Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 286
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă, domiciliată în T,-. -.6,.A,.14, județul T împotriva deciziei civile nr.80 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și domiciliați în T, str. - -, -.-8,.A,.1 județul T, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat și că se solicită judecata în lipsă.
După referatul grefierului de ședință, instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise și constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 12.03.2007 reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții și - solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în-, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a avut o relație de concubinaj cu tatăl pârâtei -; pârâții au determinat-o, prin amenințări, să se mute cu acesta, iar ei i-au ocupat apartamentul pe care îl deține cu contract de închiriere din anul 1989.
Pârâții și - au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 8.000 lei reprezentând valoarea chiriei, întreținerii și a celorlalte servicii achitate pentru aceasta și contravaloarea îmbunătățirilor efectuate în apartament.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că, în luna aprilie 2006, au convenit cu reclamanta - care intrase în relații de concubinaj cu tatăl numitei - -, să locuiască împreună cu acesta, iar ei să locuiască în apartamentul pe care reclamanta îl deținea cu contract de închiriere. urmând ca să o ajute cu bani pentru ca aceasta să cumpere apartamentul și apoi să perfecteze un act în baza căruia, să preia această locuință iar ea să locuiască împreună cu tatăl numitei - în locuința acestuia.
În aceste condiții, s-a stabilit că datoriile la întreținere și la alte servicii ale reclamantei-pârâte, să fie achitate de ei și tot cu acordul său au hotărât să facă îmbunătățiri la locuința în discuție, lucrări pe care le-au și efectuat.
De la data la care s-au mutat reconvenienții în acel apartament, reclamanta nu a mai locuit în acel loc și nici la data formulării reconvenționalei nu locuiește acolo, întrucât după întreruperea relației de concubinaj cu tatăl numitei -, aceasta a intrat în relații de concubinaj cu un alt.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că solicită respingerea cererii prin care pârâții au solicitat obligarea sa la plata sumei de 8.000 lei, căci dacă ar fi părăsit locuința la cererea insistentă a reclamantei, nu s-ar fi adunat datorii mari la întreținere; dimpotrivă le-a solicitat permanent pârâților să-i elibereze locuința, iar în urma discuțiile dintre părți, s-a adresat în repetate rânduri organelor de poliție.
Mai mult, efectuarea de îmbunătățiri la locuința în discuție este de asemenea ilegală, astfel de îmbunătățiri se fac în baza unei autorizații, pe care pârâții nu o au, dar invocă aceleași cuvinte: "am convenit", astfel că solicită respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat.
Prin sentința civilă nr. 3121/07.11.2007, Judecătoria Tulceaa respins acțiunea principală ca nefondată, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și - și a obligat-o pe reclamanta pârâtă să achite pârâților reclamanți suma de 5493,98 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, chirie și energie electrică, și suma de 796,77 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, prin contractul de închiriere înregistrat sub nr. 1289/18.12.1989 încheiat între fostul T și, aceasta a primit folosința a unui spațiu format din 3 camere, dependințe și balcon, situat în T,-, -aza Socială,. A,. 14.
Urmare a cererii reclamantei-pârâte, înregistrate sub nr. 13654 /09.05.2006, a fost încheiat actul adițional nr. 13654/09.05.2006 prin care părțile au prelungit termenul de valabilitate al contractului până la data de 01.05.2009; relativ la membrii familiei menționați în cererea menționată anterior, aceștia erau: reclamanta-pârâtă, pârâții reclamanți, și.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză, s-a observat că potrivit chitanței seria - - nr. - PJ din 28 aprilie 2006, pârâtul reclamant a achitat pentru reclamanta pârâtă suma de 1.659 lei reprezentând taxă habitat și chirii, aferente perioadei anterioare mutării acestora în spațiul respectiv începând cu luna mai 2006.
De asemenea, cu chitanțele nr. - din 2 mai 2006, - din 2 mai 2006 același pârât reclamant a achitat pentru reclamanta pârâtă suma de 634,98 lei cu titlu de contravaloare energie electrică aferentă perioadei de 15.11. - 02.05.2006, respectiv cheltuielile de întreținere aferentei perioadei anterioare lunii mai 2006, în sumă de 3200 lei.
Relativ la celelalte sume solicitate cu titlu de utilități, pentru care s-au depus înscrisuri, s-a observat că acestea făceau trimitere la perioade ulterioare lunii mai 2006, când pârâții reclamanți au început să locuiască în spațiul în discuție.
Față de situația expusă, judecătoria a apreciat că s-a născut în sarcina reclamantei-pârâte obligația de a restitui în limita măririi patrimoniului, ca urmare a micșorării datoriilor sale, către pârâții-reclamanți care și-au diminuat patrimoniul urmare a efectuării plăților în favoarea sa, astfel cum au fost menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta-pârâtă, criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei.
Una dintre criticile aduse hotărârii privea obligarea apelantei la achitarea contravaloarea chiriei, a întreținerii și a celorlalte servicii pe care pârâții reclamanți le-au achitat în numele acesteia.
Apelanta a precizat că, de la momentul mutării efective a pârâților în imobil și până în prezent, aceștia nu au mai plătit cheltuielile de întreținere, chirie sau alte cheltuieli; în luna februarie 2008, după ce apelanta a constatat că datoriile la întreținere se ridicau la suma de 2900 lei, a achitat această sumă în numele pârâților cu chitanța nr. - din 13 februarie 2008; la fel, a achitat și chiria și alte taxe (deși obligația revenea celor ce au folosit imobilul) cu chitanța seria - - nr. - PJ în sumă de 1973 lei.
Față de acest aspect, apelanta a solicitat în temeiul art. 1143 cod civil compensarea datoriilor, schimbarea hotărârii atacate, cu consecința evacuării pârâților, iar cu privire la sumele achitate de pârâți cu titlu de cheltuieli de întreținere, chirie și energie electrică și care se ridică la suma de 5493,98 lei să opereze compensarea datoriilor cu suma de 4873 lei, sume achitate de apelantă în numele intimaților.
În soluționarea apelului, Tribunalul Tulceaa pronunțat decizia civilă nr. 78/23.05.2008, prin care a admis apelul a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că s-a admis acțiunea principală și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în T,-, județ
De asemenea, a fost admisă în parte cererea reconvențională și au fost compensate cheltuielile de întreținere achitate de reclamanta pârâtă în sumă de 2900 lei cu suma de 5493,98 lei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 2593 lei către pârâții reclamanți.
Cu privire la compensarea datoriilor, instanța a avut în vedere prevederile art. 294 alin. 2 Cod pr. civilă și a ținut cont de faptul că ambele părți au făcut cheltuieli cu întreținerea, chiria apartamentului și a procedat la compensarea cheltuielilor de întreținere.
Decizia a nemulțumit ambele părți care au declarat recurs. Reclamanta a motivat recursul arătând că instanța de apel nu a avut în vedere că a achitat în contul pârâților suma de 1973 lei cu titlu de chirie și suma de 2900 lei cheltuieli de întreținere, în total suma de 4873 lei, iar cele plătite de pârâții-reclamanți sunt în sumă de 54 93,98 lei, urmând ca reclamanta să achite către pârâți suma de 620,98 lei după compensare.
Pârâții și - și-au motivat recursul, arătând că, față de obiectul cererii, instanța de apel nu se putea pronunța cu privire la compensarea datoriilor. De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că pârâții au achitat suma de 5493,93 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, chirie și energie electrică, ce viza perioada anterioară lunii mai 2006, dată la care au început să locuiască în imobilul în discuție, sumă care a condus la diminuarea patrimoniului acestora din urmă și trebuia achitată de către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 365/ 24.11.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursurile, a casat decizia recurată și a trimis cauza la Tribunalul Tulcea pentru administrare de probe. Instanța de recurs a reținut că reclamanta a investit Judecătoria Tulcea cu o acțiune având ca obiect evacuarea pârâților din apartamentul în care avea un drept de folosință exclusiv.
Tribunalul, soluționând apelul, în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 Cod proc. civilă, a admis cererea formulată de reclamantă în apel cu privire la compensarea datoriilor, aceasta constituind o problemă de executare; de asemenea, nu a stabilit cuantumul obligațiilor ce incumbau fiecărei părți cu privire la achitarea de către fiecare a contravalorii chiriei, energiei electrice și întreținerii, data la care au fost achitate acestea, de către cine și pentru cine, pentru ca instanța să pronunțe o soluție legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.80/16.04.2009, rejudecând cauza după casarea cu trimitere, Tribunalul Tulceaa admis apelul reclamantei, a dispus evacuarea pârâților-reconvenienți și a păstrat capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 5493,98 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere, chirie și energie electrică către pârâții-reclamanți
În privința cererii reclamantei-pârâte, formulate în apel, de a se compensa datoriile acesteia față de pârâții-reclamanți cu datoriile pe care aceștia le au față de reclamantă, a fost considerată ca neîntemeiată, deoarece reclamanta-pârâtă nu a investit prima instanță cu un capăt de cerere care să aibă ca obiect obligarea la plata vreunei sume de bani către aceasta cu titlu de cheltuieli de întreținere, chirie sau alte cheltuieli, o astfel de cerere neputând fi formulată pentru prima dată în apel.
S-a constatat, că în mod corect, prima instanță a admis în parte cererea reconvențională, obligând-o pe reclamanta-pârâtă la plata sumei de 5493,98 lei către pârâții-reclamanți, aceștia achitând cu chitanțele nr. - din 2 mai 2006, nr. -/02.05.2006 pentru reclamanta pârâtă suma de 634,98 lei cu titlu de contravaloare energie electrică aferentă perioadei 15 noiembrie - 2 mai 2006, și 3200 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei anterioare lunii mai 2006, așa cum rezultă și din adresa n 18/27 martie 2009, eliberată de Asociația de proprietari nr. 48 - T aflată la fila 40 din dosar nr-. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta-pârâtă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul compensării datoriilor reciproce existente între părțile din litigiu.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat că a achitat, pentru și în numele pârâților, la 12.02. și 15.10.2008 suma de 3.200 lei cu titlu de chirie; la 17.11.2008 și 07.01.2009 suma de 819,5 lei contravaloare energie electrică și la 13.02.2008, 15.10.2008 și 11.11.2008 suma de 5.705 lei cu titlu de întreținere.
Deși s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Tulcea, în vederea administrării de probe doar cu privire la compensarea datoriilor reciproce, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, apreciind ca neîntemeiată această cerere, asta deși auz fost administrate probe în acest sens, arătând că reclamanta ar fi putut formula o astfel de cerere, privind obligarea pârâților la plata acestor cheltuieli la instanța de fond.
De asemenea, a arătat instanța de apel ca pârâții au achitat cu chitanțele - din 02.05.2006 respectiv - din 02.05.2006 pentru reclamantă suma de 634,98 lei cu titlu de contravaloare energie electrică și 3.200 lei cheltuieli cu întreținerea.
La calcul simplu rezultă un debit de 3834,98 lei și nu de 5493,98 lei, fără a face precizări cu privire la diferența de 1659 lei (ce reprezintă data la care a fost achitată suma, de către cine și pentru cine).
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă și raportat la cadrul procesual creat în urma pronunțării deciziei intermediare de casare nr. 365/24.11.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, instanța reține următoarea situație:
Acțiunea introductivă ce a constituit originea prezentei cauze, avea ca obiect (unic) evacuarea pârâților și -, dată fiind împrejurarea că îl ocupau fără vreun titlu.
Persoanele chemate în judecată au recunoscut că, din luna aprilie 2006 reclamanta a părăsit apartamentul și, chiar după întreruperea relației de concubinaj, tatăl pârâtei - nu s-a întors în apartamentul în cauză, locuind cu o altă persoană (situație confirmată și de declarațiile martorului - fila 65, dosar Judecătoria Tulcea ).
Acestea se întâmplau în ciuda situației de drept conform, căreia reclamant închiriase apartamentul încă din anul 1989 (fila 18 dosar judecătorie) printr-un contract care a fost prelungit succesiv prin acte adiționale, ultima oară prin actul din 16.05.2006, valabilitatea contractului expirând la 01.05.2009 (fila 61,dosar judecătorie).
Împrejurarea că pârâții nu aveau nici un drept care să confere prerogativa folosinței imobilului și pe care să-l poată opune cu succes reclamantei a condus la admiterea cererii de evacuare.
Consecința firească a constatării lipsei oricărui drept al pârâților asupra imobilului, a fost aceea că nu s- putut reține în sarcina pârâților nici o obligație referitoare la administrarea și folosirea bunului.
Potrivit art. 24 din legea nr.114/1996una dintre principalele obligații ale chiriașului este achitarea chiriei și plata părții ce-i revine din cheltuielile comune, daca au fost stabilite, prin contractul de închiriere, in sarcina chiriașului.
Această obligații esențiale ale chiriașului nu au fost îndeplinite de reclamantă, ci au fost achitate de pârâții și - în numele și pentru locatară.
Contravaloarea acestor cheltuieli a fost dovedită de pârâți prin înscrisuri: chitanța seria - nr.- PJ pentru suma de 1.659 lei chirii restante la 28.04.2008, chitanța seria - - nr.- din 02.05.2008 pentru suma de 3.200 lei reprezentând întreținere pentru februarie 2006 și chitanța -/02.05.2006; nr.-/22.09.2006 și respectiv nr.-/ 01.08.2006 (filele 58-60 dosar judecătorie) pentru suma totală de 983 lei contravaloare energie electrică.
De asemenea, la interogatoriul luat reclamantei (fila 62, dosar judecătorie) aceasta a recunoscut că plățile anterior enumerate reprezentau datorii ale reclamantei (făcute anterior mutării pârâților în apartament), recunoașterea se coroborează cu înscrisurile arătate: energia electrică privea și penalități pentru 4102(!) zile de întârziere; întreținerea și chiriile erau debite pentru perioada de dinainte de aprilie 2006 când pârâții au început a folosi bunul.
De aceea, în mod corect (și susținând în totalitate de probatorii) instanțele au dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 5493,98 lei.
Referitor la "compensarea datoriilor" solicitate de reclamantă pentru prima oară în apel (filele 23-24 dos- al Tribunalului Tulcea ), soluționând recursul împotriva deciziei nr.78/2008 a Tribunalului Constanța, Curtea de APEL CONSTANȚAa reținut că tribunalul, a pășit la soluționarea acestei cereri cu încălcarea art.294 Cod pr. civilă.
Conform acestui text, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Dispozițiile legale în cauză stabilesc limitele judecății în apel, împiedicând părțile să formuleze cereri noi, tocmai datorită misiunii de control judiciar pe care instanța de apel o îndeplinește în verificarea legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe: obiectul apelului îl constituie doar obiectul judecății primei instanțe " tantum devolutum quantum judicatum". Constatarea încălcării prev. de art.294 Cod pr. civilă se impunea și instanței de rejudecare după casarea cu trimitere căci, conform art.315 Cod pr. Civilă în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
De aceea, verificând limitele casării și indicațiile instanței de recurs, tribunalul nu putea proceda la analiza cererii de compensare ridicate de reclamantă în apel fără ca, în acest mod să nu respecte caracterul obligatoriu al deciziei de casare.
Oricum, prevederile art.1143 Cod civil invocate în motivarea solicitării (care, la fel ca și cererea de compensare, reprezintă ocauză nouăși ea interzisă de art. 294 Cod pr. civilă) nu erau îndeplinite în cauză.
Compensația este un mod de stingere a obligațiilor constând în stingerea a două obligații reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele.
Presupunând existența a două raporturi juridice obligaționale distincte, în cadrul cărora aceleiași persoane sunt creditori și debitori una față de cealaltă, compensația este legală, convențională și judecătorească.
Conform art.1144 civ. compensația se operează de drept, in puterea legii, si chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul când ele se găsesc existând deodată si până la concurenta cotităților lor respective.
Interpretarea coroborată prevederilor art. 1143 și 1144 civ. relevă condițiile în care operează compensația legală: reciprocitatea obligațiilor; creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile; creanțele ce urmează a se compensa trebuie să fie certe, lichide și exigibile.
Or, analiza situației părților din cauză nu poate duce la concluzia că,de drept, aceștia au calitatea reciprocă de creditori: dacă în cazul pârâților era evident că aceștia au făcut o plată în numele reclamantei pentru datorii contractate anterior mutării în apartament (deci s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei), în cazul plăților efectuate de reclamantă, aceasta a achitat - aparent - datorii care îi incumbau în calitate de locatar: chirii întreținere, energie electrică.
Situația că, în realitate, cei cărora le-au profitat aceste plăți era chiar pârâții trebuia demonstrată (chiar pârâții în cererea lor reconvențională recunoscând că reclamanta nu folosea, la nivelul anului 2007, imobilul) și constituia o chestiune de compensare judiciară (și nu legală), lipsind caracterul cert al pretinsei datorii apărute față de reclamant.
Față de cele arătate, constatându-se că instanța de apel, în mod corect nu a analizat cererea de compensare legală (fiind împiedicată de prevederile art.294 Cod pr.civilă și indicațiile instanței de recurs) și că debitul stabilit o fost calculat în concordanță cu materialul probator existente la dosar (înscrisuri și recunoașterea reclamantei - deși verificarea aprecierii probelor de către instanțele de fond excede atribuțiilor instanței de recurs), va fi respins recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta-reclamantă, domiciliată în T,-. -.6,. A,.14, județul împotriva deciziei civile nr.80 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și domiciliați în T, str. - -, -.-8,. A,.1 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 14.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
jud.fond:
jud.apel:;
red. dec. jud. /02.11.2009
tehnored. dec. gref. /03.11.2009/2 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
