Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 293/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 83/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar civil nr-, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru recurenții pârâți și avocat, cu delegație la dosar pentru reclamanții intimați, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, completul de judecată a fost complinit în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător - -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatara intimaților reclamanți depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu mandatara pârâților recurenți.
Mandatara pârâților recurenți depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 5 RON și timbru judiciar 1,5 RON, declarând că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării comunicate la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurenților pârâți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, și pe cale de consecință, desființarea deciziei civile atacate și admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat, în sensul admiterii acțiunii reconvenționale și menținând soluția de respingere a acțiunii principale, respectiv exonerarea recurenților de plata cheltuielilor de judecată.
O primă critică invocată este aceea a obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Din dispozitivul sentinței instanței de fond s-a dispus respingerea acțiunii principale, ori potrivit art. 274 cod procedură civilă, doar partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată, ceea ce nu este cazul în speța de față, astfel că solicită exonerarea pârâților recurenți de plata acestora.
O a doua critică pe care o invocă în motivarea recursului este aceea referitoare la contradictorialitatea existentă între dispozitivul și motivarea hotărârii instanței de apel în ceea ce privește respingerea acțiunii reconvenționale, întrucât se lasă de înțeles că pârâții au construit zidul în timpul derulării prezentului litigiu, ceea ce nu este adevărat. De asemenea se cunoaște de existența convenției încheiată între părți, așa cum reiese și din probatoriul administrat în cauză, încă de la prima zi de înfățișare, și instanțele putea face aplicarea art. 275 cod procedură civilă, întrucât pârâții nu puteau fi obligați la cheltuieli de judecată, dacă cererea a fost onorată.
O ultimă critică invocată în motivarea recursului privește excepția lipsei calității procesuale pasive a minorilor, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului ala cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Mandatara intimaților reclamanți - avocat, solicită respingerea recursului și pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate. Cu cheltuieli de judecată.
In ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, consideră că în mod corect instanțele i-au obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau, până la data întocmirii procesului verbal de evacuare, respectiv 21.02.2007. In probatoriu menționează plângerea penală formulată împotriva pârâților precum și rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria S, aflate la dosar.
Raportat la cea de a doua critică invocată în motivele de recurs, apreciază că din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit existența convenției încheiată între părți, și nu există o dovadă scrisă sau un început de dovadă scrisă, astfel că din susținerile doar a martorilor audiați în cauză nu se poate reține această concluzie. De asemenea, arată faptul că nu putea exista o asemenea convenție, întrucât la data la care pârâții recurenți susțin că ar fi încheiat-o, reclamanții nu erau proprietari ai imobilului. Invocă în acest sens și prevederile art. 225 cod procedură civilă.
Cu privire la cea de a treia critică a recursului de față, se invocă faptul că minorii nu puteau fi reprezentați de un curator, ci au fost chemați în judecată în calitate de pârâți reprezentați de reprezentanții legali, respectiv părinții lor. Astfel că nu se poate pune în discuție că instanțele nu s-au pronunțat asupra acestei excepții, întrucât acest punct de vedere a fost împărtășit de către acestea, invocând prevederile art. 11 din Decretul nr. 31/1954.
Pentru considerentele arătate și dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 745/2007 pronunțată de Judecătoria S, în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâților, personal și în calitate de reprezentanți legali ai minorilor I și, cât și acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali și împotriva pârâților reconvenționali G și -.
Pârâții și au fost obligați la 1543 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea principală a rămas fără obiect, întrucât locuința a fost predată reclamantului iar zidul a fost ridicat.
Cu privire la cererea reconvențională s-a apreciat că nu s-a făcut dovada convenției dintre părți și a plății arvunei de 300 Euro prin audierea unui sigur martor care a cunoscut indirect faptele, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța fondului a dispus în baza art. 274 cod procedură civilă, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată întrucât predarea locuinței și ridicarea zidului s-a făcut după promovarea acțiunii conform declarațiilor testimoniale administrate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 83/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în același dosar a fost respins apelul declarat de reclamanții reconvenționali și împotriva sentinței primei instanțe.
In considerentele deciziei s-a reținut că în mod corect instanța i-a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată întrucât aceștia nu au înțeles de bunăvoie să elibereze apartamentul ci doar după declanșarea unei acțiuni în instanță, nefiind incidente dispozițiile art. 275/1 cod procedură civilă.
S-a constatat că nu există nici o dovadă scrisă a convenției încheiate între părți, nici măcar a unui început de dovadă scrisă, așa încât, față de simplele susțineri ale martorilor nu se poate trage concluzia că ar fi existat convenția plății sumei de 300 Euro.
Totodată, s-a reținut că minorii au fost chemați în judecată prin reprezentanții lor legali, astfel că aceștia, neavând capacitate de exercițiu, actele juridice se fac prin reprezentanții lor legali - în speță părinții ( art. 11 din Decretul nr. 31/1954), apreciindu-se ca fiind neîntemeiată susținerea apelanților conform căreia trebuiau asistați de un curator.
Impotriva acestei decizii pârâții și au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și admiterea apelului în sensul admiterii acțiunii reconvenționale și exonerarea recurenților de plata cheltuielilor de judecată.
In expunerea motivelor de recurs se arată că în condițiile în care instanța de fond a dispus respingerea acțiunii principale, potrivit art. 274 cod procedură civilă, nu puteau fi obligați pârâții recurenți la plata în favoarea reclamanților intimați a cheltuielilor de judecată.
Sub un alt aspect, hotărârea instanței de apel este criticată pentru greșita respingere a acțiunii reconvenționale, probatoriul administrat în cauză dovedind atât existența convenției dintre părți cât și faptul că recurenții au achitat intimaților avansul de preț în cuantum de 300 Euro. In acest sens invocă depozițiile martorilor și, precizând că înțelegerea dintre părți avea un caracter de notorietate și nu există nici un motiv pentru care declarația martorului să fie înlăturată.
C de - al treilea motiv de recurs se referă la nepronunțarea instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților de ordin 3 - 4 care nu au capacitate de exercițiu și raportat la care se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare. Apreciază că faptul că instanța de apel a încercat să complinească lipsa de motivare de către instanța de fond nu poate înlocui nepronunțarea asupra excepției invocate.
In drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 - 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimații G și - au solicitat respingerea recursului arătând că în mod corect pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care nu au înțeles de bunăvoie să elibereze apartamentul, că nu există nici o probă a existenței vreunei convenții între părți și nici a plății vreunui avans și că minorii au fost chemați în judecată prin reprezentanții lor legali astfel că nu se impunea ca aceștia să fie asistați de un curator.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea constată următoarele:
Aspectele referitoare la modul în care instanțele fondului au înțeles să interpreteze probele testimoniale administrate în cauză, respectiv să aprecieze asupra concludenței și utilității lor, sunt chestiuni de fapt care vizează netemeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele de fond. Acestea nu se circumscriu niciunuia din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, astfel că nu pot fi examinate de instanța recursului, limitată conform textului de lege menționat doar la analizarea criticilor de nelegalitate aduse hotărârii recurate.
Cu referire la critica vizând calitatea procesuală pasivă a pârâților de ordin 3- 4, Curtea constată că, deși nu s-a pronunțat în mod explicit asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, judecătoria, prin dispozitivul sentinței a reținut calitatea procesuală pasivă a celor doi minori reprezentați de părinți în calitate de reprezentanți legali.
Prin urmare, în mod corect instanța apelului a respins motivul de apel formulat sub acest aspect constatând că minorii au fost chemați în judecată prin reprezentanții lor legali în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Decretul nr. 31/1954 și cu art. 105 din Codul familiei.
Curtea reține însă ca fondat motivul de recurs vizând modul de aplicare a dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
Potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul, acest principiu fiind consacrat în mod expres în art. 274 cod procedură civilă.
Așadar, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
In speță, însă, în condițiile în care acțiunea reclamanților a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu se poate reține vreo culpă procesuală a pârâților, aceștia neavând calitate de părți căzute în pretenții care să justifice obligarea lor la plata de cheltuieli de judecată în concordanță cu prevederile art. 274 cod procedură civilă.
Apreciind că instanțele fondului în mod greșit au obligat pe pârâții recurenți la plata cheltuielilor de judecată, Curtea, față de cele reținute și constatând întemeiat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, va admite în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul de față.
In consecință, va fi modificată în parte decizia recurată, va fi admis apelul pârâților reclamanți reconvenționali iar sentința primei instanțe va fi schimbată în parte în sensul exonerării pârâților de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1543 lei.
Nefiind găsit întemeiat celălalt motiv de modificare invocat de recurenți și prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, Curtea, în raport de considerentele deja expuse, va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 83/A/18.04.2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă și în consecință:
Modifică în parte decizia menționată în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâții - reclamanți reconvenționali și, împotriva sentinței civile nr. 745/2007 a Judecătoriei S, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
pe pârâții recurenți de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1543 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 EX/29.10.2008
- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
