Evacuare. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 25.11.2008.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Aglaia
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenta - reclamantă și de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 160/11.10.2008, aflată la fila nr. 11 din dosar și recurentul - pârât, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost comunicată întâmpinarea formulată de către recurenta - reclamantă către recurentul - pârât. Totodată, arată că citarea recurentul - pârât a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță în vederea semnării cererii de recurs.
În ședință publică, recurentul - pârât, personal, procedează la semnarea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv oferta de plată pe care partea pe care o reprezintă a făcut-o recurentului - pârât, procesul - verbal încheiat de către executorul judecătoresc cu privire la achitarea sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea muncii și a materialelor pentru construirea celor două porumbare și a gardului și recipisa de consemnare a acestei sume la. BANK.
Totodată, precizează că prin înscrisurile despre care a făcut vorbire tinde să dovedească împrejurarea că recurenta - reclamantă și-a îndeplinit obligația stabilită de către Tribunal și a făcut o ofertă reală de plată recurentului - pârât.
Recurentul - pârât, personal, învederează că nu a fost înștiințat de această ofertă și formulează concluzii de respingere a probei cu înscrisuri solicitată de către partea adversă.
Curtea, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de către recurenta - reclamantă, prin avocat, o încuviințează, urmând ca utilitatea și concludența acestei probe să fie apreciată în contextul analizării întregului material probator administrat în cauză.
Apărătorul recurentei - reclamantă depune, în două exemplare, copii după: oferta de plată pe care recurenta - reclamantă a făcut-o recurentului - pârât, procesul - verbal încheiat de către executorul judecătoresc cu privire la achitarea sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea muncii și a materialelor pentru construirea celor două porumbare și a gardului și recipisa de consemnare nr. -/1 eliberată de Bank Sucursala C la data de 08.09.2008.
Se procedează la comunicarea către recurentul - pârât a înscrisurilor depuse la acest termen de judecată de către recurenta - reclamantă.
Apărătorul recurentei - reclamantă reiterează susținerea formulată la termenul de judecată anterior, în sensul că partea pe care o asistă nu a timbrat propria cerere de recurs întrucât nu mai înțelege să susțină acest recurs.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de recurs.
Recurentul - pârât, personal, învederează că partea adversă a susținut că el este constructor de rea - credință și, față de această afirmație, subliniază că recurenta - reclamantă a început procesul la doi ani și J de la executarea acestor îmbunătățiri.
Mai învederează că la dosar se află depusă o chitanță de mână prin care el a cumpărat terenul, iar ulterior acesteia, recurenta - reclamantă și-a făcut în mod abuziv acte de proprietate pe teren. Menționează că îmbunătățirile au fost efectuate pe acest teren.
Totodată, învederează că instanța de judecată a dispus efectuarea unei expertize, însă raportul de expertiză nu a fost luat în considerare, instanța constatând că el ar fi cerut să fie despăgubit doar cu suma reprezentând contravaloarea materialelor.
Concluzionând, solicită admiterea recursului pe care l-a promovat și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul recurentei - reclamantă solicită respingerea recursului promovat de către recurentul - pârât și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de către Tribunalul Călărași.
Totodată, precizează că în mod corect instanța de apel a reținut că pârâtul a solicita obligarea părții pe care o asistă la plata sumei de 2000 lei, reprezentând îmbunătățiri aduse de acesta imobilului și că niciodată, pe parcursul judecării la fond, pârâtul nu și-a majorat pretențiile.
Mai arată că partea adversă a susținut că recurenta - reclamantă nu a contestat în apel întinderea cuantumului sumei la plata căreia a fost obligată, însă apelul acesteia a vizat două aspecte, respectiv: împrejurarea că instanța de fond a obligat-o la o sumă mult prea mare și că instanța de fond, în mod greșit, nu a admis cererea formulată de către aceasta în sensul ca pârâtul să ridice aceste construcții.
De asemenea, învederează că, în cauză, fiind vorba despre o obligație de plată, obiectul cererii reconvenționale formulată de către partea adversă, trebuia să fie clar precizat în sensul determinării cuantumului pretențiilor solicitate. Subliniază că niciodată pârâtul nu a precizat că suma solicitată este provizorie și nici nu și-a majorat câtimea obiectului cererii.
Continuând, arată că partea pe care o asistă este proprietara terenului și a casei, iar la dosar nu există depusă nicio chitanță de mână din care să rezulte că recurentul - pârât a cumpărat acest teren și casa.
Menționează că recurentul - pârât este constructor de rea-credință și apreciază că valoarea stabilită de expert nu are niciun fel de relevanță, din moment ce recurenta - reclamantă a fost de acord cu suma stabilită și a și consemnat-o la dispoziția părții adverse.
Concluzionând, solicită respingerea recursului promovat de către recurentul - pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în dovedirea cărora depune dovada onorariului de avocat, respectiv chitanța nr. 160/11.10.2008.
Cu privire la recursul promovat de către recurenta - reclamantă solicită anularea acestuia ca netimbrat, având în vedere că recurenta - reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a depune timbru judiciar și de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru această cerere de recurs.
Recurentul - pârât, personal, formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurenta - reclamantă.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de recurs formulate de către recurenta - reclamantă și de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs formulate de către recurenta - reclamantă și de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenta - reclamantă și de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- la data de 02.12.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 519
Ședința publică din data de 02.12.2008.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenta - reclamantă și de către recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2008, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea din 29.03.2006, reclamanta l-a chemat în judecată pe pentru evacuarea din imobilul situat în comuna, județul
În motivare, a arătat că este unica proprietară a imobilului compus din casă, construcție din paiantă și anexe gospodărești, precum și terenul aferent acestora, în baza certificatului de moștenitor nr. 76/5.02.1988 eliberat de notariatul de Stat C eliberat după, decedat la 15.12.1981, iar pârâtul pe care l-a tolerat un timp în imobil, refuză să- părăsească, făcându-i viața imposibilă.
Prin cererea reconvențională din 4.05.2006 pârâtul a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 20 milioane lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, constând din două porumbare și a unui gard împrejmuitor.
Prin sentința civilă nr. 3037 din 3.11.2006, Judecătoria Călărașia admis excepția autorităților de lucru judecat invocată de pârât și a respins acțiunea ca inadmisibilă, iar cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Tribunalul Călărași - Secția Civilă, prin decizia civilă nr. 49A/29.03.2007 a admis apelul declarat de reclamantă și a desființat sentința trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe și înlăturând excepția autorității de lucru judecat.
Reluând judecata, prin sentința civilă nr. 403 din 14.02.2008, Judecătoria Călărașia admis acțiunea în sensul că a dispus evacuarea pârâtului din imobil. Totodată, a admis cererea reconvențională și a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtului suma de 9148 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea a două porumbare și a unui gard.
În urma compensării cheltuielilor de judecată reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 615,7 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că la termenul din 12.11.2007, pârâtul și-a precizat cererea reconvențională în sensul că a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor constând în două porumbare și gard executate cu acordul acesteia, în perioada aprilie - decembrie 2004, la valoarea actuală de circulație.
În urma aprecierii probelor cu raportul de expertiză și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că într-adevăr pârâtul a efectuat îmbunătățiri la imobilul proprietatea exclusivă a reclamantei, constând dintr-un gard de 2704 lei și două porumbare de 3146 lei și, respectiv, de 3298 lei.
În consecință, reținând lipsa titlului locativ al pârâtului cât și temeinicia cererii reconvenționale a admis atât acțiunea cât și cererea pârâtului.
Sentința a fost atacată cu apel d e către reclamanta care a pretins că anexele gospodărești au fost executate fără autorizație legală și fără acordul său, iar împrejmuirea nu se impunea a fi înlocuită. În consecință, a solicitat respingerea cererii reconvenționale și obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor.
Tribunalul Călărași, prin decizia civilă nr. 133A din 20 mai 2008, admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtului suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea materialelor și a muncii pentru construirea a două porumbare și unui gard în anul 2004 la imobilul proprietatea reclamantei. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute iar pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 616 lei cheltuieli de judecată.
În argumentarea soluției tribunalul a reținut că pârâtul are calitatea de constructor de rea-credință, întrucât a ridicat construcțiile pe terenul proprietatea reclamantei, cu bună știință și fără acordul acesteia.
Referitor la valoarea despăgubirilor, aceeași instanță a reținut că judecătoria s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, întrucât pârâtul nu și-a majorat pretențiile, așa încât nu putea fi obligat decât la plata sumei de 2000 lei și nu la contravaloarea îmbunătățirilor rezultate din expertiză.
Solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor a fost caracterizată ca fiind o cerere nouă în apel, în sensul art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, și a fost găsită neîntemeiată.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă, dar aceasta nu a înțeles să și-l timbreze, deși a fost încunoștințată prin citație să-l timbreze cu sumele de 256,07 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Împotriva deciziei a declarat recurs și pârâtul, care invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă, a criticat-o, întrucât instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv reducerea cuantumului despăgubirilor, a apreciat greșit că s-a aflat în situația unui constructor de rea-credință, și nu a luat act că, prin încheierea din 9.06.2006, și-a completat cererea reconvențională, în sensul că a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului pentru care a solicitat și s-au administrat probe cu expertiză și declarații de martori.
Recursul este întemeiat pentru motivele de casare prev. de art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se constată că prin motivele de apel, reclamanta apelantă nu a solicitat reducerea cuantumului despăgubirii, ci obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor, pe considerentul că acestea au fost ridicate fără acordul său, deci, cu rea-credință, cât și fără autorizație de construcție.
Pe de altă parte, instanța nu a observat că la termenele din 9.06.2006 și 12.11.2007 pârâtul și-a precizat cererea reconvențională în sensul că a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor constând în porumbare și gard, sens în care a pretins efectuarea unui raport de expertiză pentru stabilirea valorii actuale de circulație a acestora.
Tocmai datorită acestor precizări, cât și a concluziilor raportului de expertiză, prima instanță a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 9148 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în 2704 lei contravaloarea unui gard împrejmuitor și 3146 lei și respectiv 3298 lei contravaloarea a două porumbare.
Apărătorul reclamantei nu a depus obiecțiuni cu privire la aceste valori, ci a solicitat doar ridicarea construcțiilor.
Așa fiind, greșit tribunalul a reținut că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut și a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 2000 lei.
Totodată, se constată că în mod nelegal s-a stabilit că pârâtul este constructor de rea-credință.
Astfel, din probe se constată că reclamanta este mama pârâtului și că în timpul edificării construcțiilor locuiau împreună în gospodărie, creșteau animale, iar reclamanta prepara hrana. Este evident că cele două porumbare și gardul au fost efectuate cu acordul reclamantei.
În consecință, just a fost reținută netemeinicia cererii reclamantei pentru ridicarea construcțiilor de către pârât, dar nu pentru că aceasta ar fi constituit o cerere nouă în apel, ci pentru că acestea au fost ridicate cu bună-credință sens în care își au aplicare prevederile art. 494 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă.
Conform acestui din urmă text, "dacă plantațiile clădirile și operele au fost făcute de către oat ria persoană de bună credință, proprietarului pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului".
Lipsa autorizației de construcție nu poate fi analizată în cadrul raporturilor juridice dintre reclamant și pârâtă, ci doar dintre aceasta și autoritatea administrativă. Instanța nu a fost investită însă cu o cerere din partea acestei autorități pentru ridicarea construcției, pretins a fi edificate fără autorizație.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia și a se respinge apelul declarat de reclamantă, ca nefondat, menținându-se astfel sentința.
Cum neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit este sancționată cu nulitatea cererii, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, urmează ca recursul declarat de reclamantă să fie anulat ca netimbrat.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta, căzând în pretenții, urmează a fi obligată să-i plătească pârâtului suma de 707 cheltuieli de judecată din apel și recurs, justificate cu plata onorariului de avocat și a taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 133/A/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 707 lei cheltuieli de judecată din apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.12.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. VA
.red. AP
2 ex./08.01.2009
Judecători apel - Tribunalul Călărași - Secția Civilă
G
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Aglaia
