Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 280/2009
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Judecător
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr.75 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea reclamantei intimate.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 5 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr.564/2008 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului dispunându-se evacuarea acestuia din imobilul situat administrativ în - jud.Sibiu și obligarea sa la plata către reclamantă a sumei de 106 lei reprezentând cota parte din impozitul datorat pentru imobilul de mai sus aferent anilor 2005, 2006 și 2007.
S-au respins celelalte cereri ca neîntemeiate.
Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reținut că de la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj prin care bunul imobil a fost atribuit în proprietate exclusivă reclamantei, pârâtul folosește întreg imobilul. Ca atare s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea de evacuare însă, în privința echivalentului folosinței lucrului s-a constatat că nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului.
S-a reținut incidența dispozițiilor art.249 alin.1 din Codul fiscal iar cheltuielile de judecată s-au acordat conform art.276 Cod procedură civilă, corespunzător pretențiilor admise.
Prin decizia civilă nr.75/2009 pronunțată în același dosar, Tribunalul Sibiua admis apelul reclamantei împotriva sentinței de mai sus care a fost schimbată în parte în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 150 euro lunar, începând cu 05.02.2008 și până la predarea efectivă a imobilului.
S-au menținut celelalte dispoziții.
Intimatul a fost obligat la 490,50 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei apelante.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta a adus probe referitoare la chiriile pentru imobile practicate în zona de referință care nu au fost contestate de partea opusă și au aparență de validitate.
În raport cu aceste probe s-a constatat că pretenția de despăgubire a reclamantei este la nivel de 1/3 din maximul dovedit ceea ce este echitabil și rezonabil în raport cu valoarea lipsei de folosință a imobilului -art.485 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și pentru faptul că este nemotivată.
În expunerea motivelor de recurs se susține sub un prim motiv că hotărârea este nelegală pentru că nu este motivată, respectiv nu se arată care acte au condus la concluzia admiterii apelului, când s-au depus aceste acte și dacă au fost comunicate cu intimatul.
că nu se arată de ce nu s-au luat în considerare susținerile sale în sensul că nu a folosit nici J din imobil, respectiv a folosit doar o singură încăpere. Precizează că nu s-a dovedit că a folosit o parte mai mare decât cota sa de 40%.
- arată că după ce reclamanta a depus sulta la care a fost obligată, pârâtul a părăsit imobilul, a notificat-o să primească cheile însă aceasta a refuzat să le primească și nu are altă posibilitate de predare efectivă a imobilului, aspecte pe care instanța de apel nu le-a avut în vedere.
Recursul nu este motivat în drept.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate Curtea constată că recursul este nefondat.
Soluția instanței de apel se bazează pe probele aduse de reclamantă referitoare la chiriile pentru imobile practicate în zona de referință cu privire la care s-a reținut că nu au fost contestate de partea opusă și au aparență de validitate dar și pe texte de lege: art.485 cod civil și art.1073 și urm.Cod civil.
Rezultă că hotărârea instanței de apel conține atât motivele de fapt cât și cele de drept care au condus la pronunțarea soluției criticate de recurent, astfel că nu poate fi primit motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 cod procedură civilă.
Art.304 Cod procedură civilă permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate nu și de netemeinicie. Ca atare, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate recurentul atunci când afirmă că nu s-au luat în considerare susținerile sale în sensul că a folosit doar o încăpere a imobilului, că nu a folosit o parte mai mare decât cota sa de 40% și că reclamanta a refuzat să primească cheile imobilului.
Aceste critici, prin care se tinde la schimbarea situației de fapt nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă astfel că ele nu vor mai fi analizate.
Cu toate acestea, Curtea va verifica dacă raportat la situația de fapt definitiv stabilită în etapa procesuală anterioară s-a aplicat sau nu corect legea.
Sub acest aspect, se constată că în condițiile în care s-a stabilit că pârâtul a folosit imobilul după ce a fost atribuit în mod definitiv și în exclusivitate reclamantei, iar suma de 150 euro/lună este la nivel de 1/3 din maximul dovedit, în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art.485 Cod civil.
De asemenea, în mod judicios s-a stabilit că perioada pentru care se datorează suma de 150 euro/lună este cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii de partaj și data predării efective a imobilului în conformitate cu dispozițiile art.1073 și urm.Cod civil.
Pârâtul a fost legal citat în fața instanței de apel, avea cunoștință de motivele apelului, a depus la dosar concluzii scrise și avea posibilitatea să studieze și să ia cunoștință de conținutul dosarului de apel astfel că nu poate invoca necomunicarea înscrisurilor de la dosar.
Față de considerentele de mai sus, în condițiile în care nu poate fi reținut ca fondat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.75/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 Iunie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/17.06.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
