Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 268/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 268
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții Mari, și pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, reprezentat prin Direcția Generală Juridică cu sediul în B, împotriva deciziei civile nr. 529 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, Mari, personal și asistați de avocați și și recurenții reclamanți, fiind reprezentați de aceiași avocați și recurentul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, reprezentat prin consilier juridic, lipsind intimatul intervenient .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței netimbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4012 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, după care;
Avocat pentru recurenții reclamanți, Mari, și, depune la dosar chitanța nr. - din 21.03.2008, reprezentând dovada achitării taxei de timbru.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat și pentru recurenții reclamanți, Mari, și, având pe rând cuvântul solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, pun concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Consilier juridic pentru recurentul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, susține oral motivele scrise în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Față de recursul declarat de reclamanții, Mari, și, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
La data de 7 mai 2004, reclamanții Mari, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul d e Interne - Jandarmeria Română UM 9654 C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în C,-, jud. și obligarea la plata lipsei de folosință pe durata ultimilor trei ani.
În motivarea acțiunii au arătat că au dobândit proprietatea imobilului prin sentința civilă nr. 1389/1998, pronunțată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă și au fost puși în posesie conform procesului-verbal din 12 mai 2000, încheiat de executorul judecătoresc.
Cu toate că au existat numeroase demersuri întreprinse de reclamanți, pârâta ocupă în continuare imobilul, opunându-se încheierii unui contract de vânzare-cumpărare sau a unui contract de închiriere.
Jandarmeria Română a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasivă, arătând că în speță, Comandamentul Teritorial d e Jandarmerie C nu are personalitate juridică, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, motivând că lipsa de folosință se datorează voinței reclamanților, că s- dorit achiziționarea imobilului, dar acest lucru nu fost posibil din lipsa fondurilor.
În ședința din data de 5 octombrie 2004 reclamanții, prin apărător, au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, în locul Ministerului d Interne - Jandarmeria Română.
La data de 7 februarie 2005, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că achiziționarea imobilului nu s-a făcut datorită faptului că nu au fost alocate sumele necesare și că în ceea privește lipsa de folosință a imobilului se arată că aceasta se datorează voinței reclamantei.
Prin sentința civilă nr.7721 din 12 iulie 2005 Judecătoria Craiova admis acțiunea precizată formulată de reclamanți, a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în C,-, județul D, obligându-l pe acesta să plătească reclamanților suma de 95.733.95 lei RON, reprezentând lipsa de folosință pe ultimii trei ani și la 3198,7 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1389/1998 reclamanții au redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, județul D, iar prin procesul-verbal din 12 mai 2000 au fost puși în posesie asupra imobilului, însă acesta a rămas în folosința efectivă pârâtului.
În anii 2000 -2001, între părți a avut loc o corespondență în legătură cu încheierea unui contract de închiriere sau de vânzare-cumpărare a imobilului, prin notificarea nr. 1432/N/2001, reclamanții înștiințându- pe pârât că doresc să dispună de imobil, acordându- acestuia un ultim termen pentru transmite oferta de cumpărare, informându-l că în caz contrar, îl vor acționa în judecată pentru evacuarea imobilului și pentru lipsa de folosință a acestuia, situație în care instanța de fond a constatat întemeiată acțiunea reclamanților, pârâtul ocupând fără titlu imobilului în litigiu.
Instanța de fond nu a reținut apărarea pârâtului privind culpa acestuia în lipsirea reclamanților de folosirea imobilului, cât timp acesta ocupă și în prezent imobilul fără să dețină titlul valabil, iar prin sentința civilă nr. 1389/1998 a fost obligat să lase reclamanților deplina proprietate imobilului.
Faptul că reclamanții au început, dar nu au finalizat executarea silită, nu înlătură caracterul obligatoriu al hotărârii judecătorești, pârâtul fiind obligat să o respecte, cu atât mai mult cu cât, prin notificare fuseseră încunoștințați că reclamanții doresc să folosească efectiv imobilul, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 480 Cod Civil.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind lipsa de folosință a imobilului, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului conform art. 998 -999 Cod Civil, fapta culpabilă pârâtului ( neexercitarea hotărârii judecătorești ) producând un prejudiciu reclamanților, prejudiciu stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Instanța de fond nu a reținut apărarea pârâtului privind faptul că expertul nu făcut măsurători pe terne, deoarece acesta cuprinde enumerarea încăperilor cu indicarea suprafețelor, iar cu ocazia efectuării expertizei a fost încheiat procesului-verbal din 18 mai 2005 care a fost semnat fără obiecțiuni de către persoanele participante din partea pârâtului, iar pe de altă parte fișa de inventariere pe care o invocă pârâtul ca probă pentru dovedi că suprafața construcțiilor este alta decât cea stabilită de expert, menționează o suprafață de 719,89.,mai mare chiar decât cea stabilită prin expertiză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, iar prin decizia civilă nr. 27/ 24 ianuarie 2006 Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 5129/CIV/ 2005, s-a admis apelul, s-a desființat sentința civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
La data de 24 mai 2006 dosarul fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova în vederea rejudecării.
La data de 24 mai 2006 reclamanții Mari, -, au precizat că majorează câtimea pretențiilor formulate la suma de 1.679.197.129 lei ROL, reprezentând pretențiile inițiale în sumă de 957.339.594 lei RON, la care se adaugă suma de 144.558.278 lei ROL, reprezentând diferența de reactualizare a debitului potrivit coeficientului de devalorizare leului în perioada mai 2004 - decembrie 2005 și suma de 577.299.257 lei ROL, reprezentând lipsa de folosință pe perioada de un an și șapte luni, respectiv de la data de 7 mai 2004 până la data punerii efective în posesie asupra imobilului -13 decembrie 2005 conform procesului verbal de predare - primire.
La data de 13 septembrie 2006, numitul formulat cerere de intervenție de interes propriu, deoarece prin sentința civilă nr. 556/2004 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că și intervenientul este moștenitor al autoarei.
Prin încheierea de ședință din 1 noiembrie 2006, instanța admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Prin sentința civilă nr.50453 din 11 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții Mari, -, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
A fost obligat pârâtul, către reclamanți și intervenient la plata sumei de 110.190 lei RON, reprezentând suma de 957.339.594 lei ROL, reactualizată.
A fost respins capătul de cerere în evacuare, ca rămasă fără obiect.
A mai fost obligat pârâtul către reclamanți, la plata sumei de 4148,7 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, prima instanță reținut că prin sentința civilă nr. 1380/1008 a Judecătoriei Craiova, pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților și intervenienților imobilul în litigiu.
S- reținut că pârâta a rămas în continuare în posesia imobilului și după încheierea procesului-verbal din 12 mai 2000, până la data de 13 decembrie 2005, când au predat imobilul, potrivit procesului-verbal din 13 decembrie 2005.
Prima instanță a apreciat prejudiciul creat reclamanților și intervenientului prin fapta pârâtei de a nu se conforma sentinței irevocabile la suma de 957.339.594 lei ROL, reprezentând lipsa de folosință a imobilului pentru o perioadă de trei ani, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic ing., suma reactualizată fiind de 110.190 lei RON conform suplimentului la acest raport de expertiză.
Cu privire la contravaloarea lipsei de folosință pe perioada de 1 an și 7 luni (7 mai 2004 - 13 decembrie 2005), prima instanță a reținut că nu s-au solicitat probe în acest sens, potrivit art.1169 Cod Civil.
Împotriva sentinței civile nr. 5043 din 11 aprilie 2007 Judecătoriei Craiova au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul.
În motivarea apelului lor, reclamanții au criticat soluția primei instanțe de respingere a cererii în despăgubiri, pentru lipsa de folosință a imobilului pe perioada 7 mai 2004 -13 decembrie 2005.
Au susținut că s- făcut dovada atât a prejudiciului creat prin fapta pârâtei, constând în lipsa de folosință a imobilului, cât și a cuantumului prejudiciului, prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic ing..
Apelantul-pârât, în motivare a arătat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998, 999 cod civil pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a sa, întrucât în imobilul în litigiu nu-și desfășoară activitatea, ci J.
Apelantul a mai susținut că Inspectoratul General al Jandarmeriei Române este unitate centrală a Jandarmeriei Române cu personalitate juridică, conform art. 5 alin.1 și art. 6 alin.4 din Legea nr. 550/2004, și este autorul faptei culpabile producătoare de prejudiciu, deci răspunzător pentru cauzarea prejudiciului, solicitând obligarea acestuia la repararea prejudiciului.
În privința modului de calcul al actualizării sumei de 95.733,95 lei RON, apelantul pârât a susținut că în mod greșit aceasta s-a făcut avându-se în vedere indicele prețurilor de consum, în condițiile în care reclamanții au solicitat la termenul de judecată din data de 29 noiembrie 2006 ca reactualizarea să se facă avându-se în vedere valoarea actuală a monedei EURO, în acest sens fiind încuviințate și obiectivele raportului de expertiză.
A învederat apelantul pârât că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ce au fost însă respinse de prima instanță.
Că, la efectuarea expertizei privind lipsa de folosință s-a avut în vedere cursul EURO la data de 3 iunie 2005, și nu pe acela de la data introducerii acțiunii, respectiv 7 mai 2004, astfel că la actualizarea sumei trebuia avută în vedere doar perioada 3 iunie 2005 - decembrie 2005.
Prin decizia civilă nr.529 din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au fost admise apelurile formulate de apelanții reclamanți Mari, și de apelantul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în contradictoriu cu intimatul intervenient, având ca obiect evacuare.
A schimbat în parte sentința civilă, în sensul că s-a admis în parte acțiunea.
A fost obligat pârâtul către reclamanți și intervenient la plata sumei de 146.260,22 RON, reprezentând lipsa de folosință a imobilului pe perioada mai 2001 - decembrie 2005.
Au fost înlăturate dispozițiile sentinței atacate, privind obligarea pârâtului la achitarea reactualizării sumei de 95.734 RON.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A mai fost obligat apelantul pârât, către apelanții reclamanți la 1126 RON cheltuieli de judecată, în apel.
Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere sentința civilă nr.1380/1998, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.3799/1997, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost obligată pârâta să lase reclamanților și intervenienților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu, precum și proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică, administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții Mari, precum și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, în contradictoriu cu intimatul intervenient.
În motivele de recurs formulate de reclamanții Mari, și, s-a susținut că în mod greșit și nelegal instanța de apel a dispus recalcularea cuantumului lipsei de folosință asupra imobilului, în condițiile în care nici unul dintre apelanți nu a formulat critici în acest sens.
În primul motiv de recurs s-a criticat decizia în privința reactualizării sumei de 957.339.594 lei RON, determinată în primul raport de expertiză ca reprezentând lipsa de folosință pe perioada 7 mai 2001 - 7 mai 2004, susținându-se că în mod nejustificat s-a respins cererea de reactualizare, folosindu-se argumente străine de motivele de apel și de cauza supusă judecății, neavându-se în vedere că majorarea trebuia făcută în condițiile în care lipsa de folosință a intervenit din anul 2001, iar plata efectivă se va face eventual, în anul 2008.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat decizia și în privința modalității de calcul a lipsei de folosință a imobilului pe perioada mai 2004 - decembrie 2005, susținându-se că s-au depășit limitele motivelor de apel. neexistând cereri formulate de părți privind recalcularea făcută de instanță, apreciindu-se eronat că pentru lipsa de folosință se va avea în vedere prețul chiriilor practicate în anul 2005, și nu cel practicat în anul 2007, cu toate că prin raportul de expertiză întocmit în anul 2007 s-a stabilit cuantumul prejudiciului.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă.
În motivele de recurs formulate de reclamanta, s-a susținut că în mod nelegal tribunalul nu a calculat corect cuantumul prejudiciului, constând în lipsa de folosință a imobilului pe perioada 7.05.2004 - 13.12.2005, folosind un raționament greșit în soluționarea acțiunii, apreciind că în mod corect pârâta trebuia să fie obligată la plata sumei de 630.116 lei RON, compusă din 110.190 lei ce reprezintă reactualizarea sumei de 95.733,95 lei, din suma de 263.716 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului pe perioada 7.05.2004 - 13.12.2005 și din suma de 256.260 lei reprezentând lipsa de folosință a clădirii pe aceeași perioadă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivele de recurs formulate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică B, s-a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de recurs s-a susținut că în mod nelegal a fost obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului în litigiu, în condițiile în care acest imobil a fost folosit de către Inspectoratul de Jandarmi Județean D, care a și încheiat procesul - verbal de predare a respectivului imobil, fiind încălcate și dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr.550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, în raport de care inspectoratele de jandarmi județene au personalitate juridică.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat decizia, susținându-se că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a fi reținută răspunderea civilă pentru fapta proprie instituită de art. 998 și 999 Cod civil, dat fiind faptul că nu există culpa pârâtei pentru lipsa de folosință a imobilului de către reclamanți, atât timp cât imobilul nu a fost folosit din voința absolută a reclamanților, care au întrerupt executarea silită prin formularea contestației la executare, cu toate că Inspectoratul de Jandarmi Județean Daf ormulat numeroase adrese prin care îi invita pe aceștia la predarea - primirea imobilului.
Ultima critică din recursul pârâtului vizează obligarea acestuia la plata sumei de 50.726,26 lei RON reprezentând lipsa de folosință pentru perioada de un an și 7 luni ( mai 2004 - decembrie 2005 ) pentru imobilul în litigiu, apreciindu-se ca fiind nelegală această dispoziție, în condițiile în care instanța de fond a reținut că reclamanții nu au solicitat nici o probă pentru dovedirea acestui capăt de cerere, nefiind fixat obiectiv pentru expertiză, privitor la calcularea acestei sume pentru perioada menționată.
Recursurile se vor admite, pentru următoarele considerente:
Examinând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, privind omisiunea instanței de a introduce în cauză Inspectoratul de Jandarmi Județean D, se constată că hotărârea este nelegală.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 1 din Legea nr.550/2004, privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, "Inspectoratul General este unitatea centrală a Jandarmeriei Române, cu personalitate juridică și competență teritorială generală"
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 4 din lege, unitățile din subordinea Inspectoratului General, ai căror comandanți au calitatea de ordonatori terțiari de credite, sunt stabilite prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, au personalitate juridică și utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate.
La data intrării în vigoare a Legii nr.500/2004, respectiv la data de 13.03. 2005, Inspectoratul de Jandarmi Județean D, ca unitate din subordinea Inspectoratului General, avea personalitate juridică.
Probatoriul administrat în cauză a evidențiat că imobilul pentru care s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință a fost folosit de către Inspectoratul de Jandarmi Județean D, care a încheiat și procesul - verbal de predare a imobilului în litigiu.
În condițiile în care la data pronunțării sentinței de fond, respectiv la data de 11.04.2007, Inspectoratul de Jandarmi Județean D avea personalitate juridică, se constată că atât sentința Judecătoriei Craiova, cât și decizia Tribunalului Dolj sunt nelegale, fiind pronunțate fără citarea în cauză a acestei persoane juridice, ce a folosit imobilul în litigiu.
Față de considerentele expuse, constatând că nu a fost cercetat fondul cauzei și în contradictoriu cu Inspectoratul de Jandarmi Județean D, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a se admite recursurile declarate, a se casa ambele hotărâri și a trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Craiova, în rejudecare urmând a se avea în vedere și celelalte critici din motivele de recurs formulate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile de reclamanții Mari, și pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, reprezentat prin Direcția Generală Juridică cu sediul în B, împotriva deciziei civile nr. 529 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient .
Casează decizia civilă nr. 529 din 02 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentința civilă nr.5043 din 11.04.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./4 ex.
21.04.2008
Jud. fond
Jud.apel
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
