Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.413.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 311/
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile n 399/A/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții, Romani - Romano, Primăria orașului, Consiliul local și orașul, prin Primar, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta avocat G și reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și legal timbrat cu suma de 14,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică 1 exemplar de pe răspunsul la întâmpinare formulat de pârâta.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea excepției de nemotivare a recursului în termenul legal, invocată de către reclamantul intimat. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr.381/12.07.2006 a Judecătoriei Chișineu Criș, pronunțată în dosar nr.413/2006 și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 381/12 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr. 413/2006 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții și și excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Orașul invocată de acesta.
A fost admisă acțiunea principală a reclamantului în contradictoriu cu pârâții, Romani - Romano, și și Primăria orașului, Consiliul local și orașul.
A fost constatată încetarea contractului de închiriere nr. 376 din 15.11.1999 încheiat de pârâți.
S-a dispus evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în - înscris în Cf nr. 4521 după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Au fost obligați pârâții și la plata în solidar a cheltuielilor de judecată în sumă de 1679,30 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că, în conformitate cu extrasul de Cf nr. 4521, reclamantul este proprietarul imobilului identificat cu nr. top 998/2. și 999/2 casă și teren de pe-, restituite în baza Legii nr. 10/2001.
Cu privire la acest imobil pârâții persoane fizice au încheiat cu Primăria un contract de închiriere pe durata de 5 ani, respectiv de la 1.12.1999 până la 31.12.2004, contract care nu a mai fost prelungit ulterior expirării.
Excepțiile invocate de pârâții și cu privire la autoritatea de lucru judecat și cea invocată de pârâții Primăria, Consiliul local și Orașul au fost respinse pe considerentul că nu există autoritate de lucru judecat între prezenta cauză și Sentința civilă nr. 97/2004 și nr. 705/2003 ale Judecătoriei Chișineu Criș nefiind îndeplinită cerința triplei identități prevăzută de art. 1201.civ. cu privire la cauza acțiunii care are ca obiect în plus de soluționat lipsa titlului locativ ca urmare a încetării locațiunii. Nici excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Orașul nu poate fi reținută deoarece acest pârât a încheiat contractul de locațiune cu pârâții persoane fizice, astfel că hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
În ce privește fondul cauzei, lipsa titlului locativ și dovada calității de proprietar redobândită de reclamant, face ca acțiunea să fie fondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, înregistrat la Tribunalul Arad sub nr- la 25.09.2006, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului atât pe excepția autorității lucrului judecat cât și pe fond, întrucât reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 10 din OUG nr. 40/99, astfel că pârâții beneficiază de dispozițiile art. 11 alin. 1 din această ordonanță fiind prelungit de drept contractul de închiriere.
Prin întâmpinare intimatul - reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimatul - pârât Consiliul local a solicitat scoaterea din cauză neavând calitate după ce imobilul a fost restituit reclamantului în baza Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 379/A din 13 noiembrie 2006 Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 381 din 12 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Chișineu Criș.
Instanța de apel a reținut în motivare că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, reținând în mod temeinic și legal incidența în raporturile juridice dintre părți a normelor de drept comun care reglementează regimul proprietății și nu a dispozițiilor OUG nr. 40/1999 ale căror aplicabilitate nu-și mai produc efectele deoarece reclamantul a respectat art. 10 alin. 1 și a trimis notificare prin executor judecătoresc - 4 din dosar nr. 1379/2003 al Judecătoriei Chișineu Criș, căreia pârâta nu i-a dat curs astfel că prelungirea de drept a contractului de închiriere nu mai operează.
De altfel pârâții folosesc imobilul în continuare după expirarea locațiunii la 31.12.2004, fără să plătească chirie, iar ceea ce modifică în mod esențial regimul locațiunii în continuare, este faptul redobândirii imobilului respectiv de fostul proprietar în baza legii nr. 10/2001.
Întrucât în speța dedusă judecății, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de dreptul comun, în mod legal prima instanță a dat eficiență prevederilor art. 480.civ. și constatând lipsa titlului locativ al pârâților a dispus evacuarea lor din imobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, soluționat prin decizia civilă nr. 442 din 7 mai 2007 pronunțată de curtea de Apel în dosarul civil nr-, prin care s-a admis recursul, cauza fiind trimisă Tribunalului Arad pentru rejudecarea apelului.
Prin considerente, instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, nesoluționând în nici un mod această excepție, care a constituit primul motiv de apel, deși conform dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ. avea îndatorirea de a se apleca cu prioritate asupra acesteia, potrivit și art. 129.pr.civ.
In rejudecare instanța de apel urma să examineze și celelalte 7 motive invocate în raport de modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat nerezolvând și necercetând astfel întreg fondul cauzei.
În rejudecarea apelului apelanta a susținut apelul astfel cum a fost declarat solicitând admiterea lui. A solicitat admiterea autorității de lucru judecat; raportat la sentința civilă nr. 705/23.06.2003 a Judecătoriei Chișineu Criș pronunțată în dosarul nr. 563/2003, atât cererea de evacuare cât și cea din dosar nr. 1496/2003 se întemeiază pe prevederile art. 480.civ.
Apelanții au titlu locativ, reclamantul intimata nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 10 alin. 1 din OG nr. 40/1999.
Instanța de fond nu s- pronunțat asupra apărării că dat fiind neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor prevăzute de art. 10 alin. 1 din OG nr. 40/1999, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 alin. 1 din aceeași ordonanță.
Vechiul contract de închiriere încheiat cu Primăria, având ca termen limită 31.12.2004 a fost prelungit de drept, în puterea legii, până la încheierea unui nou contract de închiriere, ce se va încheia doar în condițiile respectării de către reclamant a prevederilor art. 10 (1) din OUG 40/1999, în cauză operând o prorogare legală.
Prin întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului. Între părți s-au purtat mai multe procese, obiectul acestora fiind evacuarea pârâților apelanți din imobilul proprietatea sa. Toate acțiunile anterioare contractul de închiriere nu era expirat, mai mult termenul de prorogare legală cu privire la prelungirea contractelor de închiriere era în vigoare până la data de 31.12.2004.
În prezent titlul locativ, contractul de închiriere nemaifiind în vigoare, nu există identitate de cauză, fiindcă elementul cauză nu constă numai în finalitatea urmărită și temeiul de drept al acțiunii ci și în modul de justificare al pretențiilor, iar modul de justificare este altul în prezenta cauză, imobilul din care se solicită evacuarea este proprietatea intimatului.
Intimatul Orașul prin Primar a reiterat excepția calității sale procesuale pasive, solicitând scoaterea sa din cauză.
Prin decizia civilă nr.399/8.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada fost respins apelul declarat de pârâta în contradictoriu cu intimații, Romani Romano, Primăria, Consiliul local și Orașul reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr. 381 din 12 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul civil nr-, fără cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că în ceea ce privește respingerea excepției autorității lucrului judecat, prima instanță a respins-o corect, reținând în sentință punctul 5, având în vedere că reclamanta a pus în discuție lipsa titlului locativ al pârâților, ca urmare a expirării duratei de locațiune, împrejurare cu privire la care nu s-a statuat prin hotărârile față de care s-au ridicat excepția autorității de lucru judecat.
In anul 2002 au fost pe rolul instanțelor mai multe acțiuni pentru evacuarea chiriașilor, unele dintre acestea pe calea dreptului comun în baza art.480 Cod civil, care au fost respinse definitiv și irevocabil.
Deci nu se poate observa faptul că instanța a fost investită în toate dosarele cu o acțiune în evacuare în condițiile în care contractul de închiriere nu era expirat.
Ulterior, instanța a fost investită cu împrejurări noi care, nu au fost avute în vedere cu ocazia acțiunilor anterioare.
Nu există identitate de cauză, fiindcă elementul cauză, nu constă numai în finalitatea urmărită și temeiul de drept al acțiunii, ci și modul de justificare al pretențiilor.
Actual pretenția de evacuare este justificată pe lipsa titlului locativ, ca urmare a încetării prin expirare și pe faptul că prev.OUG nr.40/1999 nu mai sunt aplicabile. Pentru aceste considerente in stanța de fond respins temeinic și legal excepția autorității de lucru judecat.
Pe fond, sentința atacată este temeinică și legală, practica judiciară fiind constant ă în această materie și apoi Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.1131/11 mai 2006 s-a pronunțat în sensul că " conform art.1 din Protocolul - Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cum prelungirea contractului de închiriere pentru locuința în litigiu prev.de art.11 din OUG nr.40/1999 a expirat pârâții ocupă în prezent fără nici un titlu locuința din litigiu, astfel că soluția ce se impune în speță este evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamanților.
Impotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.381/12.07.2006 a Judecătoriei Chișineu Criș, schimbarea în tot a acestei decizii în sensul respingerii acțiunii de evacuare formulată de reclamantul.
In drept, recursul pârâtei este întemeiat pe prev.art.304 pct.9 pr.civ. pârâta apreciind că atât instanța de fond, cât și instanța de apel a pronunțat hotărâri nelegale, cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta pârâtă invocă excepția autorității de lucru judecat, ce a fost invocată și la instanța de apel și respinsă nejustificat, în opinia recurentei.
Legat de această excepție, recurenta susține că sentința civilă nr.705/23.06.2003 a Judecătoriei Chișineu Criș în dosar nr.563/2003 are autoritate de lucru judecat, deoarece prin această sentință devenită irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă acțiunea de evacuare formulată de reclamantul, acțiunea din acel proces și cea din procesul de față având aceleași părți aflate în aceeași calitate având același obiect și cauză.
Pe fond, recurenta invocă prevederile OUG nr.40/1999 - conform cărora, reclamantul în calitatea sa de proprietar trebuia să-i notifice pe pârâți încă din anul 2002 cu privire la încheierea unui nou contract de închiriere, așa cum de altfel s-a prevăzut și în sentința civilă nr.705/2003 a Judecătoriei Chișineu Criș, despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Prin urmare, reclamantul este în culpă deoarece nu a emis această notificare și către pârâta recurentă, locatară a acelui imobil.
Recurenta solicită, ca prin admiterea recursului să fie modificate ambele hotărâri pronunțate în cauză și să fie respinsă acțiunea reclamantului.
Ca ultim motiv de recurs, pârâta solicită modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul obligării tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată, deoarece au aceeași culpă procesuală. Invederează instanței de recurs faptul că toți pârâții locuiesc în același imobil, dar o parte dintre aceștia sunt plecați temporar în străinătate. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea hotărârilor pronunțate în cauză, dar în principal solicită a se constata nulitatea recursului pârâtei, care nu a fost motivat în termenul de 15 zile, prin însăși cererea de recurs, așa cum o cer prev.art.303 alin.1 C.pr.civ.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, reclamantul intimat solicită a se observa că inițial a existat un contract de închiriere încheiat cu statul în conform OUG nr.40/1999 - acest contract a fost valabil până în aprilie 2004 - iar de atunci pârâții locuiesc în imobil fără titlu.
Acțiunea de evacuare, ce se judecă în acest proces, a fost depusă la data de 3.04.2006, atunci când contractul de închiriere cu nr.376/15.11.1999 încheiat de Primăria cu pârâta a expirat.
Reclamantul consideră că temeiul juridic al acțiunii sale de evacuare este altul, respectiv reclamantul își justifică pretențiile sale prin lipsa titlului locativ al pârâților.
Pe fond, reclamantul intimat solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat, deoarece pârâții îl împiedică să intre în posesia bunului aflat în proprietatea sa, ocupându-l fără nici un drept, după data de 8.04.2004.
Pârâta recurentă a depus răspuns la întâmpinarea reclamantului intimat, referindu-se la inexistența excepției nulității recursului său.
Pe fond, reclamanta invocă faptul că posedă titlu locativ ca urmare a prelungirii contractului de închiriere în baza OUG nr.40/1999 invocând practică judiciară.
Analizând excepțiile invocate în cauză potrivit art.137 pr.civ. precum și motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă la toate instanțele și respinsă de primele două instanțe, în realitate nu există.
Reclamantul a mai chemat în judecată pe aceeași pârâtă, prin două acțiuni de evacuare, care au fost respinse, astfel:
-în dosarul nr.563/2003 al Judecătoriei Chișineu Criș, pe calea dreptului comun, invocând prevederile art.480 Cod civil;
-în dosarul n 1379/2003 al Judecătoriei Chișineu Criș, pe calea ordonanței președințiale.
In prezenta acțiune, reclamantul invocă însă lipsa titlului locativ al pârâților, deoarece contractul de închiriere cu nr.379/1999 încheiat de Primăria cu pârâta - pe o durată de 5 ani a expirat la data de 31.12.2004.
Reclamantul a redobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în temeiul Legii nr.10/2001 - în timpul derulării contractului de închiriere și conform art.1 din OUG nr.40/1999, acest contract expira la 8.04.2004.
Prin prezenta acțiune reclamantul a pus în discuție lipsa titlului locativ al pârâților și a solicitat evacuarea acestora ca urmare a expirării duratei de locațiune, împrejurare care nu s-a mai pus în discuție în celelalte dosare de evacuare soluționate între același părți, astfel că în mod întemeiat a fost respinsă această excepția invocată al pârâtei în primele două instanțe și va fi respinsă și în recurs.
In ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de reclamantul intimat, Curtea urmează aor espinge deoarece, atât recursul cât și motivele de recurs au fost depuse de pârâta, în termenul legal prev. de art.301 pr.civ. și cu respectarea prevederilor art.303 pr.civ.
Astfel, se reține că pârâtei recurente i-a fost comunicată decizia civilă nr.399/A/2007 pronunțată la 8.11.2007 de Tribunalul Timiș, la data de 4.12.2007 - iar cererea de recurs care cuprinde și motivele de recurs, a fost depusă la oficiul Poștal A 1 - la data de 20.12.2008 (conform ștampilei aplicate de poștă pe plicul cu care a sosit corespondența).
Deoarece cererea de recurs formulată de pârâtă respectă prevederile art.302 C.pr.civ. și este depusă în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 pr.civ. și cu respectarea art.104 pr.civ., în cauză nu poate fi vorba de nulitatea acestei cereri, sancțiune prev. de art.303 pr.civ. și nefiind aplicabilă în cauză.
Pe fond, recursul pârâtei este doar parțial întemeiat, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel au respectat corect prevederile OUG nr.40/1999.
Se reține din actele dosarului că pârâții au locuit în imobilul situat administrativ în -, pe baza unui contract de închiriere încheiat între Primăria Orașului și pârâta la data de 15.11.1999 - valabil până la data de 31.12.2004. Pârâta este amintită doar ca membră a familiei titularului contractului de închiriere.
Reclamantul a notificat pârâta, conform art.10 din OUG nr.40/1999 - însă pârâta nu a dat curs notificării.
Conform acestui act normativ, reclamantul care și-a redobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.10/2001 asupra acestui imobil, nu avea obligația de a notifica și membri de familie al titularului contractului de închiriere pentru încheierea unui contract de închiriere cu noul proprietar, astfel că pârâta nu poate invoca în favoarea sa prevederile acestui act normativ.
In momentul de față, contract de închiriere, încheiat cu fostul proprietar respectiv Statul - a expirat din 31.12.2004 - astfel că, pârâții ocupă imobilul fără nici un titlu locativ, fapt ce a fost reținut și de primele două instanțe care s-au pronunțat în cauză și c are au dispus evacuarea pârâților.
O soluție contrară, ar încălca prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția privind Drepturile Omului, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Ori, menținerea pârâților în actualul spațiu de locuit ce aparținea reclamantului și pe care pârâții îl ocupă fără nici un titlu, contravine acestor dispoziții, motiv pentru care, soluția de evacuare a pârâților este temeinică și legală.
In ceea ce privește însă ultimul motiv de recurs invocat de pârâtă cu privire la neobligarea tuturor pârâților în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, este întemeiat și urmează a fi admis, conform art.312 alin.1 pr.civ., după cum urmează:
Potrivit art.274 alin.1 pr.civ. partea care cade în pretenții, v a fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Cum în speță, toți pârâții au fost evacuați din imobilul proprietatea reclamantului, în mod greșit prima instanță a obligat numai pârâții și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1679,3 lei, iar instanța de apel a respins apelul pârâților motivat pe această greșită aplicare a legii.
Față de cele mai sus expuse, recursul pârâtei urmează a fi admis conform art.312 alin.1 pr.civ. în sensul modificării ambelor hotărâri recurate și a obligării tuturor pârâților din acest proces la plata în solidar a cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în sumă de 1679,3 lei, conform art.274 pr.civ.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
In baza artz.274 pr.civ. urmează a obliga intimatul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs față de recurenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.399/A/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 381 din 12 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul civil nr-, pe care schimbă în parte în sensul că obligă pârâții, Romani - Romano și, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1679,3 lei acordate în primă instanță reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Obligă intimatul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs față de recurenta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./5.04.2008
Dact.MM/2 ex./14.04.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
