Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.238/2009-
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - judecător |
- - | - judecător | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.688/LM din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale 10.02.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanțe faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul intimatului contestator depune la dosar note de ședință și arată că nu mai are alte probe, solicitând cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 688/LM din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulata de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Intimata a fost obligată în favoarea contestatorului la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin decizia nr.-/2006 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977. Prin decizia nr.-/01.07.2007 au fost aplicate prevederile OUG nr.19/2007 fără a fi modificat stagiu ce cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual fila 31 la dosar.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, tribunalul a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006. Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale. Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, s-a impus, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care și-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
În concluzie funcția și locul contestatorului încadrându-se în grupa II de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare." Având în vedere principiul instituit de OUG nr.4/2005 "la condiții egale de pensionare, pensii egale,indiferent de anul ieșirii la pensie, revizuirea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art.7 pct.3 și următoarele din OUG nr.4/2005.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale respectiv 31 de ani 08 luni si 23 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis contestația în conformitate cu dispozitivul hotărârii recurate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de către contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că pentru activitatea desfășurată în grupa a doua contestatorului i s-a acordat beneficiul reducerii cu 7 ani a vârstei standard de pensionare, și nu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare mai mic decât cel reținut în procesul de recalculare.
Mai arată în continuare că Ordinul nr. 50/1990, stabilește în mod expres și limitativ activitățile care pot fi încadrate în grupa I și II de muncă, menționând totodată și condițiile pe care unitățile angajatoare trebuie să le îndeplinească pentru încadrarea în aceste grupe de muncă a activităților până la data de 01.04.2001.
Subliniază în continuare că Legea nr. 19/2000, definește noțiunea de locuri de muncă în condiții deosebite, menționând în mod expres și instituțiile competente să dispună încadrarea acestora.
Consideră recurenta faptul că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ignorând dispozițiile legale în materie prin asimilarea grupei II de muncă cu grupa
Arată apoi recurenta că în mod greșit instanța de fond a considerat că activitatea desfășurată de către contestator se încadrează în prevederile Legii nr. 226/2006, și prin urmare apreciază aceasta că stagiul de cotizare utilizat în cazul acestuia este corect.
Intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv G nr. 1550/2004, nr.OUG 4/2005, Legii nr. 19/2000, Legii nr. 226/2006, raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta de 31 de ani, urmare a activității desfășurate în cadrul CAO.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1996 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr.-/01 iulie 2007 au fost recalculate drepturile la pensie cuvenite contestatorului, utilizându-se în procesul de recalculare același stagiu de cotizare de 30 de ani.
Acest stagiu a fost reținut însă greșit de către intimată, corect dispunând tribunalul recalcularea prin luarea unui stagiu de cotizare de 25 ani, în condițiile în care intimatul a muncit efectiv în grupa II de muncă 31 ani 8 luni și 23 zile, în îndeplinind activități de fochist, și cea mai mare parte de mecanic în cadrul Depoului de O, activități ce vizează siguranța circulației.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art.1 alin 1, art 3 și art 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Prin urmare, corect tribunalul a apreciat că drepturile la pensie ale contestatorului au fost stabilite incorect și că solicitarea acestuia de a se utiliza la recalculare punctajul mediu anual de 25 de ani are un fundament legal, astfel că criticile recurentei din motivele de recurs axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii se constată a fi nefondate.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Fiind în culpă procesuală recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului intimat, sumă ce reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.688/LM din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă Casa Județeană de Pensii B să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
- dactilografiat grefier -09.03.2009-2 ex.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
