Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 251/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 251/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.53 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile nr.4618 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu pârâții intimați G, G SR. și.
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C2 recurs civil de joi - lipsește din instanță fiind în îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești prin participarea d-nei judecător - --desemnată în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat și pârâții intimați G și asistați de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, netimbrat, cauza fiind amânată de la termenul precedent pentru îndeplinirea procedurii de citare cu recurenții din Germania.
Avocat pentru recurenți depune la dosar chitanță în cuantum de 13,50 lei și timbre judiciare în sumă de 0,30 lei reprezentând taxa de timbru datorată, și concluzii scrise având atașată practică judiciară din dreptul francez, împuternicire avocațială, 2 chitanțe cu onorariile avocațiale și notă de cheltuieli.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârilor pronunțate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Arată că recurenții și-au întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.9 și 9 cod procedură civilă.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că actul denumit "dovadă" nu reprezintă o promisiune de vânzare cumpărare cum greșit au reținut instanțele anterioare întrucât îi lipsește formalismul prevăzut de lege, ceea ce atrage nulitatea lui. Mai arată că reclamanta recurentă a fost îngăduitoare și a semnat acel act doar pentru ca pârâții să poată locui în continuare în apartament, nu a fost achitată nici o sumă de bani ca preț, iar reclamantul recurent nu a fost de acord cu lăsarea apartamentului în custodia pârâților. Mai învederează că la venirea reclamanților în țară pârâții au refuzat să părăsească apartamentul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, anularea actului și evacuarea pârâților din apartament. Solicită cheltuieli de judecată conform notei.
Avocat pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri atacate ca fiind legale și temeinice.
În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, învederând în esență că părțile au fost au fost prietene înainte de plecarea reclamanților în Germania, actul denumit "dovadă" este valid și reprezintă un act de vânzare-cumpărare, iar prețul a fost achitat în rate în Germania, unde pârâții au fost la invitația reclamanților. Mai arată că reclamanții recurenți sunt de rea credință și își invocă propria vină.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4618/04.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâții G sen. și
A fost admisă acțiunea reconvențională și au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali G și să-și dea consimțământul la încheierea actului autentic de vânzare cumpărare, având ca obiect imobilul înscris în cf 21.276 Sibiu nr.top 3691/8, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract.
Au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.447 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat un înscris, intitulat dovadă, în cuprinsul căruia s-a menționat că reclamanții au înstrăinat pârâților imobilul, prețul fiind achitat, actul de vânzare cumpărare urmând a fi încheiat în momentul în care părțile se vor afla în România.
Instanța de fond a reținut că actul încheiat între părți nu este translativ de proprietate, însă acesta respectă prevederile art. 948.civ. reclamanții asumându-și astfel obligația de a transmite proprietatea asupra bunului. S-a concluzionat că cererea reconvențională este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 1073 și 1077.civ. iar acțiunea principală, având ca obiect evacuarea, este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat drept apel, reclamanții, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reconvenționale și admiterii acțiuni principale, cu consecința evacuării pârâților din imobil.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că actul intitulat dovadă este o convenție de vânzare cumpărare, actul fiind întocmit doar pentru a permite pârâților să locuiască în imobil, împrejurare recunoscută de pârâtul G la interogatoriu și confirmată de martorii și.
Mai mult, actul intitulat dovadă este nul, deoarece nu respectă formalitatea dublului exemplar, conform prevederilor art. 1179.civ. și îi lipsește un element esențial, respectiv prețul.
A mai fost invocată reaua credință a pârâților, care nu beneficiau de sumele de bani necesare pentru a achiziționa un asemenea imobil, fiind lăsați să locuiască acolo doar din milă.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 pct. 8 și 304 pct. 9.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 53/A/28.02.2008 Tribunalul Sibiu Secția civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 4618/2007 a Judecătoriei Sibiu și a obligat apelanții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați în apel.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că înscrisul intitulat dovadă nu cuprinde mențiunea dublului exemplar, potrivit disp. art. 1179.civ. el nefiind valabil ca antecontract, dar având valoarea unui început de dovadă scrisă, potrivit dispozițiilor art. 1197.civ.
În mod corect instanța de fond a completat acest început de dovadă scrisă cu proba cu martori, ajungând la concluzia că între părți s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare cu privire la imobilul în litigiu. În cuprinsul înscrisului s-a consemnat achitarea prețului, apelanții obligându-se să încheie contract de vânzare cumpărare asupra imobilului când vor fi în țară.
Instanța de apel a constatat că din convenție nu lipsește elementul determinant al prețului, el fiind convenit de părți și achitat, după cum rezultă din înscris. Faptul că în cuprinsul acestuia nu s-a consemnat cuantumul prețului nu poate duce la concluzia inexistenței acestui element al contractului și la nulitatea actului juridic, iar concluzia primei instanțe în sensul că prețul a fost stabilit la suma de 100.000 lei este justificată de declarația martorului.
Răspunsul la interogatoriu al pârâtului nu infirmă faptul susținut permanent de acesta că s-a convenit vânzarea apartamentului, ci faptul că s-a consemnat încheierea convenției în scris și pentru a fi în măsură să probeze autorităților că apartamentul îi aparține.
Deși s-a probat că un apartament putea fi înstrăinat cu un preț mai mare, suma de 100.000 lei nu poate fi considerată un preț derizoriu, iar leziunea ca viciu de consimțământ nu operează în cazul majorilor.
A mai motivat instanța de apel că nu poate fi reținută reaua-credință a intimaților în formularea apărărilor, deoarece părțile în proces sunt libere să-și construiască apărarea cum cred de cuviință, iar cele relatate în motivele de apel ca susținând această teză nu sunt apte să schimbe hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții G și, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii principale precizate, constatării nulității absolute a actului numit "dovadă" și evacuării pârâților din imobil.
S-a solicitat restituirea diferenței dintre taxa de timbru achitată în apel - 1.650 lei - și cea datorată în fapt - 30 lei.
În expunerea motivelor de recurs, circumscrise celor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. reclamanții au arătat că instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului numit dovadă, actul nefiind destinat să producă efecte în sensul transferului dreptului de proprietate, având valoarea unui act justificativ acordat pârâtului G pentru ca acesta să poată locui în apartament.
Actul numit dovadă este nul sub aspectul unei promisiuni de vânzare cumpărare, deoarece lipsește formalitatea dublului exemplar, iar dispozițiile art. 1179.civ. sunt imperative, nerespectarea lor atrăgând nulitatea actului. Pe de altă parte, din actul prezentat de pârâți ca fiind antecontract de vânzare cumpărare lipsește un element esențial, respectiv prețul, iar această lipsă atrage nulitatea absolută a convenției.
În privința motivului prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. recurenții au susținut reaua-credință a pârâților, care au făcut o serie de afirmații neadevărate, susținând că sunt în posesia apartamentului din anul 1990 și că prețurile apartamentelor în anul 1992 erau în jurul sumei de 100.000 lei.
Recursul reclamanților este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanțele de fond au interpretat judicios actul juridic dedus judecății, stabilind în mod corect raporturile juridice care au intervenit între părți.
Astfel, actul juridic reprezintă manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile.
În dreptul civil, termenul de act juridic este folosit în două sensuri: într-un prim sens, prin act juridic se înțelege chiar manifestarea de voință cu scopul de a produce efecte juridice, negotium iuris, iar în al doilea sens, prin act juridic se înțelege înscrisul constatator al operațiunii juridice, instrumentum probationis.
Chiar dacă înscrisul încheiat de părți(instrumentum probationis), care atestă acordul de voință al acestora, nu cuprinde mențiunea încheierii sale în dublu exemplar, el nu este nul, cum au susținut recurenții, ci constituie, conform prevederilor art. 1197.civ. un început de dovadă scrisă, care poate fi completată cu proba cu martori, în vederea stabilirii operațiunii juridice intervenite(negotium iuris).
Coroborând înscrisul constatator al operațiunii juridice intervenite între părți, actul intitulat "dovadă", cu depozițiile martorilor audiați în cauză, instanțele au concluzionat just că între reclamanții G și, pe de o parte și pârâții G și, pe de altă parte, a fost încheiată o promisiune de vânzare cumpărare cu privire la apartamentul situat în Sibiu, Calea,. 17,. 140, jud. Sibiu, înscris în cf 21276 Sibiu nr. top. 3691/8.
Nu pot fi primite susținerile recurenților, în sensul că nu a intervenit o astfel de promisiune de vânzare, ci s-a eliberat acea dovadă doar pentru a justifica șederea intimaților în imobil. În "dovadă" se menționează expres că imobilul a fostvândut, intenția fiind neechivocă și, chiar dacă recurenții au negat inițial că ar fi semnat înscrisul în litigiu, s-a dovedit, în cadrul expertizei grafice efectuate în cauză, că semnăturile le aparțin.
Nici nulitatea convenției intervenite, ca urmare a lipsei prețului, nu poate fi reținută.
Actul intitulat "dovadă" cuprinde mențiunea achitării integrale a prețului imobilului, preț care, chiar dacă nu este determinat, există și este determinabil, prin completarea începutului de dovadă scrisă cu depozițiile martorilor audiați în cauză.
Raportat la relațiile de prietenie existente între părți la acea dată, nu se poate considera nici că prețul de 100.000 lei, reținut de instanță în urma coroborării probatoriului, ar fi derizoriu și prin aceasta ar determina nulitatea convenției, deoarece disproporția vădită de valoare dintre prestații este specifică leziunii, iar acțiunea în anularea actului pentru acest viciu de consimțământ este permisă doar minorilor cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Referitor la celălalt motiv de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. în baza căruia recurenții au invocat reaua credință a intimaților, Curtea constată că buna sau reaua credință este o chestiune de fapt, care poate fi examinată și stabilită doar de către instanța de fond și de apel, fără a putea fi verificată în calea de atac a recursului, acesta vizând doar aspecte de legalitate.
Cu privire la modul în care a fost calculată taxa de timbru, Curtea de Apel reține că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 146/1997, în calitate de apelanți, reclamanții pârâți reconvenționali datorând J din taxa de timbru achitată la fond.
Pe de altă parte, în cazul în care au considerat că taxa de timbru nu a fost corect stabilită, recurenții aveau la dispoziție calea de atac reglementată de art. 18 din Legea nr. 146/1997, putând cere reexaminarea.
În condițiile în care nu au uzat de calea de atac reglementată de lege, recurenții nu mai pot cere recalcularea acesteia în cadrul recursului formulat.
Pentru considerentele expuse, reținând că motivele de recurs invocate de reclamanții pârâți reconvenționali G și sunt neîntemeiate, Curtea de Apel va respinge recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 53/28.02.2008 a Tribunalului Sibiu și a sentinței civile nr. 4618/04.10.2007 a Judecătoriei Sibiu.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile 4618/4.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu și a deciziei nr.53/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored.
2ex/27.10.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Monica Farcaș, Anca Neamțiu
