Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(60/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 273
Ședința publică de la 10 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de pârâții - reclamanți, și de pârâta, împotriva deciziei civile nr.1243 A din 03.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții - pârâți, pârâții, și TOTAL
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.310.668/09.02.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimatul - reclamant - pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.380.282/09.02.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimatele - reclamante - pârâte și, reprezentate de același avocat, personal, lipsind recurenții - pârâți - reclamanți, intimatele - pârâte, și Total
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei, consemnată la Poșta Română, cu factura nr. -/10.02.2009. Totodată, învederează faptul că recurenta - pârâtă domiciliază în prezent în B,-, sector 6.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru.
Curtea procedează la identificarea intimatului - reclamant - pârât, care se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, eliberat la data de 26.02.2003 de Secția 2 Poliție și a intimatului - pârât, care se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, eliberat la data de 13.03.2001 de Secția 6 Poliție.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenții - pârâți - reclamanți și.
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosar o completare a cererii de recurs, invocând ca motiv de ordine publică adoptarea Legii nr.1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001; învederează faptul că actualii chiriași sunt în situația evacuării, chiar dacă anterior au dobândit proprietatea asupra imobilului, în baza Legii nr.112/1995.
Apărătorul intimaților - reclamanți - pârâți învederează faptul că nu este vorba de un motiv de ordine publică, ce poate fi invocată în recurs. Curtea, deliberând, constată că motivul invocat de către recurenta - pârâtă nu este un motiv de ordine publică, ci este o nouă cerere ce nu poate fi cenzurată în recurs față de dispozițiile art.316 din Codul d e procedură civilă rap. la art.289 și 294 din Codul d e procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs și pe excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenții - pârâți - reclamanți și.
Apărătorul recurentei - pârâte învederează faptul că instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.480 cod civil și a dat ceea ce nu s-a cerut. Totodată, mai arată că recurenta - pârâtă a cumpărat drepturile litigioase asupra imobilului situat în B,-, sector 2 de la proprietarii și, de la și, care dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului în speță prin contractul de vânzare - cumpărare nr.04953/16.03.1999, încheiat cu Primăria Municipiului B prin și, respectiv, prin contractul de vânzare -cumpărare nr.N 5023/13.05.1999, încheiat cu Primăria Municipiului B prin A, contracte întocmite în temeiul Legii nr.112/1995, în vigoare și suverană la acea dată în materia dreptului de proprietate în România; fiind cumpărători de bună-credință, aceștia locuiesc în imobil chiar și în prezent.
Cu privire la recursul declarat de către recurenții - pârâți - reclamanți și, pune același concluzii, iar, referitor la excepția de netimbrare, lasă la aprecierea Curții.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților - reclamanți - pârâți, și solicită anularea recursului declarat de către și, ca netimbrat, iar, cu privire la recursul declarat de către recurenta - pârâtă, solicită respingerea recursului, deoarece pârâții nu au făcut dovada bunei - credințe.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 08.01.2007, sub nr-, la Judecătoria Sectorului 2 B, reclamanții, și au solicitat evacuarea pârâților, și TOTAL din imobilul situat în B,-, sector 2, pentru lipsa titlului locativ.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.1875/14.03.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către stat, precum și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiată între Primăria Municipiului B și pârâții,.
pârâți nu beneficiază de prevederile nr.OUG40/1999, pentru a invoca un titlu asupra imobilului din B,-, sector 2.
Pârâții și au vândut numitei imobilul în care locuiesc, printr-un contract de cesiune de drepturi litigioase, la fel procedând și pârâții și. Între cei din urmă și s-a încheiat și un contract de comodat, pentru a se permite ca în imobil să se stabilească sediul societății pârâte; și au schimbat destinația spațiului în care locuiesc, în sensul că l-au transformat în unitate de alimentație publică.
La data de 01.02.2007, pârâții și au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamanților la restituirea sumei de 150.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, dar și stabilirea în favoarea acestora a unui drept de retenție asupra spațiului până la achitarea de către reclamanți a valorii solicitate.
Prin sentința civilă nr.10776/21.12.2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea formulată de reclamanții-pârâți, și, a dispus evacuarea pârâților-reclamanți și, pârâților, și TOTAL din imobilul situat în B,-, sector 2, pentru lipsa titlului locativ, a obligat pe pârâți la plata sumei de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților-pârâți, a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, cât privește cererea principală, că reclamanții sunt proprietarii imobilului din B,-, sector 2, imobil ce le-a fost restituit în baza sentinței civile nr.1875/14.03.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă; după restituirea imobilului, pârâții au continuat să îl ocupe fără a deține un titlu asupra acestuia.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.480 Cod civil cu referire la cererea de evacuare a pârâților, înlăturând apărarea acestora privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, întrucât imobilul a fost predat proprietarilor de drept prin Dispoziția Primarului General nr.9058/30.11.2007 și nici cea în sensul că în cauză ar fi incidente dispozițiile nr.OUG40/1999, pentru considerentul că acest act normativ s-a aplicat începând cu data de 08.04.1999 pentru o perioadă de 5 ani, ce excede datei pentru care pârâții socotesc prelungită locațiunea (sancțiunile nerespectării acestui act normativ nu pot fi extinse după data de 08.04.2004).
Prima instanță a făcut aplicarea art.20 din Legea nr.146/1997, constatând că cererea reconvențională nu a fost legal timbrată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții-reclamanți și, precum și pârâta, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și respingerea cererii principale, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, pârâții-reclamanți și au arătat că reclamanții-pârâți erau obligați să formuleze o acțiune în revendicare, ce trebuia timbrată la valoare, iar nu o acțiune în evacuare, întemeiată pe dispozițiile art.1411 și urm. Cod civil. Au mai susținut că dispoziția de restituire a imobilului a fost contestată, precum și faptul că pretențiile solicitate prin cererea reconvențională au fost cerute pe cale separată.
Apelanta-pârâtă a invocat faptul că se impunea revendicarea imobilului, cerere supusă taxei de timbru la valoarea bunului. Doar în situația revendicării unui drept de proprietate se poate urmări predarea posesiunii unui bun.
Prin decizia civilă nr.1243/03.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții au invocat, prin cererea de chemare în judecată, atât dispozițiile art.480 Cod civil, cât și prevederile art.1411 Cod civil, însă instanța de judecată nu este ținută de temeiul de drept astfel arătat; ea este cea care încadrează, din punct de vedere juridic, cererea formulată de reclamanți, situație în care tribunalul a considerat că sunt incidente prevederile art.480 Cod civil. S-a pornit de la faptul că reclamanții au dovedit existența în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra imobilului, un prerogativ al proprietății protejat de aceste dispoziții legale fiind și acela ca proprietarul să se bucure de folosința bunului său în limitele determinate de lege, în speță această folosință nefiind posibilă urmare a ocupării imobilului de către persoane care nu pot opune un drept asupra bunului.
Referitor la necesitatea timbrării cererii în raport de valoarea imobilului, această susținere nu poate fi reținută întrucât pârâții nu opun un titlu asupra imobilului care să vină în concurs cu titlul reclamanților și care să determine luarea imobilului din mâinile unui posesor al cărui titlu este apreciat ca nefiind preferabil celui invocat de cel ce formulează o acțiune în acest sens; în plus, cererea de față este o acțiune în evacuare, bazată pe existența unui singur drept și titlu de proprietate, taxa judiciară de timbru aferentă fiind în mod corect stabilită de instanță.
În termen legal au declarat recurs pârâții-reclamanți și, dar și pârâta.
În motivarea recursului, recurenții-pârâți-reclamanți au arătat că este vorba de o acțiune în revendicare, iar nu în evacuare, astfel încât intimații-reclamanți-pârâți nu au timbrat corespunzător cererea de chemare în judecată. În plus, cererea reclamanților este fondată pe un act nelegal, emis de către Primarul General al Municipiului
Recurenta-pârâtă a susținut că tribunalul se raportează tot la prevederile art.480 Cod civil, temei juridic ce nu a fost însă precizat de reclamanți în cererea de chemare în judecată.
Aceasta a apreciat că s-a încadrat greșit cererea principală, considerându-se că reclamanții au dovedit existența în patrimoniul lor a unui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, nefăcându-se însă distincție față de modul de dobândire a acestui drept. Fiind vorba de o acțiune în revendicare, taxa de timbru trebuia stabilită la valoarea bunului.
De asemenea, recurenta a menționat că au fost nesocotite normele stabilite de Legea nr.112/1995, cât privește buna-credință a reclamanților-pârâți, cei care au formulat o cerere de restituire în natură a imobilului cu o zi după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de actul normativ menționat.
Recurenta a prezentat modalitatea în care s-a procedat la vânzarea-cumpărarea imobilelor deținute de pârâți, iar ulterior la constatarea nulității actelor încheiate în condițiile Legii nr.112/1995.
În ședința publică din 10.02.2009, pârâta, prin avocat, a depus o completare a motivelor de recurs, invocând ca motiv de ordine publică adoptarea Legii nr.1/2009, Curtea considerând însă că noua cerere nu poate fi cenzurată în această fază procesuală în raport de dispozițiile art.316 Cod procedură civilă raportat la art.289 și art.294 Cod procedură civilă.
Din oficiu, Curtea a invocat excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenții-pârâți-reclamanți și.
Examinând, cu prioritate, excepția invocată, cu referire la recursul declarat de și, Curtea constată următoarele:
Recurenții-pârâți-reclamanți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, stabilit în cuantum de 4 lei, respectiv 0,15 lei, nu s-au prezentat la termenul la care au fost citați în mod legal cu mențiunea satisfacerii cerinței legale a timbrajului (filele 7-8 dosar recurs).
Conform art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea recursului.
Constatând că recursul nu a fost timbrat și verificând din oficiu legalitatea deciziei recurate, se reține că nu există nici o cauză de nulitate absolută a hotărârii pronunțate în apel, care să oblige Curtea să o pună în dezbaterea părților.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâții-reclamanți și va fi anulat, ca netimbrat, făcându-se aplicarea prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Asupra recursului declarat de pârâta, Curtea, față de dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, cu referire la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Consideră că cererea de chemare în judecată este o acțiune în evacuare, calificată în mod corect de instanțele anterioare, cerere ce urmează a fi analizată din perspectiva art.480 Cod civil, text de lege invocat chiar de către reclamanții-pârâți.
Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, chiar dacă, în speță, reclamanții-pârâți au invocat și un alt temei al cererii de chemare în judecată.
În cazul de față, cât timp pârâta nu a putut opune un titlu valabil asupra bunului litigios, reclamanții-pârâți erau îndreptățiți să solicite evacuare sa din imobil, iar nu să formuleze o acțiune în revendicare, ce ar fi avut drept scop compararea titlurilor de proprietate înfățișate de părți.
Titlul de proprietate invocat de reclamanții-pârâți este reprezentat de sentința civilă nr.1875/14.03.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă, hotărâre judecătorească în baza căreia s-a procedat, prin emiterea Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr.9158/30.11.2007, la predarea-preluarea imobilului din B,-, sector 2. În aceste condiții, nu are relevanță modul de dobândire a dreptului de proprietate, condiționat și de faptul că recurenta nu deține un titlu legal asupra imobilului.
Cât timp este vorba de o acțiune în evacuare, neevaluabilă în bani, taxa de timbru se stabilește conform Legii nr.146/1997, republicată, art.3 lit.b, în cuantum fix, nefiind supusă calculului la valoarea imobilului, ca și în cazul acțiunii în revendicare.
Curtea constată că celelalte critici susținute de recurentă sunt formulateomisso medio, neregăsindu-se între motivele formulate de pârâtă prin cererea de apel, situație în care, față de dispozițiile art.299 Cod procedură civilă, nu sunt supus cenzurii instanței de recurs.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții-pârâți-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1243/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți-pârâți, și, intimații-pârâți, și TOTAL.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, împotriva aceleiași hotărâri, în contradictoriu cu intimații-reclamanți-pârâți, și, intimații-pârâți, și TOTAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
Red.
Dact. /cs
2 ex.04.03.2009
- Secția a V-a Civ. -
-
Jud. Sectorului 2. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
