de teracotă, sobă de bucătărie cu plită, precum și toate lucrările care necesitau construirea unei băi funcționale. Martorii și au fost martori direcți, fiind cei care au efectuat lucrările la acest imobil și au relatat fiecare în parte ce lucrări a făcut și care era starea imobilului la momentul efectuării acestora, iar martorii și, martorii apelanților reclamanți nu au reușit să răstoarne starea de fapt expusă de ceilalți martori, ci doar au arătat că în această casă existau anumite utilități, însă nici unul dintre aceștia nu a declarat, așa cum susțin apelanții, faptul că imobilul era într-o stare atât de bună încât să nu mai necesite nici o reparație.
Prin urmare, raportul de expertiză efectuat de expert nu a făcut altceva decât să confirme practic starea de fapt expusă de martori, acesta stabilind doar cuantumul valorii îmbunătățirilor aduse acestui imobil, și raportat la aceste îmbunătățiri a calculat și sporul de valoare adus imobilului.
Așa cum a reținut și prima instanță aceste cheltuieli nu pot fi încadrate decât în categoria cheltuielilor necesare și utile, deoarece au sporit valoarea imobilului, fiind vorba de lucrări de amenajare a băii din imobil, dotarea acestuia cu instalații de încălzire, precum și aducerea apei potabile în casă, neputând fi încadrate în categoria cheltuielilor voluptorii pentru simplul considerent că nu au transformat acest imobil într-unul cu dotări de lux.
Așa fiind, față de faptul că imobilul a revenit în proprietatea apelanților, aceștia bucurându-se de acest imobil și de confortul său, instanța de apel a socotit ca fiind echitabil ca cheltuielile făcute de intimați pentru sporirea confortului acestuia să fie restituite acestora pe considerentul că s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză în patrimoniul apelanților reclamanți.
Pe cale de consecință, hotărârea primei instanțe a fost apreciată ca legală și temeinică, cuantumul despăgubirilor acordate fiind dovedit cu probele expuse anterior, iar pentru acest motiv, în temeiul art. 296. proc. civ. a fost respins ca nefondat apelul declarat de și.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și, solicitând admiterea recursului și, în consecință, obligarea lui să ridice și să ducă din imobilul în litigiu toate bunurile care îi aparțin, reclamanții nefiind de acord să-i plătească acestuia suma de 150 milioane lei vechi.
În motivarea recursului s-au arătat că reclamantul este un om în vârstă, de 76 de ani, are 11 copii, este pensionar, a lucrat în mină, de unde a contractat o boală de silicoză și TBC, având o pensie de doar 500 lei. S-a mai arătat de către recurenți că nu este de acord să-i plătească pârâtului suma de 150 milioane lei vechi, impunându-se obligarea acestuia să vină și să-și ridice improvizațiile pe care le-a făcut fără autorizație de construcție în casa reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații și au solicitat să se mențină sentința Judecătoriei Huedin și decizia Tribunalului Cluj.
La termenul de judecată din data de 29.01.2010 Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.proc.civ. rap. la art. 304 pct. 1.proc.civ. și art. 2821.proc.civ. a invocat un motiv de recurs de ordine publică, și anume, nelegala soluționare a căii de atac de către Tribunalului Cluj, ca apel, iar nu ca recurs, având în vedere că raportat la valoarea obiectului litigiului calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe era exclusiv recursul.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publică, Curtea constată că recursul este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit evacuarea pârâților și din imobilul situat în localitatea Sat,- județul C, înscris în CF nr. 1570 nr. top 151/2/2/2, valoarea acestui imobil nedepășind plafonul impus de art. 2821.proc.civ. dovada în acest sens constituind-o expertiza întocmită în fața primei instanțe de expert inginer ( 133-149,. 194 dosar fond).
Oricum, ceea ce s-a apelat de către reclamanți, și ulterior a constituit și obiectul recursului promovat de aceeași reclamanți, nu a fost cererea principală în evacuare, care a rămas fără obiect întrucât pârâții au părăsit de bună voie imobilul în litigiu, ci cererea reconvențională.
Astfel, prin cererea reconvențională pârâții au solicitat obligarea reclamanților la plata sporului de valoare adus imobilului în litigiu ca urmare a investițiilor și lucrărilor de îmbunătățire pe care pârâții le-au făcut la respectivul imobil, valoarea totală a acestor îmbunătățiri fiind în sumă de 14.300 RON (expertiză ing. - 133-149,. 194 dosar fond).
Prin apelul pe care l-au promovat reclamanții au criticat soluția primei instanțe exclusiv sub aspectul soluției de admitere în parte a cererii reconvenționale a pârâților, respectiv, sub aspectul obligării reclamanților la plata sumei de 14.300 lei, în favoarea pârâților, cu titlu de spor de valoare adus imobilului în litigiu de către pârâți, prin lucrările de îmbunătățire pe care aceștia le-au făcut.
În consecință, calificarea naturii juridice a căii de atac exercitate împotriva hotărârii primei instanțe de către reclamanți trebuia să fie făcută prin raportare la ceea ce s-a criticat de către aceștia, respectiv, la valoarea pretențiilor în sumă de 14.300 lei.
Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 14.05.2009, dată la care era în vigoare reglementarea adusă textului art. 2821.proc.civ. ca urmare a modificărilor aduse acestuia prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005, art. 2821.proc.civ. în această reglementare prevăzând că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100. 000 RON, atât în materie civilă cât și în materie comercială.
Raportat așadar la valoarea de 14.300 lei care a format obiectul apelului reclamanților și la textul art. 2821.proc.civ. este evident că împotriva sentinței primei instanțe calea legală de atac ce putea fi exercitată era aceea a recursului, iar nu a apelului, așa cum în mod eronat s-a apreciat de către Tribunal.
Soluționând calea de atac promovată de reclamanți ca apel, iar nu ca recurs, așa cum ar fi fost legal, Tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea prevederilor art. 2821.proc.civ. și ale art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, această soluție intrând sub incidența art. 304 pct. 1.proc.civ.
Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 304 pct. 1.proc.civ. se va admitere recursul reclamanților, se va casa în întregime decizia recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare ca recurs, la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 583/A din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza la aceeași instanță, Tribunalul Cluj, pentru rejudecare ca recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
--- - --- - - -
GREFIER
-
Red./dact.MM
7ex./02.02.2010
Jud.fond:
jud.apel: /
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
