Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 263/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 263/2010-
Ședința publică din 09 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Popa Aurora vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în, nr. 61, județul B, împotriva sentinței civile nr. 650 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata reclamantă - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Intimata reclamantă Irma - solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 650/KM din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulata de reclamanta domiciliată în comuna, nr.61, județul B, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, județul B și în consecință, a fost obligată intimata să recalculeze pensia reclamantei, începând cu data de 24.10.2006, urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite sa se ia in considerare și adeverința nr.3037/23.06.2008 eliberata de către C și adeverința nr.1025/12.08.2008 eliberata de către, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/23.11.2006 în temeiul Legii nr.19/2000, drepturile fiindu-i acordate începând cu data de 24.10.2006.
Obiectul acțiunii îl constituie nemulțumirea reclamantei cu privire la împrejurarea că nu au fost valorificate la calcularea drepturilor sale de pensie adeverința nr. 3037/23.06.2008 emisă de C și adeverința nr.1025/12.08.2008 eliberată de B M, care evidențiau sporul de munca în acord.
Din datele privitoare la activitatea reclamantei aflate la dosarul de pensie al acesteia aflate la dosar nu rezultă faptul că la recalcularea drepturilor de pensie s-ar fi avut în vedere cele doua adeverințe mai sus menționate.
Instanța a reținut că modalitatea de retribuire în acord presupunea salarizarea raportat la realizările profesionale lunare, astfel încât veniturile obținute de angajați erau diferite față de salariile tarifare înscrise în carnetele de muncă.
Și conform legislației anterioare raportat la venitul brut realizat de angajat se datora contribuția de asigurări sociale.
Din cuprinsul celor două adeverințe emise rezultă că aceste contribuții au fost plătite pentru venitul realizat în acord de către reclamantă.
Cu toate că în nr.OUG4/2005 se arată că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.3 din Legea nr.3/1977 "dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, acest principiu fiind reiterat în art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la dispozițiile legale aplicabile, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a dispozițiilor adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat dispoziția legală aplicabilă, ținând cont de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Dacă nu s-ar avea în vedere la recalcularea drepturilor de pensie și formele de retribuire în acord nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea Legii nr.19/2000, respectiv pentru muncă egală pensii egale, creându-se o discriminare vădită între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor o constituie totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași drepturi tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, iar în speță nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea reclamantei de la acordarea beneficiului solicitat.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, discriminarea constă în tratarea în manieră diferită, fără justificări obiective și rezonabile, a persoanelor aflate în situații comparabile astfel încât procedarea de altă manieră reprezintă o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
În lumina tuturor acestor considerente instanța în temeiul art. 87 și 155 din Legea nr.19/2000 a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite sa se ia în considerare și adeverința nr. 3037/23.06.2008 emisă de -- C și a adeverinței nr.1025/12.08.2008 eliberată de - B M cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 24.10.2006 în temeiul art.7 alin.5 din nr.OUG4/2005, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile în care adeverințele ce fac obiectul prezentei acțiuni nu îndeplinesc condițiile legale prevăzute de art. 4 al. 2 din OUG. 4/2005, mai mult, nu precizează denumirea exactă a adausului sau sporului respectiv și totalul venitului brut menționat în adeverință nu estre compus numai din salariul de încadrare și sporul de vechime.
În ceea ce privește dispoziția legală, OUG. 4/2005 la punctul VI din anexă menționează că la recalculare nu se au în vedere formele de atribuire în acord.
În drept, art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Legea 19/200, OUG.4/2005.
Prin întâmpinare, intimata contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond, nu subzistă.
Astfel, intimata reclamantă a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul și a adeverințelor 3037/23.06.2008 emisă de Institutul de Cercetare SA. C și 1025/12.08.2008 emisă de Institutul de Cercetare B M în care se stipulează că pe perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul acestor unități, în afara drepturilor salariale operate în carnetul de muncă a beneficiat și de diferențe de manoperă, adausuri, care au avut caracter permanent și s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii, acestea au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul.
Conform prevederilor art. 2 lit. e din Legea 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin asiguraților în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile care face obiectul celor două adeverințe au fost avute așadar în vedere la recalcularea și aplicarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor de stat. În atare situație nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită din aceste sume, dar la stabilirea pensiei să nu se ia în considerare aceste venituri și contribuții, întrucât ne-am afla în situația în care prestația nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate pentru asigurat, concretizată și de art. 78 al. 4 din Legea 19/2000, care stipulează că punctajul asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Astfel cum a reținut instanța de fond, dacă nu ar fi avute în vedere la recalcularea pensiei reclamantei, aceasta ar fi privată la pensie de anumite drepturi și nu s-ar realiza de fapt scopul Legii 19/2000 și principiul instituit chiar de OUG. 4/2005 invocat chiar de reclamantă, respectiv pentru muncă egală, pensii egaleși indiferent de anul ieșirii la pensie, fiind discriminate așadar persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior Legii 19/2000 în condițiile în care baza de calcul privind plata contribuțiilor o reprezintă totalitatea veniturilor asiguratului, acestea fiind și veniturile stipulate în cele două adeverințe. Aceasta constituie de altfel și o încălcare a prevederilor comunitare, în speță art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 la Protocolul la Convenție, ori în situația în care dreptul intern este în neconcordanță cu dreptul comunitar, internațional, acesta se aplică prioritar, astfel cum este stipulat în Constituția României la art. 11, 20 și 148 al. 2, cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România și la practica constantă a acesteia în materie de discriminare.
Așadar, raportat la cele mai sus expuse și la prevederile art. 7 din OUG. 4/2005 care stipulează că decizia de pensionare poate fi modificată la cerere în baza actelor doveditoare întocmite conform prevederilor legale, cu alte date sau elemente decât cele utilizate la recalculare, în ceea ce privește dreptul cu caracter salarial, care se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la 01.04.2001, astfel cum prevede Legea 19/2000, hotărârea instanței de fond, de obligare a recurentei intimate Casa Județeană de Pensii la recalcularea pensiei reclamantei cu luarea în calcul și a celor două adeverințe sus menționate, este legal și temeinică, urmând a fi menținută și respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în, nr. 61, județul B, împotriva sentinței civile nr. 650 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /08.03.2010
Jud.fond: -
Dact./08.03.2010
Ex.2
2 com.
recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B intimata reclamantă domiciliată în, nr. 61, județulPreședinte:Cigan Dana Popa AuroraJudecători:Cigan Dana Popa Aurora, Galeș Maria
