Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 220/2008
Ședința publică din 13.02.2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria judecător
JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul contestator cu domiciliul în O, P-ța -, nr. 28,. 17, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 346/LM din 23 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 4482/-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei fost dezbătut în ședința publică din 30.01.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului prin încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 06.02.2008, 13.02.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 346/LM din 23 aprilie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul din com. nr.6 jud. B în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de pensii B din O-.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. -/20.03.1990. În urma recalculării drepturilor de pensie intimata a ținut cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prin contestația formulată contestatorul a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia întrucât apreciază că intimata a stabilit greșit punctajul mediu anual realizat în urma evaluării deoarece a împărțit totalul punctelor obținute la 30 de ani și nu la 25,3 ani.
Examinând contestația formulată prin prisma dosarului de pensie al contestatorului și a actelor normative incidente în materie, tribunalul a constatat că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei contestate este corect.
Astfel, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4 din 03.02.2005.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă indubitabil că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001. determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000. Ori, contestatorul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă la data de 20.03.1990, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii 3/1977.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, însă aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile întrucât pe lângă faptul că acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență este și anterior adoptării OUG nr.4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 sunt implicit abrogate prin intrarea în vigoare a OUG 4/2005. Nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci, este vorba de aplicarea principiului "aplicării imediate a legii noi", recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr.4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
În concluzie, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii 19/2000.
Conform art. 43 al. 1 din Legea 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit. și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.
Conform art. 20 lit. a din Legea 19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Din fișa de pensie a contestatorului rezultă că a desfășurat activitate în subteran doar o perioadă de 10 ani (filele 24-26 dosar).
Prin urmare, contestatorul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 al. 1 din Legea 19/2000 și art.20 lit.a din Legea 19/2000, motiv pentru care instanța a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii pe seama contestatorului prin modificarea stagiului de cotizare.
În ceea ce privește criticile aduse de contestator sub aspectul cumulării salariului de proiectant și de asistent universitar, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcții prevede expres că "Persoanele care cumulează mai multe funcții sunt obligate să-și aleagă o unitate unde vor avea funcția de bază, care îi achită și celelalte drepturi de personal". În cazul de față veniturile realizate în cadrul unității unde contestatorul a avut funcția de bază a fost inclusă în baza de calcul, motiv pentru care instanța a respins și acest capăt de cerere.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună obligarea intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a adeverinței eliberate de Universitatea P, precum și a stagiului complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cât socotește intimata, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului critică sentința ca fiind nelegală bazată pe interpretarea greșită a legilor în materia pensiilor și greșita apreciere a probelor administrate.
Astfel, arată că în mod greșit instanța de fond nu i-a luat în considerare adeverința eliberată de Universitatea P din care rezultă că în perioada 15.10.1967 - 28.02.1969 a beneficiat de 600 lei lunar, sumă pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, în speță nefiind relevante și incidente dispozițiile Legii nr. 2/1991, apoi nu s- avut în vedere nici adeverința nr. 9967/07.12.2006 eliberată de SC prin care se atestă că în perioada 31.12.1975 - 01.03.1990 a desfășurat activitate în subteran grupa I de muncă în proporție de 80% din program realizând astfel o vechime de 11 ani și 2 luni la care se adaugă vechimea anterioară de 9 ani și 6 luni recunoscută ca fiind în grupa I de muncă, rezultând o vechime în muncă de peste 20 de ani desfășurată în grupa I de muncă, aceste adeverințe fiind emise în condiții legale.
Mai arată că, instanța de fond nu a analizat nici adresa Comitetului Director al Regiei Autonome a Tîrgu J prin care a fost aprobată încadrarea retroactivă în grupa I de muncă a unor activități și categorii de personal, recurentul făcând parte din acea categorie, proba fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât pensia recurentului a fost recalculată corect în baza actelor de la dosar și ale OUG nr. 4/2005 și HG nr. 1550/2004.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, văzând și actele de la dosar, instanța constată că recursul este fondat și urmează să-l admită în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind bazată pe analizarea superficială a probelor dar și pe interpretarea eronată dispozițiilor legale, în speță ale Legii nr. 3/1977, HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, 68/1990 și dispozițiile Legii nr. 226/2006.
Este evident că în speță se impune o interpretate a legilor succesive adoptate cu privire la sistemul public de pensii dar și cu privire la încadrarea în grupele de muncă, rolul puterii judecătorești fiind în esență acela de aplica legea, adică de a interpreta și de aoa dapta cazurilor particulare.
Prin HG nr. 1550/2004 s-a urmărit evaluarea și recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem public de pensii în concordanță cu principiile și normele instituite de Legea nr. 19/2000, iar prin adoptarea OUG nr. 4/2005 legiuitorul urmărit să înlăture orice discriminare între pensionari în funcție de anul ieșirii la pensie, instituind principiul " la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie".Prin Legea nr. 226/2006 s-a recunoscut retroactiv încadrarea unora dintre activitățile desfășurate în grupa I sau II de muncă din vechiul sistem, în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, având ca efect reducerea stagiului complet de cotizare în astfel de situații.
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. - din 20.03.1990 emisă sub imperiul Legii nr. 3/1977, la acea dată în raport de actele normative în vigoare dovedind o vechime în muncă de 9 ani, 3 luni și 16 zile în grupa I de muncă și peste 27 de ani în grupa a III de muncă.
Prin decizia nr. - din 25.05.2006 Casa Județeană de Pensii Bar ecalculat pensia contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani.
Din cuprinsul contractului de muncă rezultă că acesta a desfășurat întreaga activitate în sector minier, iar activitatea desfășurată de acesta pe perioada 31.12.1975 - 01.03.1990 în funcția de șef birou în cadrul Întreprinderii Miniere a fost retroactiv introdusă în grupa I de muncă, după data pensionării, în baza Decretului nr. 68/1990 în conformitate cu punctele 3 și 6 din Ordinul nr. 50/1990 Anexa 1.
Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr. 3/1977 prevede la art. 8 că stagiul complet de cotizare pentru înscrierea la pensie este de 30 de ani pentru bărbați, însă, art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I sau 20 ani în grupa a II-a de muncă proporțional cu anii lucrați, dar nu mai puțini de 50 - 52 de ani raportat la grupele de muncă, contestatorul beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a încadrării în grupa I de muncă.
Este adevărat că activitatea desfășurată de contestator în perioada 31.12.1975 - 01.03.1990 a fost încadrată retroactiv în baza dispozițiilor Decretului nr. 68/1990 și Ordinului nr. 50/1990 în grupa I de muncă, după pensionarea acestuia, iar Legea nr. 19/2000 prevede restrictiv activitățile desfășurate în condiții speciale la art. 20 și respectiv 43, pentru care stagiul complet de cotizare este de 15 sau 20 de ani, însă așa cum s-a reținut, contestatorul dovedește o vechime totală în grupa I de muncă sector minier - suprafață și subteran de 20 de ani și 8 luni ca efect al aplicării actelor normative mai sus menționate.
Prin Legea nr. 226/7 iunie 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale s-a statuat la art. 2 alin. 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale, art. 3 și 5 din același act normativ stabilind că pentru acești asigurați punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Prin urmare, în raport de prevederile legale evocate și de probele administrate, în condițiile în care contestatorul a dovedit că a desfășurat activitate în grupa I de muncă de peste 20 de ani în sector minier, vechimea totală fiind de peste 34 de ani, cererea acestuia de recalculare a pensiei cu stagiul de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani cât a reținut intimata prin decizia de pensie contestată, este întemeiată, la fel de întemeiată fiind și cererea de recalculare prin luarea în considerare și a veniturilor salariale de 600 lei lunar conform adeverinței nr. 3485/10.04.2006 emisă de Universitatea P pentru perioada 15.10.1967 - 08.02.1969, greșit reținând instanța de fond că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 2/1990 privind cumulul de funcții, acest venit fiind prevăzut la art. V din Anexa la OUG nr. 4/2005, revizuirea sau modificarea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art. 7 pct. 3 și urm. din OUG nr. 4/2005, în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie urmând a fi acordate de la data plății drepturilor inițiale recalculate.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis ca fondat în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și va fi modificată în tot sentința în sensul admiterii contestației în temeiul art. 155 din Legea nr. 19/2000 și coroborat cu prevederile OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 226/2006, anulării deciziei de pensie contestată și obligării intimatei la recalcularea pensiei cu stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 cum greșit s-a calculat, precum și prin luarea în considerare a veniturilor realizate conform adeverinței emisă de Universitatea
Fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator cu domiciliul în O, P-ța -, nr. 28,. 17, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 346/LM din 23 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Anulează decizia de pensie nr. - din 25 mai 2006 emisă de intimată în favoarea contestatorului.
Obligă intimata la recalcularea pensiei contestatorului prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani precum și a veniturilor salariale conform adeverinței nr. 3485 din 10.04.2006 emisă de Universitatea din
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - 04.03.2008
- judecători fond -, -
- dact. gref. MV - 04.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
