Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(939/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.269
Ședința publică de la 9 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, precum și de recurenta pârâtă FUNDAȚIA "", împotriva deciziei civile nr. 109 din 28.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 26 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte din prezenta, când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 2 februarie 2009 și apoi la 9 februarie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea formulată la 15.09.2003 reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR a chemat în judecată pe pârâta FUNDAȚIA solicitând să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație din-, sectorul 4 și obligarea acesteia la plata sumei de 519.019.865 lei sumă ce reprezintă contravaloare folosință restantă și majorări pentru perioada 1.09.2001 - 31.07.2003.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta utilizează spațiul cu altă destinație situat în B,-, sectorul 4 în baza fișei de calcul și a dispoziției Primarului nr.105/1998 prin care se arată că "utilizatorii spațiilor cu altă destinație care nu au contracte directe vor plăti până la încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului B chiria calculată conform anexei 2.5 la nr.59/1997, la, pe fișa de calcul".
Conform extrasului de cont nr.6/7.01.2003, pârâta a acumulat un debit restant pentru neplata contravalorii folosinței de 519.019.865 lei din care 84.844.271 lei - contravaloarea folosință spațiu, 16.120.410 lei - TVA, 418.055.184 lei - majorări, pentru perioada 01.09.2001- 31.07.2003.
Deși pârâta a fost chemată la conciliere aceasta nu s-a prezentat decât în data de 01.08.2003 când a susținut că deoarece nu i s-a acordat subvenția nu poate achita debitul.
Judecătoria sectorului 4 B prin sentința civilă nr.1932/02.04.2004 a admis cererea și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu, obligând pârâta și la plata către reclamantă a sumei de 350.880.607 lei din care 106.028.425 lei contravaloare lipsă folosință, 20.145.409 lei TVA și 224.706.746 lei daune de întârziere pe perioada 01.09.2001 - 30.11.2003.
În motivarea sentinței s-a arătat potrivit dispoziției Primarului General al MUNICIPIUL B nr.105/1998, utilizatorii spațiilor cu altă destinație care nu au contracte directe vor plăti până la încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului chiria calculată conform anexei 2.5 la nr.59/1997, la, pe fișa de calcul.
Pârâta ocupă spațiul cu altă destinație din B,-, sectorul 4, fără a avea un contract direct cu reclamanta, fapt atestat de nota de constatare din 17.06.2003 și recunoscut chiar de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării.
Debitul solicitat de reclamantă nu a fost contestat de pârâtă, aceasta recunoscând și faptul că nu l-a achitat, însă a invocat în apărarea sa imposibilitatea fortuită de executare și confuziunea, întrucât Primăria Municipiului B, de la acre trebuia să primească subvenții, nu a alocat aceste sume de mai mult timp.
Instanța a apreciat apărările pârâtei neîntemeiate,deoarece nu sunt incidente dispozițiile art.1156 alin.1 și 2 Cod civil, care se referă la imposibilitatea fortuită de executare, având în vedere că obiectul obligației pârâtei nu a pierit, nu a fost scos din comerț pentru ca obligația să fie considerată stinsă, iar nealocarea fondurilor de către autoritățile locale nu poate constitui o imposibilitate fortuită de neexecutare. Pârâta avea posibilitatea de a pretinde, în justiție, sumele datorate de Primăria Municipiului B cu acest titlu, și natura fondurilor cu care plătește sumele datorate pentru spațiul respectiv nu prezintă relevanță, nefiind necesar să plătească din alocațiile de la Primăria Municipiului
Obligația de plată nu s-a stins nici prin confuziune, în sensul art.1154 cod civil având în vedere că pârâta datorează sume de bani bugetului autorităților locale, iar regulile privind gestionarea fondurilor bugetare prevăd specificația bugetară, astfel încât fondurile privind alocațiile ce se acordă de către aceste autorități sunt autonome și distincte de obligațiile datorate de plătitori către bugetele locale cu diverse titluri, inclusiv ca plăți pentru contravaloarea folosinței unui spațiu cu altă destinație.
De asemenea, instanța de fond a mai arătat că, potrivit art.1169 Cod civil, nici existența unui titlu locativ în baza căruia să îi fie permisă folosirea spațiului din-, sectorul 4, confirmând și susținerea reclamantei, în sensul că nu a încheiat un contract direct cu aceasta, iar reclamanta nu este datoare să o tolereze în acel spațiu, mai ales în condițiile în care pârâta nu înțelege să achite sumele stabilite în baza dispoziției primarului, menționate anterior, pentru contravaloarea lipsei de folosință.
Pârâta a afirmat că are un contract de asociere cu o societate care, la rândul său, are un contract de asociere cu Primăria Municipiului B, dar nu a depus în cauză înscrisurile respective pentru ca instanța să aprecieze legitimitatea drepturilor invocate de pârâtă.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel pârâta Fundația, apel care însă a fost respins tardiv prin decizia civilă nr.69/13.01.2006 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Și împotriva deciziei tribunalului pârâta a formulat recurs, acesta fiind soluționat prin decizia civilă nr.2040/14.11.2006 de către Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, în sensul admiterii sale, cu consecința casării deciziei recurate, cauza fiind trimisă la Tribunalul București pentru rejudecare.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a rejudecat apelul formulat de pârâta Fundația pronunțând în cauză decizia civilă nr.109/28.01.2008 prin care s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta - apelantă la plata sumei de 14215 lei reprezentând contravaloarea folosinței.
În considerentele deciziei s-a arătat că, în rejudecarea apelului s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă pentru stabilirea sumelor datorate de pârâtă în intervalul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Excepțiile invocate de pârâtă - lipsa calității procesuale active și cea a lipsei calității de reprezentant au fost apreciate de către tribunal ca neîntemeiate, întrucât astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar reclamanta este o instituție publică sub autoritatea Consiliului General al Municipiului B, având atribuții de reprezentare a intereselor instituției în fața instanțelor de judecată, luând măsuri pentru recuperarea creanțelor prin obținerea titlurilor executorii, conform nr.152/2001 anexa 1 și 2, astfel cum a fost modificată.
Tribunalul a arătat că potrivit actelor menționate s-a constatat că obiectul de activitate al acestei instituții este reprezentat de administrarea fondului imobiliar aflat în patrimoniul Consiliului General al Municipiului B și în virtutea prerogativelor ce îi sunt conferite intimata reclamantă este în măsură să promoveze acțiunea având ca obiect evacuare și pretenții, fără a fi necesar să prezinte conform susținerilor apelantei pârâte împuternicirea expresă din partea proprietarului Consiliului General al Municipiului
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.1156 alin.1 și 2 Cod civil și a Legii nr.34/1998 tribunalul a apreciat că în mod just instanța de fond a înlăturat această apărare întrucât nu sunt îndeplinite în speță condițiile impuse de textul menționat, astfel încât obligația să poată fi considerată stinsă, cu atât mai mult cu cât pârâta se putea îndrepta cu o acțiune în justiție împotriva Primăriei Municipiului B în vederea recuperării sumelor datorate cu titlu de subvenție.
Nici apărările referitoare la confuziune - art.1154 Cod civil nu au fost reținute de tribunal întrucât regulile care stabilesc gestionarea fondurilor bugetare prevăd specificația bugetară în sensul că, fondurile care se referă la alocațiile ce se acordă de către autoritățile locale sunt autonome și distincte de obligațiile ce incumbă plătitorilor către bugetele locale, prin care figurează și plățile ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a unui spațiu cu altă destinație.
Susținerile pârâtei - apelante în sensul că ar fi încheiat un contract de asociere cu o societate care deține un contract de asociere cu Primăria Municipiului B au fost înlăturate în raport de prevederile art.1169 Cod civil.
Față de împrejurarea că pârâta apelantă nu deține un titlu în baza căruia să poată folosi spațiul în litigiu, în mod just instanța de fond a dispus evacuarea acesteia.
În ceea ce privește cererea de pretenții a reclamantei, tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă administrată în cauză, la cererea pârâtei - apelante.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - cât și FUNDAȚIA.
Reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - a criticat soluția pronunțată de tribunal cu privire la cuantumul pretențiilor acordate.
Apreciază că având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă administrată în cauză, fără a se reține și obiecțiunile recurentei aduse acesteia, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Pentru calcul sumelor datorate de pârâtă, expertiza a avut în vedere o serie de acte normative, precum: nr.81/1993; nr.59/1997; dispoziția Primarului General nr.105/1998; nr.94/1998 și nr.109/ 2003.
Se susține că toate aceste acte normative vizează situația în care spațiul în discuție este deținut în mod legal. Nici unul dintre aceste acte normative, avute în vedere de expert, nu vizează situația în care spațiul în litigiu, este deținut abuziv astfel cum este cazul în dosar.
Prin considerentele deciziei recurate, instanța ajunge la concluzia că spațiul în discuție este deținut în mod abuziv, fapt ce ar fi trebuit, în mod firesc, să conducă la respingerea raportului de expertiză.
Consideră, astfel cum a precizat și prin obiecțiunile la raportul de expertiză, contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada în discuție, și nu chiria trebuia stabilită de expert. Această contravaloare a lipsei de folosință trebuia calculată conform nr.OG11/1996 aprobată și modificată prin Legea nr.108/1996, OG nr.61/2002 și Legea nr.92/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Pârâta FUNDAȚIA a criticat decizia solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria sectorului 4 B, întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Se susține că nelegal atât instanța de fond cât și instanța de apel i-au respins cererea de efectuare a unei expertize contabile prin care să se stabilească faptul dacă recurenta Fundația datorează către, pe perioada 01.09.2001 - 31.07.2003 chirie sau contravaloarea lipsei de folosință, TVA și majorări de întârziere cât și efectuarea unei expertize tehnice construcții care să stabilească contravaloarea îmbunătățirilor aduse spațiului cu altă destinație. Cum valoarea îmbunătățirilor era de peste 100.000 lei se putea compensa suma pe care o datora recurenta - pârâtă cu titlu de chirie.
În subsidiar, s-au invocat următoarele: excepția necompetenței materiale a Judecătoria sectorului 4 B întrucât litigiul era de natură comercială - fiind societate comercială în subordinea Consiliul General al Municipiului În drept sunt invocate dispozițiile art.3 pct.1 lit.a, art.137, art.159 pct. 2 raportat la art.3 din Codul Comercial.
Excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant a reclamantei, motivat de împrejurarea că este un simplu administrator al spațiului cu altă destinație în litigiu și nu are procură specială autentificată pentru exercițiul chemării în judecată din partea MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, care este proprietarul imobilului în cauză.
Excepția nulității absolute a formalităților privind procedura prealabilă la conciliere și ca urmare a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întrucât în notificările pentru realizarea procedurii prealabile (notificările nr.69/18.01.2005 și 567/29.03.2006) nu a fost înscris temeiul de drept al pretențiilor pentru contravaloarea lipsei de folosință, TVA și majorări de întârziere și nu au fost anexate actele doveditoare ale acestor pretenții.
Recurenta a mai solicitat respingerea acțiunii și față de dispozițiile art.255 Cod procedură civilă și art.8 din Legea nr.34/1998 întrucât toate cheltuielile privind persoanele asistate social, respectiv cheltuielile cu hrana, energia electrică, energia termică, întreținerea și chiria sunt suportate integral de către Primăria Municipiului
Un alt temei al respingerii acțiunii invocat în recurs este și acela că se invocă o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, calcul ei neavând la bază vre-un act normativ, prin mai multe notificări fiind comunicate alte sume.
În baza art.1073 și următoarele, art.1143 și următoarele Cod civil solicită să se constate stingerea obligațiilor de plată a contravalorii lipsei de folosință, prin compensație cu contravaloarea îmbunătățirilor efectuate în spațiul în litigiu, estimate provizoriu de către recurentă la 100.000 lei și a cărei valoare reală urmează a fi stabilită prin expertiză, precum și cu valoarea subvențiilor de circa 2.150.000.000 lei ROL aferente perioadei 1996 - 2006 pe care le-o datorează Consiliul General al Municipiului B în baza Legii nr.34/1998.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că potrivit art. 8 din Legea nr. 34/1998 baza materială necesară funcționării cantinelor de ajutor social și controlul activității acestora se asigură de către consiliile locale.
Finanțarea cantinelor de ajutor social se face din bugetele locale, iar potrivit art.11, sponsorizările și donațiile în bani și în natură făcute de către persoanele fizice și juridice române și străine cantinelor de ajutor social pot fi folosite numai în scopul dezvoltării și îmbunătățirii calității serviciilor pe care le prestează.
Cheltuielile de hrană, energie electrică, energie termică, salarii, întreținere și chirie se suportă de către Consiliul General al Municipiului B, motiv pentru care consideră că nu datorează nici o sumă de bani.
Potrivit dispoziției nr.105/1998 emisă de primarul General utilizatorii spațiilor cu altă destinație care nu au contracte directe cu Municipiul B vor plăti până la încheierea contractului de colaborare cu Municipiul B, chirie conform anexei 2.5. la nr.59/1997 la (actual ) pe fișa de calcul.
Consideră că este evident că din aceste acte normative rezultă că însuși proprietarul acceptă locațiunea cu plata unei chirii, iar prin cererea de chemare în judecată solicită contravaloarea lipsei de folosință, pe care recurenta apreciază că nu o datorează.
De asemenea, nu se datorează nici TVA și nici majorări pentru întârziere deoarece între părți nu există un contract scris în care să fie prevăzute și nici nu au fost puși în întârziere.
Se invocă în drept dispozițiile art.1088, 1083 și 1086 Cod civil susținându-se că este nelegală obligarea lor la plata daunelor de întârziere, iar chiria nu poate fi percepută deoarece este o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă și nu are la bază un document contabil.
Creanța pe care o datorează cu titlu de chirie a fost stinsă prin imposibilitatea fortuită de executare art.1156 alin.1 și 2 Cod civil pentru ca obiectul obligației a dispărut sau a fost scos din circuitul civil, nealocarea fondurilor bugetare constituind o imposibilitate fortuită de executare.
Se mai arată că a intervenit confuziunea potrivit art.1154 Cod civil pentru că bugetul local este supus, atât în ceea ce privește veniturile cât și cheltuielile, acelorași reguli, adică specificației bugetare.
Recurenta susține că în mod eronat au reținut instanțele anterioare lipsa titlului, deoarece în baza nr.105/1997 alin.2 a efectuat îmbunătățiri și ocupă spațiul în baza contractului de asociere cu SC SRL, care l-a rândul ei avea contract de asociere cu Primăria Municipiului
Părțile au formulat întâmpinare la recursurile formulate iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate având în vedere următoarele considerente:
Asupra recursului formulat de ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR -.
Criticile formulate de recurentă nu se încadrează în temeiul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă însă pot fi încadrate în dispozițiile punctului 9 ale aceluiași text, Curtea urmând a da dezlegare recursului prin raportare la acest temei legal.
Critica potrivit căreia calculul pretențiilor bănești s-a efectuat greșit prin raportare la nr.81/1993; nr.59/1997; dispoziția Primarului General nr.105/1998; nr. 94 /1998 și nr.109/ 2003 și nu la OG nr.11/1996 aprobată și modificată prin Legea nr.108/1996, OG nr.61/2002 și Legea nr.92/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, nu este fondată.
Prin cererea de chemare în judecată recurenta - reclamantă a invocat, ea însăși, faptul că pârâta utilizează un spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, și că "în baza fișei de calcul și a dispoziției Primarului nr.105/1998 prin care se arată că "utilizatorii spațiilor cu altă destinație care nu au contracte directe vor plăti până la încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului chiria calculată conform anexei 2.5 la nr.59/1997, la, pe fișa de calcul".
În drept recurenta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.1073 Cod civil, art.7201Cod procedură civilă, Dispoziția Primarului nr.105/1998 și nr. 59/1997.
Atât prin motivarea în fapt cât și prin motivarea în drept a cererii de chemare în judecată, recurenta nu a indicat alte temeiuri ale pretențiilor sale, cu atât mai mult cu cât, deși invocă nr.OG11/1996 aprobată și modificată prin Legea nr.108/1996, OG nr.61/2002 și Legea nr.92/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, nu precizează în concret care texte legale din aceste acte normative trebuiau aplicate în speță.
Fără o precizare în concret a articolelor, pretins a fi încălcate, nu este fondată o critică de nelegalitate referitoare la aplicarea greșită a legii, întemeiată pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece Curtea nu poate cenzura textul pretins a fi încălcat.
De asemenea, Curtea apreciază că, întemeindu-se pe un fapt ilicit, acela al deținerii fără titlu a unui imobil aflat în administrarea reclamantei, contravaloarea lipsei de folosință solicitată pârâtei - intimate, nu poate fi acordată decât prin raportare la chiria ce putea fi obținută, în condițiile în care spațiul în litigiu ar fi fost închiriat legal.
Această soluție este motivată și de faptul că,anterior perioadei de referință 1.09.2001-31.07.2003,intimata - pârâtă a achitat chirie recurentei, chirie care a fost calculată în baza actelor de autoritate publică menționate ca temei al cererii de chemare în judecată, recurenta acceptând și încasând această plată.
În accepțiunea art. 998-999 și art. 1073 Cod civil dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, se exprimă în daune - interese.
Aceste daune -interese se evaluează judiciar, în conformitate cu principiul înscris în art. 1084 Cod civil, iar în speță de față, pierderea efectivă a recurentei (damnum emergens) și câștigul pe care nu l-a putut realiza ( lucrum cessans) este chiria, adică contravaloarea folosinței unui bun, dacă el ar fi fost legal închiriat.
Mai mult, Consiliul General al Municipiului B sub a cărui autoritate funcționează recurenta a și reglementat prin acte administrative cu putere obligatorie (Dispoziția Primarului nr.105/1998 și nr.59/1997) modalitatea în care utilizatorii spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință care nu au contracte directe, vor plăti contravaloarea folosinței, până la încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului B, chiria urmând a fi calculată conform anexei 2.5 la nr.59/1997, la, pe fișa de calcul.
De altfel, nici recurenta nu a prezentat modul de calcul efectiv al pretențiilor sale, însă în cuprinsul cererii de precizare și răspunsul la întâmpinare - fila 29 dosar fond nr.8427/2003 al Judecătoriei sectorului 4 B se menționează fișa de calcul nr.3884/20.11.2003, însușită de pârâtă.
Nici cu această ocazie recurenta nu a invocat în justificarea pretențiilor sale actele normative invocate generic, ci prin trimiterea la fișa de calcul nr.3884/20.11.2003, calcul pretențiilor nu putea fi întemeiat decât pe actele de autoritate ale Consiliului General al Municipiului B, respectiv Dispoziția Primarului nr. 105/1998 și nr. 59/1997.
Față de aceste considerente în baza art.312 alin.1 cu referire la art.304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Curtea va respinge ca nefondat și recursul formulat de FUNDAȚIA.
Se impune a se preciza că recurentul a renunțat a mai susține motivul de recurs referitor la necompetența materială a Judecătoriei sectorului 4
Critica referitoare la faptul că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului nu este fondată.
Atât instanța de fond cât și tribunalul s-au pronunțat pe fondul cauzei, analizând temeinicia pretențiilor invocate de părți, în raport cu temeiurile de drept aplicabile.
Nici critica referitoare la respingerea expertizei contabile nu este fondată întrucât, în apel recurenta - pârâtă a solicitat și i s-a încuviințat proba cu expertiză contabilă cu obiectivele propuse chiar de recurentă prin nota de probatorii.
Această expertiză contabilă a stat la baza pronunțării soluției de schimbare în parte a soluției privind pretențiile deduse judecății.
Expertiza în construcții, însă nu era necesară în cauză, față de cererile cu care a fost investită instanța, recurenta neformulând cerere reconvențională privind îmbunătățirile aduse imobilului, cât și față de prevederile art.292 alin.1 și 294 alin.1 Cod procedură civilă potrivit cărora părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Excepția lipsei calității procesuale active și cea a lipsei calității de reprezentant a Administrația Fondului Imobiliar nu este fondată.
Din susținerile recurentei concepute prin motivele de recurs, se constată că recurenta nu contestă calitatea Administrația Fondului Imobiliar de administrator al imobilului în litigiu, ci doar vocația acesteia la exercițiul dreptului la formularea cererii de evacuare și pretenții, susținând că acest exercițiu îl are numai MUNICIPIUL care este proprietarul imobilul.
Calitatea de administrator al imobilului rezultă din conținutul Hotărârii Consiliul General al Municipiului B nr.101/29 mai 2001, ce vizează încetarea activității Direcției Generale de Administrare a Fondului Imobiliar ca instituție publică de interes local cu personalitate juridică sub autoritatea
Potrivit anexei 1 la această hotărâre, obiectul de activitate al Administrația Fondului Imobiliar este reprezentat de administrarea, vânzarea, repararea și întreținerea fondului imobiliar aflat în patrimoniul Consiliul General al Municipiului B, în primul rând cu referire la spațiile cu destinație de locuință, dar și pentru cele cu altă destinație, astfel cum este cazul în speță.
Consiliul General al Municipiului B nu este însuși titularul dreptului de proprietate, drept existent în patrimoniul MUNICIPIUL B, însă consiliul are calitatea de administrator al domeniului public și privat al municipiului, conform art. 36 alin. 2 lit.c din Legea nr.215/2001.
În temeiul acestor atribuții privind administrarea patrimoniului municipalității, Consiliul General al Municipiului B (ce exercită atribuțiile prevăzute de lege pentru consiliile locale, conform art.82 din același act normativ), înființează instituții publice de interes local, a căror activitate o urmărește, controlează și analizează, emițând hotărâri în acest sens, conform art. 46 din lege.
Având în vedere atribuțiile Administrației Fondului Imobiliar privind administrarea patrimoniului gestionat de Consiliul General al Municipiului B nu este necesară existența unei procuri speciale pentru exercițiul dreptului chemării în judecată.
Calitatea de administrator decurge din lege, respectiv anterior arătată, aceasta fiind suficientă pentru promovarea unei cereri cu valoarea unui act de administrare, fără a fi necesară împuternicirea administratorului în acest sens.
Excepția nulității absolute a formalităților privind procedura prealabilă la conciliere și,ca urmare excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată nu sunt întemeiate.
Procedura prealabilă concilierii este necesară sub pedeapsa inadmisibilității cererii de chemare în judecată doar în materie comercială. În speță, cauza are un caracter pur civil, astfel încât procedura prealabilă a concilierii nu era necesară ca și condiție de admisibilitate a acțiunii.
Criticile referitoare la nedatorarea contravalorii lipsei de folosință dat fiind aplicabilitatea dispozițiilor art.8 din Legea nr.34/1998 sunt de asemenea nefondate.
Potrivit art.1 din Legea nr.34/1998 1) Asociațiile și fundațiile române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de asistență socială, pot primi subvenții alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, care vor fi utilizate, în exclusivitate, pentru serviciile de asistență socială acordate persoanelor care, potrivit dispozițiilor legale, au dreptul să beneficieze de acestea.
(2) De la bugetul de stat se pot aloca subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică a căror activitate de asistență socială se adresează unor beneficiari din mai multe județe ale țării și care au încheiat convenții cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru prestarea acestor servicii.
(3) De la bugetele locale se pot aloca subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică a căror activitate de asistență socială se adresează beneficiarilor dintr-un singur județ și, respectiv, din municipiul B și care au încheiat convenții cu consiliile locale în cauză, pentru prestarea de servicii de asistență socială.
(4) Criteriile de acordare a fondurilor pentru aceste asociații și fundații vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 8 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG1153/21.11.2001 de aplicare a prevederilor Legii nr.34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de asistență socială prevede că, în baza criteriilor prevăzute la art.6 și ținând seama de propunerea din raportul privind oportunitatea acordării subvenției comisia selecționează asociațiile și fundațiile care urmează să primească subvenții.
Curtea constată că recurenta a beneficiat de o subvenție în temeiul legii nr.34/1998 în anul 1999, astfel cum rezultă din Monitorul Oficial - partea I nr.19/20.01.2000 și adresa nr.1514/14.06.1999, însă după această dată recurenta nu a mai făcut dovada primirii unor astfel de subvenții, acest aspect rezultă din adresa nr.2664/10.01.2001 a Primăriei Municipiului.
Conform conținutului acestei adrese, rezultă că recurenta nu a îndeplinit o serie de cerințe prevăzute de HG nr. 800/1999 și HG nr. 539/1998.
Rezultă astfel, că subvențiile prevăzute de art. 8 din Legea nr.34/1998 nu se acordau decât prin parcurgerea unei proceduri prealabile administrative, fiind selecționate doar fundațiile care îndeplineau anumite cerințe ale legii.
Legislația în această materie nu prevede ca, să suporte cheltuielile cu chiria pentru spațiile deținute de fundațiile beneficiare a subvențiilor, scopul acordării acestora fiind tocmai acela de a sprijini activitatea unor astfel de fundații, astfel încât aceste persoane juridice să-și desfășoare activitatea, însă aceasta nu presupune o subrogație a Consiliul General al Municipiului B în ceea ce privește obligațiile decurgând din contractul de închiriere.
În ceea ce privește susținerea că recurenta datorează chirie și contravaloarea lipsei de folosință, Curtea a dat deja dezlegare acestui motiv în considerentele prin care a respins recursul Administrația Fondului Imobiliar.
Astfel, contravaloarea lipsei de folosință a fost calculată la nivelul chiriei ce s-ar fi putut percepe conform nr.81/1993; nr.59/1997; dispoziției Primarului General nr.105/1998; nr.94/1998 și nr.109/ 2003.
Sub acest aspect criticile referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1083, 1088 și 1086 Cod civil sunt străine de cauză deoarece astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul ceea ce s-a calculat a fost chiria, aceasta fiind echivalentul contravalorii lipsei de folosință.
În ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art.1156 alin.1 și 2 Cod civil și art.1154 Cod civil Curtea constată că această critică este nefondată.
Potrivit art.1154 Cod civil când calități necompatibile se întâlnesc pe capul aceleiași persoane se face o confuziune, care stinge amândouă drepturile, activ și pasiv.
, astfel cum este definită de Codul civil constă în întrunirea în aceeași persoană atât a calității de debitor, cât și a aceleia de creditor, în cadrul aceluiași raport obligațional.
În cauză, nu ne aflăm în prezența aceluiași raport juridic obligațional. Obligația de plată a chiriei, ca și contravaloare a lipsei de folosință, izvorăște din ocuparea și folosirea unui spațiu aflat în administrarea Administrația Fondului Imobiliar, fără a se plăti folosinței, întemeindu-se astfel pe raporturi locative.
Pretinsele subvenții datorate de Consiliul General al Municipiului B își au izvorul în alt raport juridic, cu totul diferit, respectiv cel determinat de Legea nr.34/1998.
Articolul 1156 Cod civil prevede că atunci când obiectul obligației este un corp cert și determinat, de piere, de se scoate din comerț, sau se pierde astfel încât absolut să nu se știe de existența lui, obligația este stinsă, dacă lucrul a pierit sau s-a pierdut, fără greșeala debitorului, și înainte de a fi pus în întârziere.
Chiar când debitorul este pus în întârziere, dacă nu a luat asupra-și cazurile fortuite, obligația se stinge, în caz când lucrul ar fi pierit și la creditor, dacă i s-ar fi dat.
Debitorul este ținut de a proba cazurile fortuite ce alegă. Ori în ce chip ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat, pierderea sa nu liberează pe cel ce l-a sustras de a face restituțiunea prețului.
Obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații.
Și acest text este străin cauzei, obiectul litigiului nefiind pierit, cu atât mai mult nefiind incident nici un caz fortuit, obiectul litigiului dedus judecății, fiind evacuarea dintr-un imobil și pretenții decurgând din folosința acelui spațiu.
De asemenea, în cauză nu operează nici compensarea.
Definită a fi un mod de stingere a obligaților reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele, prin ipoteză, compensația presupune existența a două raporturi juridice obligaționale distincte, în cadrul cărora aceleași persoane sunt creditor și debitor, una față de cealaltă.
Recurenta Fundația nu a făcut dovada că a primit vre-o subvenție conform Legii nr.34/1998 în perioada de referință, care să nu fi fost achitată de către Consiliul General al Municipiului B, astfel încât, deși fiind raporturi obligaționale diferite, să opereze compensația.
Limitându-se la cererile cu care a fost sesizată instanța, Curtea constată, că în prezenta cauză nu se poate analiza îndrituirea recurentei de a primi subvențiile prevăzute de Legea nr. 34/1998, compensația operând doar în situația în care recurenta ar fi făcut dovada primirii unor subvenții, astfel cum a beneficiat în anul 1999, iar Consiliul General al Municipiului B nu ar fi achitat efectiv suma acordată, deși fundației îi fusese aprobată o subvenție.
Curtea va înlătura și susținerile recurentei potrivit cărora ar deține spațiul cu titlu.
În contractul de asociere nr.32/13.10.1996 dintre SC SRL și Fundația s-a menționat că scopul închirierii - contractului este de a susține o cantină pentru nevoiași, însă nu rezultă și nici nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă, că SC SRL ar fi avut vre-o dată un contract de închiriere legal încheiat, contractul nespecificând nici un contract de asociere cu Consiliul General al Municipiului B ori de închiriere.
Din adresa nr. 28/ 28.06 1996 emisă de Consiliul Local al Municipiului B - departamentul Economic, Direcția de Evaluare Licitații și Contracte Economice rezultă că s-a comunicat SC SRL că urmare depunerii actelor necesare contractului de asociere cu pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință deținut de societate în-, sectorul 4, a fost perfectat urmând a fi validat de Consiliul General.
Cu toate acestea, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției validării acestui contract de asociere pentru spațiul cu altă destinație și nici a încheierii unui contract în formă scrisă.
Ca atare, ocuparea spațiului în litigiu s-a realizat "de facto" și cu acordul reclamantei, motiv pentru care s-a și perceput și plătit până la 1.09.2001 o chirie în temeiurile indicate anterior.
Această împrejurare însă nu a conferit SC SRL vreun titlu locativ, nefiind emis nici un ordin de repartiție de către Consiliul General al Municipiului B, astfel încât nu avea ce drepturi locative să transmită recurentei.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul - reclamant CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și de recurenta - pârâtă FUNDAȚIA împotriva deciziei civile nr.109 A din 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored./cs
Ex.2/19.02.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. sector 4. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Rodica Susanu, Daniela Adriana
