Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 207
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
e rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 477 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6005 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți, lipsind recurentul pârât și intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Intimații reclamanți, pe rând având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de Tribunalul Gorj și Judecătoria Tg.
CUR TE
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.6005/10.09.2008, pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și, și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamanților situat în Tg J, str. -, nr. 92. jud. G; s-a respins acțiunea față de pârâtele și.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul.
Prin decizia nr.477 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 6005/10.09.2008, pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-.
S-a reținut că apelantul pârât a recunoscut prin interogatoriul luat de instanța de fond, aflat la fila 30, că nu este proprietarul casei din care i se solicită evacuarea și că există o imposibilitate de conviețuire între el și reclamanți, datorită unor conflicte.
Fiind proprietarii imobilului din litigiu, reclamanții au dreptul de a se bucura în mod nelimitat și exclusiv de bunul lor.
Îmbunătățirile efectuate de pârât nu-i conferă acestuia un drept locativ, ci un drept de creanță în măsura dovedirii lui.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că acțiunea în evacuare este inadmisibilă în absența unor raporturi locative între părți, iar dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului poate fi apărat doar pe calea acțiunii în revendicare. Astfel,cum potrivit art. 129, cod pr. civ. judecătorii nu pot schimba obiectul acțiunii, ci doar temeiul juridic, pe care însă în prealabil sunt obligați să-l pună în discuția părților, acțiunea în evacuare se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.
Recurentul pârât a mai arătat în subsidiar că reclamanții nu au calitatea de proprietari exclusivi ai imobilelor, întrucât el,în calitate de fiu, a contribuit la edificarea și întreținerea acestora.
A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, și pe fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
La data de 11.02.2009, intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor instanțelor de fond ca legale și temeinice.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312, cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat evacuarea din imobilul proprietatea lor a pârâtului, fiul lor, tolerat, care prin comportamentul său, face imposibilă conviețuirea.
Cauza juridică a acțiunii în evacuare o constituie ocupațiunea fără titlu și violentă exercitată de pârât, dublată de voința reclamanților de a face ca aceasta să înceteze, prin asigurarea unei stări de fapt corespunzătoare dreptului de creanță pretins, și anume dreptul de a folosi netulburați imobilul, respectiv predarea locuinței în materialitatea sa.
Reclamanții nu au urmărit să-și valorifice dreptul real de proprietate, ci doar un drept personal de creanță, dreptul de folosință, ca atribut al dreptului real, astfel că remediul procedural nu se impunea a fi acțiunea în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 și urm. cod civil.
Demersul judiciar inițiat de proprietar pe calea acțiunii în evacuare, prin care se urmărește asigurarea unei folosințe normale imobilului, îndreptat împotriva unei persoane tolerate, care nu este în măsură să justifice un titlu locativ, nu poate fi privit ca inadmisibil, întrucât partea interesată ar fi privată de dreptul de acces la instanță, în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 21, alin.3 din Constituție, fiind împovărător să i se ceară să declanșeze o acțiune în revendicare, care presupune costuri ridicate și administrarea unui probatoriu mult mai amplu
Corect au reținut ambele instanțe de fond că pârâtul însuși a recunoscut prin declarație de la fila 30 din dosarul primei instanțe atât calitatea sa de tolerat în imobilul din a cărui evacuare s-a solicitat, cât și starea conflictuală existentă între el și reclamanți.
Ambele instanțe de fond au calificat corect din punct de vedere juridic cererea de chemare în judecată, prin raportare la obiectul, natura sa, și scopul urmărit de titular, cu respectarea principiului disponibilității înscris în art. 129, Cod pr. civ. și au aplicat în mod just sancțiunea care intervine în cazul încălcării dreptului de folosință de către persoane care nu justifică un titlu,și anume evacuarea.
În aceste condiții, în mod corect s-a admis acțiunea în evacuare, fiind lipsite de relevanță juridică, în lipsa solicitării instituirii unui drept de retenție, susținerile pârâtului privind efectuarea unor cheltuieli în legătură cu bunul imobil.
Criticile formulate de recurentul pârât sunt neîntemeiate, și nu se încadrează în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304, pct.1-9, cod pr. civ. astfel că, potrivit art. 312, cod pr. civ. recursul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 477 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6005 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehored.-/2 ex/19.02.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
