Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.269
Ședința publică de la 19.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.20/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cauza având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/18.05.2009 și intimata reclamantă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că la data de 11.05.2009 s-a depus prin serviciul registratură din partea intimatei reclamante întâmpinare în 2 exemplare, care nu a fost comunicată. Atașat întâmpinării au fost depuse împuternicirea avocațială nr.19/05.05.2009 și dovada achitării onorariului de avocat.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită comunicarea întâmpinării formulată de intimata-reclamantă și lăsarea cauzei la o altă strigare, pentru a putea depune dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Curtea comunică recurentului-pârât întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă și dispune lăsarea cauzei la o nouă strigare, pentru a da posibilitate recurentului-pârât să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/18.05.2009 și intimata reclamantă, personal.
Reprezentantul recurentului-pârât depune chitanța CEC nr. - /1 /19.05.2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului de către recurentul-pârât și procedează la anularea acestora.
Părțile prezente învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.20/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii în evacuare. Continuând, arată că recurentul-pârât nu deține o altă proprietate. Precizează că acesta are o contribuție de 80% din plata prețului apartamentului, dar nu este înscris în contractul de vânzare-cumpărare. De asemenea, arată că relațiile dintre părți sunt relativ bune. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.20/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Precizează că soluțiile pronunțate de instanțele de fond și de apel sunt corecte. Arată că a cumpărat personal apartamentul în litigiu. De asemenea, arată că din data de 15.09.1969 până în data de 01.10.2003 a lucrat în învățământ. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Curtea reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.20/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în contradictoriu cu intimata reclamantă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Giurgiu la data de 18.05.2007 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să-l oblige pe pârât să evacueze imobilul apartament, proprietatea reclamantei, situat în G, str. T,. 200 B,. 1, jud.
În fapt, reclamanta a arătat că în cursul anului 1986 intrat în relații de concubinaj cu pârâtul, iar la data de 27.02.1992 aceasta a cumpărat apartamentul susmenționat pe care în deținuse anterior în baza contractului de închiriere nr. 287/11.03.1986.
A arătat reclamanta că încă din anul 2002 încetat relația de concubinaj dintre ea și pârât, iar acesta din urmă refuză în mod nejustificat să părăsească locuința.
Prin sentința civilă nr. 3135/ 30.06.2006 pronunțată de Judecătoria Giurgiua fost soluționată cererea de partaj bunuri coachizite, instanța reținând că apartamentul situat în G str. T,. 200B, el. 1,. 6, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1069/27.02.1992, este proprietatea exclusivă a reclamantei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 480.civ. art. 274.pr.civ.
La termenul din data de 26.09.2007, pârâtul a depus la dosar întâmpinare - cerere reconvențională prin care solicită respingerea cererii reclamantei ca fiind inadmisibilă, acesta fiind de acord să părăsească locuința cu condiția ca reclamanta să-i plătească suma de 40.000 lei pentru a putea să-și achiziționeze o altă locuință, motivând că nu are unde să locuiască.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-120 civ. și art. 998-999.
La termenul din data de 21.11.2007 reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârât, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, întrucât consideră reclamanta că pretențiile pârâtului cu privire la obliga rea acesteia să plătească suma de 40.000 lei sunt nejustificate, întrucât, ca urmare a compensării creanțelor dintre aceștia, potrivit titlului executor, pârâtul este cel care mai are să-i achite reclamantei suma de 2.455,96 lei.
Prin sentința civilă nr.2506/23.04.2008, Judecătoria Giurgiua admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu împotriva pârâtul, a dispus evacuarea pârâtului din imobilul apartament situat în mun. G, str. T,. 200B,. 1,. A,. 6, jud. G, aflat în proprietatea reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 510 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut din declarația martorului propus de reclamantă, că pârâtul locuiește în imobilul reclamantei, acesta nu contribuie cu nimic la întreținere și, deși, reclamanta i-a cerut acestuia să plece, pârâtul a refuzat.
Analizând probele administrate în cauză, s-a reținut că reclamanta este proprietara imobilului constând în apartamentul nr. 6 situat în G, str. T,. 200 B,. A,. 1, jud. G, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1069/27.02.1992. Deoarece concubinajul celor doi a luat sfârșit în cursul anului 2002, prin sentința civilă nr. 3135/30.06.2006 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, definitivă prin decizia civilă nr. 605/04.12.2006 a Tribunalul Giurgiu, s-a soluționat cererea de partaj bunuri coachizite, instanța reținând că apartamentul susmenționat este proprietatea exclusivă a reclamantei, aceasta fiind singura cumpărătoare din contract. După pronunțarea acestei hotărâri judecătorești, pârâtul a refuzat să părăsească imobilul, locuind în continuare în apartamentul în cauză fără a aduce un minim de contribuție la plata cheltuielilor de întreținere, curent, apă menajeră, toate aceste obligații pecuniare fiind suportate de reclamantă, așa cum rezultă atât din facturile și chitanțele depuse la dosar, cât și din răspunsurile la interogatorii. Mai mult, pârâtul, în cererea reconvențională depusă solicită reclamantei să-i plătească suma de 40.000 lei pentru ca acesta să-și poată cumpăra o altă locuință și să părăsească, astfel, imobilul în litigiu.
Astfel s-a observat că reclamanta, având în vedere comportamentul pârâtului, nu se poate bucura și dispune în mod exclusiv și absolut în sensul dispozițiilor art. 480 civ. de imobilul a cărui proprietar este, fiind astfel împiedicată în exercitarea acestui drept de atitudinea pârâtului.
De asemenea, având în vedere că pârâtul nu a timbrat cererea reconvențională la valoarea sumei solicitate, instanța a anulat-o ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 30.09.2008 sub nr-.
În dezvoltarea cererii de apel, pârâtul apelant a arătat că în mod greșit s-a dispus evacuarea sa din apartamentul proprietatea reclamantei, deoarece el a avut o contribuție însemnată la achiziționarea acestui bun, dobândit prin cumpărare, chiar dacă actul a fost întocmit în mod exclusiv pe numele intimatei reclamante.
Totodată, apelantul a criticat sentința și pentru aceea că nu s-a avut În vedere situația lipsei altei locuințe, el fiind vârstnic și suferind.
Prin decizia civilă nr.20/04.02.2009, Tribunalul Giurgiua respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin contractul nr. 1069/1992 reclamanta a dobândit în proprietate apartamentul iar, potrivit sentinței civile nr. 3135/2006 pronunțată de Judecătoria Giurgius -a constatat că în perioada de conviețuire, părțile au dobândit o serie de bunuri mobile, recurentul având o contribuție la plata prețului, s-a dispus partajul bunurilor mobile și a fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului-recurent suma de 674 lei, creanță.
Conform înscrisurilor reclamanta a suportat în perioada 2003 - 2007 cheltuielile pentru consumul energiei electrice, cheltuielile pentru întreținere iar potrivit declarației martorului, reclamanta s-a plâns că este nevoită să suporte toate cheltuielile, pârâtul refuză să părăsească locuința.
În raport de dispozițiile art. 480.civ. ce îndreptățesc proprietarul a se bucura în mod exclusiv de folosința bunului, față de dovezile din care reiese că relația părților a încetat în anul 2002, că s-a soluționat irevocabil partajul bunurilor coachizite, apărarea formulată în sensul că apelantul-pârât ar fi avut o contribuție mult mai mare la plata prețului sau că are o sănătate precară, nu poate fi primită.
Astfel dreptul de creanță al recurentului a fost deja stabilit prin hotărâre judecătorească, iar continuarea folosinței imobilului prejudiciază pe reclamantă pentru aceea că este nevoită să suporte toate cheltuielile determinate și de pârât.
Astfel fiind, a tribunalul a constatat că soluția pronunțată este legală și temeinică, potrivit probatoriului administrat, considerente pentru care a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul -, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală sub nr- la data de 03.04.2009,
În dezvoltarea cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că al și intimata au cheltuit în comun, recurentul cu o cotă de 80% și respectiv intimata 20% pentru contravaloarea apartamentului din care se solicită evacuarea. Toate cheltuielile ocazionate de întreținerea apartamentului au fost realizate doar din salariul recurentului pe toată perioada de conviețuire și intimata neavând serviciu niciodată, ocupându-se cu creșterea și îngrijirea copiilor săi.
A susținut recurentul-pârât că în situația că va fi evacuat, nu are unde să locuiască, probabil în gară, autogară, pe străzi, etc, și nici nu are cu ce să-și cumpere o locuință din pensia modestă ce o primește lunar, iar starea de sănătate nu-i mai permite să se angajeze și nici vârsta.
Dacă onorata instanță de judecată va respinge recursul meu, va deveni un nou caz social ce are nevoie de o locuință din fondul locativ la dispoziția Municipiului
Datorită acestor considerente, solicită admiterea prezentul recurs și pe cale de consecință casarea în totul atât a deciziei nr.20/04.02.2009 și a sentinței civile nr. 2.506/23.04.2008 a Tribunalului Giurgiu și respectiv Judecătoria Giurgiu și reținând cauza spre rejudecare în fond, respingerea acțiunii de evacuare a recurentului-pârât la cererea expresă a intimatei din apartamentul coproprietatea lor exclusivă.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe art. 299-316 Cod Proc.Civ. cu referire la art. 304, pct. 6 și 9.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică mai sus expuse, curtea constată, pe de o parte, că acestea pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ. neputând fi reținute spre analiză prevederile art.304 pct.6 Cod Proc.Civ. deoarece nu s-a invocat pronunțarea instanțelor de fond și apel în afara limitelor învestirii, și, pe de altă parte, că recursul este nefondat.
În privința apărării referitoare la contribuția recurentului-pârât la achiziționarea apartamentului, curtea reține că în mod corect a constatat instanța de apel dezlegarea anterioară a acestui aspect de către instanța care a soluționat pe fond litigiul privind partajarea bunurilor dobândite în comun de părțile din proces pe perioada conviețuirii lor.
Prin sentința civilă nr.3135/30.06.2005 pronunțată de Judecătoria Giurgiua fost reținut și valorificat dreptul de creanță al recurentului pârât din prezentul proces constând dreptul său la primirea sumei de 674,77802 lei reprezentând contribuția sa la dobândirea apartamentului, iar această sentință a intrat în puterea lucrului judecat prin respingerea apelului și a recursului.
Recurentul pârât avea posibilitatea de a solicita instanței învestită cu cererea de evacuare, pe calea cererii reconvenționale, a dispune instituirea unui drept de retenție cu privire la apartament, până la achitarea datoriei intimatei reclamante către el, în măsura în care această datorie era strâns legată de bunul a cărui predare se solicită, respectiv apartamentul din care se solicită a fi evacuat.
O asemenea cerere nu a fost formulată și mai mult, cererea reconvențională prin care recurentul-pârât a solicitat obligarea intimatei reclamante la plata către el a unei sume care să îi permită achiziționarea unei locuințe a fost anulată ca netimbrată.
Prin urmare, în acest proces recurentul pârât nu poate valorifica vreo apărare legată de existența unei datorii a intimatei-reclamante către el, deoarece nu a solicitat instituirea unui drept de retenție, aceasta fiind singura modalitate în care îi putea fi recunoscut dreptul de a folosi în continuare imobilul, până la achitarea datoriei proprietarului către el.
Pe de altă parte, câtă vreme intimata reclamantă a învestit instanța cu o cerere prin care solicită protecția judiciară a dreptului său (exclusiv) de proprietate asupra imobilului, respectiv a tuturor atributelor acestuia, inclusiv folosința, argumentul recurentului-pârât legat de starea sa de sănătate și de situația sa socială nu sunt pertinente, iar o restrângere a dreptului de proprietate al intimatei reclamante justificată numai de insuficiența mijloacelor materiale ale celui care îi încalcă acest drept nu ar fi justificată.
Pentru aceste considerente, curtea constată că în mod legal și temeinic au soluționat cauza prima instanță și instanța de apel, împrejurare în care va respinge ca nefondat recursul formulat.
În temeiul art.274 Cod Proc.Civ. va obliga recurentul pârât la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial conform chitanței depusă la fila 11 în dosar.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct.4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât, domiciliat în G, str. T,. 200 B,. A,. 1,. 6, jud. G și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat, în Municipiul G,-, județul G,împotriva deciziei civile nr. 20/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în G, str. T,. 200 B,. A,. 1,. 6, jud. G, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.
.red.,
2 ex./24.06.2009,
Tb.G, Secția Civilă -
Jud.,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Ileana Ruxandra Dănăilă, Antonela
