Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 23

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu

JUDECĂTOR 3: Georgeta Buliga

Grefier: - -

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 698 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect evacuare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind recurentul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat; recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru; se solicită judecata în lipsă.

Avocat pentru intimata depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.

Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru a fi prezent în instanță și recurentul.

La a doua strigare, la terminarea ședinței de judecată, se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind recurentul.

Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind netimbrarea recursului formulat de.

Avocat pentru intimata având cuvântul, solicită anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 2460/ 18.02.2009 a Judecătoriei Iașis -a respins exceptia lipsei calității procesual active a reclamantei, invocata de pârât.

S-a admis cererea formulata de reclamanta, domiciliată în satul, comuna, județul I în contradictoriu cu paratul, domiciliat în satul, comuna, județul I.

S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în sat, com., județul I, Tarlaua 24, Parcela 356/550.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 17.09.2008, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei, situat în sat, com., județul I, tarlaua 24, Parcela 356/550, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, este proprietara imobilului situat în sat și comuna, compus din teren în suprafață de 1000 mp, conform titlului de proprietate nr.- / 25.06.2996 și a unei case de locuit în suprafață de 62 mp, iar la data de 15.08.1997 a obținut autorizația de construire a unei case de locuit, având structura de beton, construcție ce a fost recepționată conform procesului verbal de recepție nr. 5145/25.06.2008.

De asemenea, aceasta a mai arătat că pârâtul este fostul soț al fiicei sale, de care a divorțat în anul 2001 și ocupa imobilul fără nici un drept și refuză să părăsească casa, deși ea este cea care plătește impozitul aferent, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. 3711/22.04.2008.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că în ceea ce privește casa de locuit reclamanta nu are calitatea de proprietară, deoarece aceasta a fost edificata împreună de el cu fosta sa soție, din veniturile proprii și că reclamanta s-a ocupat doar de documentația necesară în vederea construirii.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța retine următoarele:

Calitatea procesuală activă repre intă una dintre condițiile generale ale exercitării dreptului la acțiune, alături de capacitatea procesuală, de afirmarea unui drept si de interes, prin calitate procesuală pasivă înțelegând existența unei identități între persoana care formulează cererea de chemare în judecată și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății.

Or, în cauza de față, instanța reține că reclamanta este proprietara suprafeței de teren pe care este construită casa de locuit din a cărui spațiu se solicită evacuarea pârâtului, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv titlu de proprietate nr. -/25.06.1996 și autorizația de construire nr. 31/15.08.1997, proces verbal de recepție nr. 5145/25.06.2008.

Față de această împrejurare, instanța va respinge excepția invocata de pârât, ca neîntemeiata.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

În fapt, instanța reține că reclamanta este proprietara suprafeței de teren pe care este construită casa de locuit, situată în satul, com., județul I și că pârâtul ocupă imobilul fără nici un titlu, refuzând părăsirea acestuia la solicitarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul arătând următoarele:

În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Pe fondul cauzei, hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece în mod eronat concluzionează că pe baza probelor administrate se poate reține corect că reclamanta este proprietara casei de locuit.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 698 din 21 octombrie 2009 respins apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2460/18.02.2009 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează. A fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia constatat că în ceea ce privește primul motiv de apel, reține instanța că prin înscrisurile depuse la fond și în apel, reclamanta a făcut dovada că este proprietara suprafeței de teren pe care este construită casa de locuit. ( de proprietate nr. - /1996, autorizația de construire nr. 31/ 97, proces - verbal de recepție nr. 5145/ 2008, adeverința nr. 2510/ 2009 emisă de Primăria ) astfel că în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Pe fond, analizând actele dosarului coroborate cu declarațiile martorilor audiați s-a reținut că pârâtul împreună cu fosta sa soție, fiica reclamantei s-au mutat în imobilul reclamantei abia după finalizarea lui, în anul 1999 și că nu au contribuit niciodată la ridicarea acestuia, iar în prezent pârâtul locuiește în casa împreună cu concubina sa.

În drept, potrivit art. 480 cod civil " proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate prin lege".

Astfel, în mod corect s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei.

Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul pârâtului, păstrând ca temeinică și legală sentința Judecătoriei Iași.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iașia formulat recurs apelantul, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul susține că în mod nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei cu motivarea că aceasta a făcut dovada că este proprietara suprafeței de teren pe care este construită casa de locuit, deși nu s-a contestat acest aspect, ci doar faptul că imobilul casă de locuit este proprietatea intimatei - reclamante.

Se solicită a se avea în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că a edificat imobilul casă de locuit cu acordul proprietarei terenului, împreună cu fosta sa soție, în timpul căsătoriei. Prin urmare, nefiind proprietară, intimata - reclamantă nu avea calitate procesuală activă de a solicita evacuarea.

Recurentul susține că cel de-al doilea motiv de recurs vizează modul nelegal de soluționare a apelului său cu privire la apărările făcute pe fondul cauzei. Se arată că nu este reală susținerea că s-ar fi mutat în casă după finalizarea acesteia și că nu ar fi contribuit la ridicarea imobilului.

Se invocă și înscrisurile din dosarul penal în care a fost cercetată intimata, înscrisuri din care rezultă modalitatea în care au fost emise certificatul de urbanism și autorizația de construcție pe numele intimatei.

Recursul formulat de este netimbrat.

La primirea recursului și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea timbrării cu 5 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar, conform dispozițiilor art.3, lit. b coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, actualizată, privind timbrul judiciar.

Pentru termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, recurentul a fost legal citat cu mențiunea timbrării cu suma de 5 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar.

Cum recurentul nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, la termenul din data de 20 ianuarie 2010 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind netimbrarea recursului.

Așadar,nefăcându-se dovada timbrării, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind netimbrarea recursului.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele aspecte:

În principiu,taxele de timbru se plătesc anticipat,astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".

Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".

Faptul că, recurentul, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de și a se menține decizia civilă nr.698 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.

În baza art. 274 Cod procedură civilă,instanța va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat,conform chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 698 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.

Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs ( onorariu de avocat ).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

și tehnoredactat

02 exemplare /26 Ianuarie 2010

Tribunalul Iași:

-

Președinte:Cristiana Angelescu
Judecători:Cristiana Angelescu, Cristina Văleanu, Georgeta Buliga

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Iasi