Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2411/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 303
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului promovat de recurenții - pârâți - și, împotriva deciziei civile nr.999A/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 05.02.2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și pentru a da posibilitatea intimatei - pârâte să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12.02.2009 când, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 19 octombrie 2007, sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și solicitând evacuarea acestora din imobilul proprietatea sa situat în comuna, sat,-, jud. I, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este proprietară a imobilului menționat în baza contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr.129/16.01.2006 la Biroul Notatului Public și că pârâții folosesc fără nici un drept imobilul. A mai arătat că pârâții au un comportament incompatibil cu poziția lor, în sensul că exercită acte de agresiune împotriva reclamantei (pârâtul - ) și că prin neplata unor cheltuieli curente în legătură cu imobilul pe care-l folosesc, o pun pe aceasta în situația să achite respectivele datorii.
Reclamanta a mai precizat că anterior, tatăl acesteia, de la care a dobândit imobilul, l-a mai evacuat pe pârât din locuință, însă hotărârea judecătorească pronunțată nu a fost pusă în executare ca urmare a decesului fostului proprietar.
Prin sentința civilă nr.6593/14.12.2007, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților - și (), a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel instanța de judecată a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr.129/16.01.2006 la Biroul Notatului Public, reclamanta a dobândit nuda proprietate a imobilului situat în comuna, sat, jud. I, compus din teren în suprafață de 2096 mp. și construcțiile existe pe acesta. Urmare a decesului uzufructuarului reclamanta a dobândit calitate de proprietar exclusiv al bunului menționat.
Pârâtul, așa cum a recunoscut la interogatoriul luat din oficiu, împreună cu concubina sa, pârâta, ocupă abuziv imobilul proprietate reclamantei, având calitate de tolerați, fără a justifica prin vreun titlu prezența lor în imobil.
În pofida acestei situații, pârâții au un comportament necorespunzător față de reclamantă prin aceea că o insultă și o amenință ca și prin faptul că o pun în situația de a achita datorii substanțiale create prin neplata consumului, de electricitate aferent imobilului pe care-l folosesc.
Sub acest ultim aspect sunt edificatoare considerentele sentinței penale nr.560/19.10.2007, ca și conținutul adresei nr.310/27.11.2007 emisă de Muntenia Sud SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanții-reclamanți și, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul tribunalului București, Secția a IV a Civilă, sub nr- la data de 22.03.2008.
În dezvoltarea motivelor apelanții-pârâți au arătat că reclamanta-intimata, a încercat să îi pună în lumină proastă în ceea ce privește faptul că nu poate conviețui cu pârâții, însă nu este adevărat.
Apelanții arata că la data de 16.01.2006 a vândut terenul și casa de la adresa din Comuna, Sat,-, crezând ca i se va acorda întreținere de către fiica lui - intimata reclamanta.
a promovat o acțiune în anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 129/16.01.2006, eliberat de BNP, deoarece s-a considerat înșelat de lui, însa din păcate acesta a decedat în timpul procesului care s-a suspendat în baza art.243 din Cod procedură civilă.
Arată că în mod abuziv și nelegal s-a menționat că imobilul construcție a fost bunul propriu al lui, întrucât casa a fost construită și de către bunica sa,.
Or, în asemenea situație trebuie ca mama sa - a intimatului parat - să parcurgă mai multe etape, să facă succesiunea de pe urma bunicului, și mai apoi să redeschidă dosarul civil nr-, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager nr. 129/16.01.2006, acțiune intentată de către reclamantul, împotriva fiicei,.
Prin întâmpinare intimata a solicitat să se respingă apelul ca nefondat, și să se mențină sentința civilă dată de Judecătoria Buftea, fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.999 A din 09.09.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - pârâți și.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în raport de obiectul cererii, instanța de fond a analizat înscrisul exhibat de intimata reclamanta prin care s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și a obligat în mod corect pe apelanții pârâți să evacueze imobilul, pentru lipsa oricărui titlu locativ.
Dreptul de proprietate pe care intimata reclamanta l-a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare cu uzufruct viager autentificat prin încheierea nr.129/16.01.2006 la Biroul Notatului Public îi permite acesteia în calitate de titular al dreptului să posede, să folosească și să dispună de imobil, în putere proprie și în interes propriu. Astfel, potrivit art.480 cod civil proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolute, în limitele determinate de lege.
În speță, dintre cele trei atribute ale dreptului de proprietate interesează în mod deosebit facultatea de a folosi bunul. Acest atribut presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de vedere fizic sau economic, direct și nemijlocit prin putere proprie și în interes propriu sau de a consimți că stăpânirea să fie exercitată în numele și în interesul lui, de către o altă persoană.
Tribunalul nu a putut reține susținerile apelanților pârâți din cadrul motivelor de apel, în sensul că titlul de proprietate al acesteia este viciat deoarece pe de o parte intimata reclamanta a cumpărat imobilul de la pe care l-a indus în eroare, acesta încheind contractul de vânzare cumpărare crezând ca i se va asigura întreținere pentru restul vieții, iar pe de altă parte că imobilul construcție nu a fost bunul propriu al vânzătorului. Tribunalul nu poate aprecia în acest cadru procesual, dacă titlul de proprietate are vicii, întrucât nu a fost investit cu o astfel de cerere din partea apelanților pârâți, iar până la proba contrarie, în sensul depunerii unei hotărâri judecătorești care să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, titlul de proprietate al intimatei reclamante este perfect valabil.
Existența acțiunii începută de defunctul pentru anularea contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager nr.129/16.01.2006 autentificat de Biroul Notatului Public, aflată pe rolul Judecătoriei sub nr- și a procesului civil ce are ca obiect succesiunea defunctului și constatarea că J din imobilul construcție vândut intimatei reclamante este proprietatea soției supraviețuitoare-, aflat pe rolul Judecătoriei C sub nr-, nu afectează valabilitatea titlului de proprietate al intimatei reclamante, din moment ce nu exista o hotărâre judecătorească prin care să se dispună anularea sau desființarea acestuia, ci poate afecta doar dreptul de dispoziție asupra imobilului, prin înscrierea în Cartea Funciara a litigiului cu privire la acest bun.
Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs pârâții și solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate și pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 Codul d procedură civilă, recurentul a susținut că:
1. În mod greșit s-a apreciat că nu se impunea suspendarea prezentei cauze pana la soluționarea dosarelor nr- și a celui care are că obiect anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 129/2006 de către Biroul Notarului Public - nr-, al Judecătoriei
Arata recurentul că deși reclamanta a încercat sa scoată în evidenta imposibilitatea conviețuirii intre părți, în realitate aceasta a avut conduita abuziva, inducându-l în eroare pe defunctul, la momentul încheierii contractului de întreținere cu acesta, o dovada în acest sens constituind-o demersurile efectuate de acest defunct pentru anularea contractului, dosar care a fost insa suspendat că urmare a decesului sau, conform art. 243 Codul d procedură civilă.
Arata recurenții că întrucât mama și respectiv bunica acestora nu pot interveni în acest proces, au promovat acțiune pentru dezbaterea succesiunii defunctului, la Judecătoria C, care face obiectul dosarului nr-, urmând că abia ulterior sa fie redeschis dosarul nr-, având că obiect rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de uzufruct viager nr. 129/2006.
Arata recurenții că au doi copii minori și că nu dețin o alta locuință, astfel că se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea celor doua dosare aflate pe rolul Judecătoriei
2. Susține recurentul că a construit, cu acordul bunicului sau, înainte de încheierea contractului dintre acestea și intimata reclamanta, pe terenul din comuna,- judecat I, la adresa la care domiciliază, un corp de casa separat, respectiv camera, o bucătărie și o magazie, care sunt proprietatea sa, arata că se impune respingerea acțiunii introductive întrucât nu este normal sa fie evacuat din propria sa locuința.
Prin întâmpinarea formulata la data de 20.11.2008, intimata reclamanta solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că are calitatea de proprietar al imobilului din data de 16.01.2006 și că recurenții pârâți au ocupat casa și o parte din curtea în mod abuziv, că pârâții au un comportament necivilizat, sunt violenți și rai platnici. Se precizează că pârâții împiedica sa pătrundă în imobil, amenința și jignesc, că fost chemata în judecata de către I, pentru neplata facturilor și penalităților în cuantum de 3500 lei, suma datorata de către pârâți.
mai susținut intimata reclamanta că același comportament l-a determinat și pe autorul sau, sa promoveze o acțiune de evacuare împotriva recurenților pârâți, ins aceasta hotărâre nu a mai putut fi executată silit ca urmare a decesului acestuia.
Se mai susține că existenta pe rol a procesului pentru dezbaterea succesiunii nu poate împiedica evacuarea pârâților din imobil, întrucât este proprietarul imobilului iar pârâții au fost tolerați în acesta, camera la care se face referire fiind edificata insa pârâtul a fost retribuit pentru contribuția sa.
În recurs au fost depuse la dosar de către intimata reclamanta în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. 20317/2008 emisa de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - IPJ I, cererea de chemare în judecata formulata de SC Muntenia Sud SA împotriva reclamantei, sentința civila nr. 6593/2007 Judecătoriei Buftea, sentința civila nr. 3290/2005 a Judecătoriei Buftea, sentința penala nr. 560/2007 Judecătoriei Buftea, contractul de vânzare cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 129/2006 de către BNP .
La termenul de judecata din data de 04.12.2008, recurenta pârâta a depus la dosar certificat de grefa emis în dosarul nr- al Judecătoriei
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauza, curtea constata recursul că fiind nefondat, în sensul considerentelor ce urmează:
1. În ceea ce privește critica vizând greșita aplicare în cauza a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Codul d procedură civilă.
Critica este nefondată.
Potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Suspendarea judecății reprezintă un incident în cursul desfășurării acesteia, constând în oprirea a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.
Prevederile art. 244 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății și anume când pe rolul unei alte instanțe civile există înregistrată cauză de a cărei soluționare depinde dezlegarea pricinii în care se formulează cererea de suspendare. Textul evocă așadar ipoteza când acțiunea civilă este sau devine dependentă de soluția ce s-ar da într-o alta acțiune civilă iar suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți, măsura fiind de natură să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite, în raport de alte constatări făcute pe cale judiciară.
Așadar, pentru a se putea retine incidenta acestei prevederi legale intr- cauza dedusă judecații, este necesar să existe o judecată pe rolul unei instanțe, având ca obiect un drept litigios, iar soluția ce se va pronunța să atârne, în totul sau în parte, sub aspectul existenței sau inexistenței dreptului, de soluția ce se va pronunța în acea cauză, temeinicia cererii impunându-se a fi analizată prin raportare la probele administrate în cauză, dar în același timp fiind condiționată de necesitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, cu evitarea pronunțării unor soluții contradictorii în cauzele ale căror obiecte au înrâurire unele asupra altora, instanța, sesizată cu o cerere cu suspendare a judecății cauzei, conform art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, fiind datoare să examineze în același timp și efectele acestei măsuri, inclusiv din perspectiva prevederilor înscrise în art. 723 Codul d procedură civilă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei, formulata de recurent în instanței de apel, se retine că în speța, aceasta dovedit că pe rolul Judecătoriei era înregistrat dosarul nr-, fila 14 dosar apel - prin care s-a solicitat, de către reclamantele și în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauza, dezbaterea succesiunii ramase de pe urma defunctului, sa se constate că masa succesorală rămasa de pe urma defunctului este alcătuita din cota de din imobilul casa de locuit alcătuita din 6 camere și dependințe aflata în com., sat, nr. 134, judecat I, sa se constate că restul cotei de din acest imobil este proprietatea numitei și să se dispună ieșirea părților în indiviziune.
Așadar, în cadrul acestui dosar este pus în discuție un eventual drept de proprietate al autoarei pârâților asupra acestei locuințe, așa cum rezulta din chiar cuprinsul certificatului de grefa anterior menționat.
De asemenea, potrivit certificatului de grefa aflat la fila 27 dosar fond rezulta că pe rolul Judecătoriei se afla înregistrat dosarul nr-, având ca părți reclamant - ir și pârâta, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere viagera, în prezent suspendat în condițiile stabilite de art. 243 Codul d e procedură civilă, conform chiar recunoașterii recurenților pârâți, astfel că reluarea judecării acestei cauze impune în mod evident durata considerabila de timp, câta vreme însăși stabilirea calității de moștenitor al defunctului reprezintă chestiune litigioasă, ce se impune a fi dezlegată în dosarul nr-.
Pe de altă parte, în prezenta cauză, reclamanta invocă nu doar aspecte legate de existenta unui titlu locativ al recurenților asupra acestui imobil ci și împrejurări legate de conduita culpabilă pârâților, susținând că aceștia împiedica pătrunderea sa în locuința, refuza plata utilităților pe care le folosesc și chiar au generat promovarea împotriva sa a unei acțiuni în pretenții de către furnizorul de energie, astfel că cererea formulată are natura unui act juridic de conservare a dreptului deținut asupra imobilului.
În raport de obiectul celor trei cauze deduse judecații și de considerentele anterior enunțate, câtă vreme reclamanta are calitatea de titular al unui drept de proprietate exclusiva asupra imobilului, în temeiul unui titlu care se bucura de prezumție de validitate, nefiind anulat judecătorește - dosarul în care s-a pus în discuție validitatea acestuia fiind suspendat iar obiectul prezentului litigiu îl constituie evacuarea recurenților pârâți, astfel încât ceea ce se discută este actualul drept de folosință al acestora asupra imobilului și nu drepturi viitoare ale autorilor acestora, care ar rezulta în eventualitatea admiterii acțiunilor ce fac obiectul dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei C, curtea va reține în ceea ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de cei doi recurenți, în fața instanței de apel, că în cauză, aceasta instanța făcut aplicare judicioasă a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Codul d procedură civilă, apreciind că nu se impunea luarea măsurii suspendării judecării cauzei și că impla contestare titlului de proprietate al recurentei reclamante si invocarea unor drepturi viitoare, în legătură cu proprietatea imobilului nu apărea ca suficientă pentru suspendarea facultativă a judecații.
2. În ceea ce privește critica recurenților referitoare la modul de soluționare a acțiunii de evacuare formulată de reclamantă împotriva acestora.
Critica este nefondată.
Astfel, ansamblul probator al cauzei confirmă fără echivoc faptul că, în prezent, reclamanta are calitatea de proprietar exclusiv al imobilului situat în sat, com., judecat I, compus din teren în suprafața de 2096 mp. și construcțiile de pe acesta - casa de locuit și dependințe, titlul acesteia de proprietate asupra imobilului din care se solicita pe calea acțiunii introductive evacuarea pârâților nefiind anulat sau invalidat.
Reținându-se calitatea intimatei reclamante de unic proprietar asupra imobilului situat la adresa sus menționată, având în vedere dispozițiile art.480 civ. și pe cele ale art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, curtea apreciază că în mod corect a apreciat instanța de apel asupra temeiniciei acțiunii în evacuare.
Astfel, potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate, așa cum rezultă din prevederile art. 480 Cod civil, este un drept exclusiv, ceea ce înseamnă că titularul dreptului de proprietate este singurul îndreptățit să exercite atributele acestui drept, respectiv, posesia, folosința și dispoziția, fără ca o altă persoană să intervină în vreun mod în exercițiul dreptului său.
Întrucât evacuarea este o sancțiune civila aplicabila în cazul ocupării abuzive a unui imobil, iar in cauza recurenții parații nu au putut dovedi că se bucură de drepturi locative proprii, în baza cărora ar putea fi îndreptățiți să ocupe imobilul, curtea va retine că ambele instanțe de fond au făcut corectă aplicare în cauză a prevederilor legale anterior citate.
În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că ar deține un titlu asupra unei părți din imobil întrucât ar fi edificat cu acordul fostului proprietar cameră, o bucătărie și o magazie pe acest teren, curtea reține că în realitate, pe aceasta cale, cei doi recurenți formulează cerere nouă, care insa nu poate fi valorificată direct în recurs, în raport de prevederile art. 294 Codul d procedură civilă, aplicabile în cauza conform art. 316 Codul d procedură civilă.
Potrivit art. 119 Codul d procedură civilă, dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională, ori, cererea prin care se urmărește a se constata efectuarea unor construcții noi pe terenul proprietatea reclamantei cu acordul fostului proprietar-autorul reclamantei, nu putea fi valorificată de către recurenții pârâți pe calea unei simple apărări în proces, prin aceasta, pârâții urmărind stabilirea unui drept propriu,de proprietate, în privința acestei părți din imobil, în condițiile art. 494 alin. 3 codul civil.
În cauză, nici în primei instanțe și nici în apel, pârâții nu au formulat cerere cu acest obiect, solicitarea lor fiind făcuta pentru prima data prin motivele de recurs.
Totodată, potrivit art. 294 din Codul d e procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi iar potrivit dispozițiilor art. 316 din Codul d e procedură civilă, recursul se judecă după regulile privind judecarea apelului, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privind judecarea recursului.
Curtea precizează totodată că în actuala reglementare, recursul este cale de atac extraordinară care, nu are caracter devolutiv, pe aceasta cale putându-se realiza numai un control al legalității hotărârii atacate, recurenții pârâți neavând posibilitatea să valorifice în cadrul recursului, cereri noi, pe care nu le-au formulat în fața instanțelor de fond în condițiile art. 119 din Codul d e procedură civilă și cu care aceste instanțe nu au fost învestite.
Deoarece în recurs nu pot fi formulate pretenții care nu au fost supuse judecății primei instanțe, conform art. 316 cu referire la art. 294 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, câta vreme recurenții pârâți nici în primei instanțe și nici în apel - deși în aceasta faza procesuală au beneficiat de asistență juridica calificata, nu au înțeles să investească instanța de fond cu cerere prin care să valorifice - în sensul de a se constata, pe baza unor dezbateri contradictorii calitatea lor de constructori ai unor astfel bunuri, cu materialele și munca proprie a acestora și având acordul proprietarului terenului, Curtea nu poate analiza incidența prevederilor art.494 alin. 3 teza finala din Codul civil, în cauza de, astfel de cerere formulata pentru prima data în faza procesuala recursului fiind vădit inadmisibila, aceștia având doar posibilitatea de a promova pe cale separata astfel de acțiune iar în măsura în care se va constata calitatea lor de constructori de buna credința de a solicita eventual reintegrarea lor în imobil. Soluția contrară ar constitui o încălcare gravă a principiilor disponibilității, al dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil statuat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Pe de altă parte, apreciată doar ca mijloc de apărare, susținerea recurenților pârâți este nejustificată, cererea de evacuare formulata de reclamanta fiind analizată de către instanța de fond nu doar din perspectiva existentei sau nu a unui titlu locativ valabil asupra imobilului dar și comportamentului abuziv al recurenților pârâți, ori, aceasta dezlegare, întemeiată de altfel pe considerentele unei hotărâri judecătorești pronunțată în materie penala intre aceleași părți, nu a fost criticată nici prin motivele de apel și nici în recurs.
În consecință, curtea apreciază că în cauză nu există motive temeinice pentru admiterea recursului în baza art. 304 pct. 9 Codul d procedură civilă.
de toate considerentele anterior expuse, curtea apreciază recursul ca nefondat, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 312 Codul d procedură civilă, va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 999 A/09.09.2008 pronunțata de Tribunalul București, Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamanta, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata în ședința publică, azi, 12.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - Mari -
Grefier
- -
Red.
Tehnodact./
2ex./26.02.2009
Secția a V-a Civ. -;
Jud. B-
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu, Ilie
