Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1694/2008)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 276
Ședința publică de la 11.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: I
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - pârâți, -, -, împotriva deciziei civile nr.119/A/01.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, - și.
Obiectul pricinii - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât, personal și, prin avocat cu împuternicire avocațială nr. - emisă de Baroul București - cabinet Individual (fila 19) și intimații - reclamanți, - și Prim Blanca reprezentați de avocat, în baza împuterniciri avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 20), lipsind recurenții - pârâți, -, - și intimatul - reclamant
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, invocă din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea de ședință din 10.12.2008, privind discutarea cererea de suspendare a pricinii, sens în care o pune în discuția părților.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că s-a discutat cererea de suspendare a pricinii a cauzei în baza art. 244 pct. 2.pr.civ.
Curtea având în vedere cele de mai sus, dispune rectificarea încheierii de ședință de la termenul din 10.12.2008 în sensul că apărătorul recurenților - pârâți a reiterat doar cererea de suspendare a cauzei în baza art. 244 pct. 2.pr.civ. nemainvocând motivele de suspendare care fusese discutate la 29.10.2008, privind cererea de suspendare a cauzei în baza art. 244 pct. 1 pr.civ., ca atare intregul cuprins al încheierii, va fi rectificat sub aspectul temeiului invocat respectiv 244 pct. 2.pr.civ. și nu art. 244 pct. 1.pr.civ. și va fi înlăturat din cuprinsul încheierii aliniatul în care se reiterează modalitatea de soluționare a cererii de suspendare intemeiată pe disp.art. 244 pct. 1.pr.civ.
Apărătorul recurenților - pârâți și, apreciază că există un viciu de procedură cu privire la intimatul - reclamant, deoarece față de obiectul cauzei, respectiv evacuarea unui imobil aflat în indiviziune, apreciază că acțiunea trebuie să fie formulată de toți coindivizarii, acesta nu a semnat acțiunea și nici nu a fost reprezentat pe parcursul procesului, aspect care poate conduce la casare și trimitere spre rejudecare. Apreciază că, prin semnarea acțiunii de către intimat, se poate vorbi de o complinire a cadrului procesual
Apărătorul intimaților - reclamanți, învederează faptul că, nu se poate vorbi de o lipsă de procedura cu intimatul - reclamant, față de faptul că acesta a fost citat la sediul cabinetului pe care îl reprezintă, prin alegea domiciliului la cabinet, fiind reprezentant doar la judecarea fondului, în celelalte căi de atac nemaifiind reprezentat.
Curtea, deliberând, constată că intimatul - reclamant, a fost citat, motiv pentru care apreciază procedura legal îndeplinita cu acesta, care a și fost reprezentată la judecarea cauzei în fond.
În ceea ce, privește citarea sau nu a intimatului reclamant, în față judecării cauzei în apel, Curtea constată că o asemenea cerere nu poate fi formulată de recurenții - pârâți întrucât o eventuală lipsa de procedură in fața instantei de apel, reprezintă o nulitatea relativă ce poate fi invocată numai de partea prejudiciată și nu de către partea adversă respectiv recurenții - pârâți.
Apărătorul recurenților - pârâți și, învederează că în urma demersurilor efectuate au constatat că, intimatul - reclamant nu are cunoștință de existența acestui dosar. În continuare solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar, copie carte provizorie de identitate a intimatului - pârât, schița plan privind identitatea dintre imobilele în discuție și date privind proprietatea, pe care le comunică.
Curtea, deliberând, în baza art. 305.pr.civ. încuviințează pentru recurenții - pârâți proba cu înscrisuri, respectiv actele depuse în ședință publică, ca fiind utile cauzei, după care constatând cauza în stare de judecata, acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - pârâți și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei recurate, iar pe fond să se observe că, din înscrisurile aflate la dosar nu s-a făcut dovada, că decizia de retrocedare, emisă în anul 2003, privește imobilul din-, sect. 1, unde locuiesc recurenții, în aceasta fiind menționat imobilul din B,-, sect. 1 cu-, sect. 1, în suprafață de în suprafață de 334 mp. motiv pentru care apreciază că, nu este clar care este totusi imobilul care urmează a fi retrocedat.
Din actele depuse la dosar, rezultă că, recurenții locuiesc în B,-, sect. 1, așa încât apreciază că nu este justificat acțiunea intimaților - reclamanți; solicită să se observe că, din eroare, instanța de apel, a reținut faptul că recurenții - pârâți au recunoscut calitatea de proprietari ai imobilului a intimaților, la un moment, precizând că în 2005 nu cunoșteau modalitatea prin care a fost făcută retrocedarea imobilului, așa încât prin încheierea contractele de închiriere de către recurenții - pârâți, aceștia fost de bună credință, intimații - reclamanți neefectuând înscrierea contractele la administrația financiar, așa cum prevăd dispozițiile legale, aspect pe care recurenții l-au aflat când s-au dus la poliție pentru a efectua schimbarea buletinului de identitate, și care a dus la necontinuarea raportului de locațiune.
În continuare, arată că, după ce au reușit să ia cunoștință de toate înscrisurile emise care au stat la baza decizia de retrocedare, au invocat excepții de nulitate absolută, motiv pentru care a formulat acțiune în acest sens, și care a stat la baza cererii de suspendare, apreciind totodată să se observe cercetarile efectuate de către politia sect. 1, care au stabilit că există nereguli privind retrocedarea imobilului in litigiu. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților - reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, având în vedere că din înscrisurile aflate la dosar, rezultă clar despre ce imobil este vorba și din care se solicită evacuarea cât și faptul că recurenții - pârâți nu își achită chiria de 4 ani. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanții,Prim Blanca, au solicitat instanței evacuarea pârâților, din imobilul situat în B,--11, corp A,.1,.1, sector 1, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1451/29.01.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive.
A admis cererea reclamanților,Prim Blanca, în contradictoriu cu pârâții,.
A dispus evacuarea pârâților din apartamentul nr.1,.1, corp A, situat în--11, sector 1,
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 8,3 ron cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3383/07.09.2004, a Asociați și, reclamanții au cumpărat corpurile de imobil numerotate cu literele A, B și C, situate la intersecția- cu-. Acest contract nu a fost declarat nul de către instanța judecătorească, el producându-și efectul specific translativ de proprietate în privința imobilului din care s-a solicitat evacuarea.
Prin Dispoziția nr. 881/10.03.2003, vânzătorilor le-a fost restituit același imobil. Reclamanții au cumpărat ansamblul imobiliar de la nr.9-11, acest aspect rezultând cu claritate din conținutul contractului de vânzare-cumpărare, eventualele neconcordanțe cu privire la număr datorându-se poziției imobilului la intersecția dintre două străzi, preluând ambele numere poștale, astfel că excepția lipsei calității procesuale active va fi respinsă.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că până în 01.06.2006, pârâții au avut calitatea de chiriași, ca efect al încheierii contractului de închiriere, ulterior acestui moment ocupând spațiul proprietatea reclamanților fără titlu, astfel încât, față de obiectul acțiunii reprezentat de evacuare, ei justifică legitimare procesuală pasivă.
Evacuarea este modalitatea prin care fostul chiriaș este obligat să își respecte obligația de a preda bunul închiriat la expirarea termenului locațiunii.
Dispozițiile OUG nr.40/1999 au reglementat situația chiriașilor din casele naționalizate până la nivelul anului 2004, când, prin OUG nr.8/2004, legiuitorul a prevăzut că se prelungesc de drept contactele de închiriere doar în privința imobilelor aflate în proprietatea statului și a instituțiilor acestuia.a contrario, în privința imobilelor restituite în natură proprietarilor, continuarea raporturilor locative cu chiriașii a reprezentat o opțiune, iar nu o obligație.
Așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit în mod constant în cauzele împotriva României, orice limitare a dreptului de proprietate poate fi justificată numai dacă se demonstrează (cazul Brumărescu contra României), în special, că ea a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și a avut temei legal. În privința temeiului legal, acesta a existat până în anul 2004, ca efect al OUG nr.40/1999. În privința utilității publice, instanța a reținut că o categorie socială, oricât ar fi de numeroasă, cum este cazul chiriașilor din casele naționalizate, nu poate reprezenta un reper pentru calificarea obligației de a încheia contractul de închiriere ca fiind motiv de utilitate publică. Că este util, este indiscutabil, dar nu din perspectiva avută în vedere de CEDO, ci din dorința autorităților de a evita, cu orice preț, să se implice în mod activ în rezolvarea unor situații locative pe care le-a generat.
Instanța a apreciat că, după anul 2004, dispozițiile OUG nr.40/1999 și-au pierdut aplicabilitatea față de prevederile nr.OUG8/2004, a art.44 din Constituția României și art.1 Protocolul 1 CEDO.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel pârâții, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a greșit când, în argumentarea hotărârii, s-a transformat într-un veritabil avocat al proprietarilor făcând tot felul de considerații social-politice.
Apelantul consideră că judecătorul trebuie să hotărască într-o pricină concretă în care trebuie să aplice legea, iar instanța a omis să cerceteze dacă reclamanții au titlu și dacă a fost sau nu depus contractul de închiriere despre care se face vorbire în cererea de evacuare și în sentință.
Apelantul a arătat că, a susținut că imobilul în care locuiește este altul decât cel restituit prin Dispoziția Primarului General, imobil vândut ulterior reclamanților.
În legătură cu lipsa de identitate între imobilul restituit prin Decizia nr. 881 Primarului General și vândut reclamanților și imobilul în care locuiesc și din care li se solicită evacuarea, apelanții invocă excepția nulității absolute a contractului de închiriere pentru o cauză ilicită și fraudă la lege, astfel cum rezultă din probe: Dispoziția Primarului General nr.881/10.03.2003, contractul de închiriere, contractul de vânzare-cumpărare nr.3383/07.09.2004.
Prin decizia civilă nr.119A/01.02.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - pârâți, împotriva sentinței civile nr. 1451/29.01.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 în contradictoriu cu intimații - reclamanți,Prim Blanca,.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sunt nefondate criticile apelanților-pârâți referitor la inexistența identității între imobilul care constituie proprietatea reclamanților și acela pe care îl ocupă pârâții, potrivit probatoriului administrat în cauză.
Prin dispoziția nr.881/10.03.2003, emisă în baza Legii nr.10/2001, de către Primăria Municipiului B, s-a dispus restituirea imobilului situat în B,-, cu-, sectorul 1, compus din construcții și teren în suprafață de 334. iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3383/07.09.2004, încheiat de către " și ", iar în ceea ce-l privește pe, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.383/07.04.2006, încheiat de " și ", reclamanții au dobândit proprietatea asupra imobilului arătat mai sus.
În acest imobil pârâții au ocupat, în calitate de chiriași, apartamentul nr.1.
În completarea la raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în dosarul nr-, expertul concluzionează că "imobilul situat în B,--11, corp B mansardă, imobilul situat în--11,.1,.2, sector 1, este parte din imobilul situat în B,-, cu-, sectorul 1", pentru care reclamanții invocă titlu de proprietate.
În aceste condiții, este mai presus de orice dubiu că și restul corpurilor de clădire, inclusiv corpul A, în care pârâții ocupă apartamentul nr.1, fac parte din același imobil și, în concluzie, constituie proprietatea reclamanților (anexa 1 la raport, fila 39 dosar apel).
În ceea ce privește susținerile apelanților-pârâți privind nevalabilitatea contractului de închiriere, întrucât acesta este fondat pe o cauză ilicită, bunul încheiat nefiind proprietatea reclamanților, tribunalul le-a respins, întrucât pârâții nu au formulat cerere reconvențională prin care să solicite anularea sau rezilierea acestui contract, precum și faptul că, așa cum s-a reținut, calitatea de proprietari a reclamanților a fost dovedită.
Împotriva acestei decizii, pârâții au formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În drept, recurenții-pârâți și-au întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, recurenții-pârâți arată că, la data încheierii contractului, respectiv 01.06.2005 și înregistrat la Administrația Financiară abia peste un an, aceștia au fost de bună-credință considerându-i pe intimați proprietarii imobilului închiriat, aflând din înscrisuri oficiale, emise de, lipsa identității între imobilul restituit și cel închiriat lor, astfel că nu au mai plătit chiria intimaților, depunând-o la. până la lămurirea situației.
De asemenea, recurenții-pârâți menționează că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B se află dosarul nr-, cu termen de judecată la data de 05.09.2008, având ca obiect nulitatea actelor de vânzare-cumpărare și a deciziei de restituire a imobilului în litigiu, solicitând suspendarea cauzei, potrivit art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prin dispoziția nr. 881/10.03.2003 a Primarului General al Municipiului Baf ost restituit, în baza legii 10/2001 imobilul situat în- cu - - nr.9, sector 1, imobil compus din construcții și teren în suprafață de 334 mp.
Prin contractele de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 3383/07.09.2004, încheiat de către " și " și nr.383/07.04.2006, încheiat de " și ", reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Prin contractul de închiriere încheiat la 01.06.2005 reclamanții, în calitate de proprietari au închiriat pârâtului locuința situată în B,--11, corp A,.1,.1, sector 1, în temeiul dispozițiilor OUG 40/1999, astfel cum a fost modificată și completată. Contractul de închiriere a fost încheiat pentru un an, dar în cuprinsul său a fost inserată o clauză prin care reclamanții s-au obligat să prelungească termenul de închiriere până la data de 10.03.2008, dată la care ar fi expirat termenul de 5 ani impus de OUG 40/1999.
În cursul lunii august 2006, reclamanții i-au notificat pe pârâți pentru a se prezenta în vederea încheierii noului contract de închiriere, dar aceștia au solicitat prelungirea termenului de prezentare apreciind că există neclarități cu privire la situația imobilului.
De altfel, în prezentul litigiu recurenții invocă aceleași neclarități legate de lipsa de identitate a imobilului ce se află în proprietatea intimaților și cel pe care l-au ocupat în calitate de chiriași.
Curtea constată că, din actele și lucrările dosarului, inclusiv expertiza efectuată într-un alt litigiu, nu pot fi reținute susținerile recurenților referitoare la lipsa de identitate a imobilului. Astfel, expertul a concluzionat, în raport de actele de proprietate prezentate de părți, că este vorba de unul și același imobil în care recurenții au ocupat apartamentul nr. 1 din corpul A, întreg imobilul fiind format din trei corpuri de clădire.
În aceste condiții, instanța constată că recurenții nu dețin nici un titlu locativ cu privire la imobilul în litigiu, simpla lor susținere referitoare la lipsa de identitate a imobilului, determinându-i nu numai să refuze prelungirea contractului de închiriere, dar să nu achite nici vreo sumă de bani cu titlu de chirie. bunului reprezintă una din prerogativele dreptului de proprietate de care intimații sun lipsiți la acest moment fără nici o justificare și în lipsa deținerii de către recurenți a vreunui titlu, astfel că în mod corect instanțele au admis acțiunea.
Pentru aceste considerente în baza art. 312.pr.civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-pârâți, împotriva deciziei civile nr.119/A/01.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
I
Red.
./
2ex./04.03.2009
- Secția a IV-a Civ. -
-
Jud. Sectorului 1. - Secția Civ. -
*****
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
