Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.313
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intervenientele și domiciliate în P,- B, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 657/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți și domiciliați în,-, intimații pârâți CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P,-, intimații pârâți, domiciliați în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele interveniente și, intimata reclamantă, lipsind intimatul reclamant, intimații pârâți Consiliul Local P,.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat conform chitanței nr.- din 6.03.2009 în valoare de 11 lei și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei, care au fost anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care: s-a învederat instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar, la data de 3 aprilie 2009, întâmpinare din partea intimaților pârâți, prin care solicită respingerea recursului ca lipsit de interes.
Părțile prezente declară că au luat cunoștință de conținutul întâmpinării.
Recurenta intervenientă depune la dosar procesul verbal nr.50294/11.07.2005 încheiat cu Consiliul Local P, solicitând încuviințarea probei cu acte.
Recurenta și intimata-reclamantă - declară, la solicitarea instanței, că sunt de acord cu admiterea probei cu acte solicitată de către recurenta-intervenientă și că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de actul nou depus astăzi.
Curtea, în temeiul art. 305 cod procedură civilă, încuviințează recurentei interveniente proba cu acte.
Părțile declară că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri, aducând la cunoștința părților că au obligația de a pune concluzii și asupra excepției lipsei de interes a recurentelor invocată prin întâmpinare.
Recurenta intervenientă arată că are interes în cauză, astfel că solicită respingerea excepției invocată de către intimații-pârâți pârâți, și -.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței primei instanțe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Recurenta intervenientă - solicită respingerea excepției lipsei de interes invocată de către intimați prin întâmpinare și admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă solicită respingerea excepției lipsei de interes invocată de către intimați prin întâmpinare și admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 11831/2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului P, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității contractului de închiriere nr. - încheiat la data de 27.05.2004, evacuarea pârâtei din imobilul din P,-, județul P și obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 2530 emisă de Primăria Municipiului P în data de 7.04.2003 i-a fost restituit în natură imobilul - apartament situat în P, str. -. - nr. 70, jud.
Reclamantul a mai arătat că în data de 3.05.2004 între cei doi pârâți, respectiv Consiliul Local P și s-a încheiat contractul de închiriere a cărui nulitate se solicită a se constata, întrucât încheierea contractului a avut loc în temeiul Legii 114/1996, Legii 241/2001, OG nr. 8/2004, deși imobilul ocupat nu este o locuință socială, acesta fiind proprietatea reclamantului, restituită încă din anul 2003 prin Dispoziția nr. 2530 emisă de același Consiliul Local al Municipiului P, astfel încât pârâții menționați nu se pot prevala de buna credință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 cod civil și dispozițiile Legii nr. 114/1996.
În dovedirea cererii, legal timbrate, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții, și au formulat, conform disp.art. 115-119 Cod procedură civil, întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât ca foști chiriași ai imobilului retrocedat beneficiază de protecția legală constituită în favoarea lor prin dispozițiile Legii nr. 241/2001 pentru aprobarea OUG nr. 40/1999, contractul de închiriere încheindu-se în condiții de legalitate, anterior procesului verbal de punere în posesie a noilor proprietari, care s-a făcut fără obiecțiuni și cu înștiințarea proprietarului despre contractele de închiriere existente pentru locuința respectivă.
Pârâții au mai arătat că au notificat noul proprietar în vederea încheierii unui nou contract de închiriere pentru spațiul deținut, cu stabilirea chiriei conform legii, însă acesta condiționează încheierea contractului de plata unei chirii exagerate în raport de veniturile pârâților, astfel încât, pe cale de cerere reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamantului la încheierea unui nou contract de închiriere, pentru o perioadă de 5 ani, cu stabilirea chiriei legale, în raport de spațiul ocupat, de gradul de confort și de veniturile realizate.
Conform certificatului depus la fila 38 dosar la data de 6.10.2005, a decedat reclamantul, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori numiții, în calitate de soție supraviețuitoare și, în calitate de fiu - ambii introduși în cauză în calitate de reclamanți, și care și-au însușit și continuat acțiunea formulată de antecesorul lor.
În cauză s-au administrat, la solicitarea părților, probe cu înscrisuri, interogatorii, proba testimonială cu martorii pentru reclamant și pentru pârâții persoane fizice, dispunându-se totodată efectuarea unei expertize specialitatea contabilitate, întocmită în cauză de expert tehnic, pentru stabilirea chiriei legale în raport cu dispozițiile Legii nr. 241/2001.
La data de 18.09.2006 numitele și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat constatarea nulități absolute a contractului de închiriere nr. -/2004 și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul menționat.
În motivarea cererii lor, intervenientele au arătat că prin Dispoziția nr.2530/2003 emisă de Primăria Municipiului P s-a restituit în natură imobilul din P,-, în baza Legii nr. 10/2001, procedându-se ulterior la ieșirea din indiviziune a coproprietarilor imobilului conform sentinței civile nr. 1068/2005 a Judecătoriei Ploiești, în baza căreia intervenientele au devenit proprietare exclusive ale apartamentelor nr. 3 și 4 de la etajul imobilului, din care apartamentul nr. 3 este inclus în spațiul deținut de pârâți în baza contractului de închiriere contestat.
Au precizat intervenientele că acest contract a fost încheiat cu fraudarea legii, prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale art.13 lit.b din OUG nr. 40/1999, întrucât pârâta, titulara contractului de închiriere, posedă o altă locuință proprietate personală în comuna, sat, iar pe de altă parte, spațiul închiriat nu este o locuință socială în accepțiunea dispozițiilor OUG nr. 8/2004.
În dovedirea cererii lor, intervenientele au depus la dosar înscrisuri, iar la data de 9.02.2007 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată.
La termenul din 7.05.2006 reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la capătul de cerere din acțiune privind obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a imobilului, declarație de care instanța a luat act în temeiul disp.art. 246 cod pr.civilă.
La data de 16.05.2007 Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.4625 prin care a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele și.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. -/27.05.2004 și s-a dispus evacuarea pârâților din imobil.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 40,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și respectiv 12,30 lei cu același titlu,către interveniente.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 2530 din 7.04.2003 emisă de Primăria Municipiului P s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în P,-, județul P compus din construcție și terenul în suprafață de 456,14 mp numiților, și.
Prin sentința civilă nr. 1068/1.02.2005 a Judecătoriei Ploieștis -a dispus ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil, iar prin procesul verbal nr. -/13.06.2005 emis de Consiliul Local P s-a procedat la punerea în posesie a numitului asupra spațiului restituit în natură, respectiv spațiul comercial nr. 2 de la parter și apartamentul nr. 2 de la etaj.
Reține instanța de fond că la data emiterii Dispoziției de restituire nr. 2530 -7.04.2003 Consiliul Local nu mai avea nici un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu și deci nu mai putea dispune în niciun fel cu privire la acesta, prin încheierea unui nou contract de închiriere cu pârâta.
Instanța de fond a apreciat că încheierea contractului de închiriere s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale incidente în cauză cu atât mai mult cu cât din adresa nr. 3282/5.05.2006 emisă de Consiliul Local al comunei reiese că pârâta deține o locuință în comuna, sat, nr. 350, cu o suprafață construită de 200,8 mp, anexe, beci și teren intravilan curți construcții în suprafață de 782 mp, situație confirmată și de martora -respectivul contract de închiriere fiind astfel încheiat cu încălcarea disp. art. 13 lit. b din OG 40/1999.
Reținând că respectivul contract de închiriere a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, raportat la aceste situații de fapt, judecătoria a apreciat că nici obligația reclamanților de a asigura un spațiu de locuit pârâților nu mai subzistă, astfel că cererea reconvențională este neîntemeiată, sens în care a respins-o ca atare.
S-a stabilit că pârâții nu au dovedit deținerea vreunui titlu locativ propriu valabil asupra imobilului proprietatea reclamanților, aceștia ocupând imobilul fără titlu legal, motiv pentru care instanța de fond a dispus evacuarea necondiționată pârâților din imobilul în litigiu.
În ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond a reținut că intervenientele sunt moștenitoare în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 1/2005 ale numitului, decedat la data de 14.04.2004, unul dintre titularii dispoziției de restituire.
Întrucât intervenientele dețin apartamentele 3 și 4 de la etajul imobilului din-, iar potrivit contractului de închiriere a cărui nulitate s-a invocat, acesta a avut ca obiect spațiul de la etajul imobilului, fără a se preciza expres numărul apartamentului, instanța de fond a apreciat cererea de intervenție ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare în temeiul art. 49 și urm. Cod proc. Civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prev.de art. 284 al.1 cod pr.civilă pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 23 al.4 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că era îndreptățit să încheie contractul de închiriere a cărei nulitate s-a solicitat, întrucât în perioada 07.04.2003-01.06.2005 spațiul s-a aflat în administrarea sa și se impunea a fi valorificat.
Precizează apelantul că la momentul încheierii contractului, formalitățile de publicitate nu fuseseră finalizate, iar imobilul nu fusese predat reclamanților intimați.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata s-a prezentat în instanță și a depus o convenție încheiată cu intimatul.
Celelalte intimate nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare, deși au fost citate cu această mențiune, conform dispozițiilor art. 289 al.2 cod pr.civilă.
La data de 28.11.2008 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 657 prin care a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului P și a schimbat în tot sentința, respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a constatat greșit că la încheierea contractului de închiriere nu au fost respectate dispozițiile legale, deoarece spațiul locativ s-a aflat în administrarea apelantului până la data de 13.06.2005 și la momentul închirierii nu fuseseră îndeplinite formalitățile de publicitate în mod corect.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, intervenientele și, criticând-o ca nelegală.
Recurentele au susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile Legii 114/1996 și ale Legii 10/2001, întrucât la momentul încheierii contractului de închiriere pârâtul Consiliul Local al Municipiului P nu mai deținea în proprietate imobilul în litigiu, astfel încât nu mai putea să dispună asupra închirierii acestuia.
De asemenea, arată recurentele, din cuprinsul adresei nr.3282/2006 emisă de Consiliul Local al comunei a rezultat că titulara contractului de închiriere are în proprietate o locuință situată în această comună, fiind astfel încălcate și disp.art. 13 litera b din OUG nr. 40/1999.
S-a mai arătat că Tribunalul Prahovaa pronunțat într-o speță asemănătoare, ce viza un apartament din același imobil o soluție contrară, iar unul dintre membrii completului de judecată face parte și din completul de judecată care a pronunțat decizia recurată în prezenta cauză.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
Intimații, și au depus conform art. 115 Cod procedură civilă întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât nu mai locuiesc în imobilul în litigiu, mutându-se în comuna și nu mai sunt interesați de acest imobil.
Au precizat intimații, că din punctul lor de vedere, contractul de închiriere dintre părți este reziliat, întrucât nu intenționează să revină în imobil.
Intimații, și Consiliul Local al Municipiului P nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune, conform disp.art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei de interes, invocată de către intimații, și prin întâmpinare, pe care o constată ca fiind neîntemeiată, întrucât în raport de soluția pronunțată de instanța de apel- de admitere a apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului P și de schimbare în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată -recurentele au interes de a exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei prin care le-a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Referitor la aspectele de fond ale recursului, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de judecătorii apelului fiind dată cu încălcarea disp.art. 25 din Legea 10/2001, art. 13 lit. b din OUG nr. 40/1999 și ale art. 480 Cod civil.
Astfel, conform disp.art. 25 al. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia, sau după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acesteia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Potrivit regimului de publicitate imobiliară reglementat prin Legea nr. 7/1996 completată și modificată, înscrierile făcute în cartea funciară nu produc efect constitutiv de drepturi, efectul înscrierii constând doar în opozabilitatea actului față de terți.
În acest condiții, dispoziția de restituire nr. 2530 ai cărei beneficiari au fost autorii intervenientelor și reclamanților, alături de alte persoane, produce efecte juridice față de stat și respectiv față de organul administrativ care a emis-o, de la data rămânerii sale definitive și anume 21.01.2004.
Raportat la această dată, încheierea contractului de închiriere nr.- ulterior, respectiv la data de 3.05.2004 de către intimatul Consiliul al Municipiului P, în calitate de proprietar, conform mențiunii exprese existentă în art.I al contractului ( fila 5 dosar fond) cu intimata, în calitate de chiriaș este în mod evident lovită de nulitate absolută, în condițiile în care la data încheierii contractului intimatul Consiliul Local al Municipiului P nu mai deținea în proprietate imobilul supus închirierii.
Totodată se impune a se preciza că prin încheierea contractului de închiriere menționat s-au încălcat și dispozițiile art. 13 lit.b din OUG nr. 40/1999, întrucât titularul contractului de închiriere - intimata - deținea în proprietate, conform adeverinței nr.3282/5.05.2006 emisă de comuna ( fila 169 dosar fond) o locuință compusă din imobil în suprafață construită de 200,18. și anexe și 782. teren, imobil în care domiciliază în prezent, conform precizărilor făcute în întâmpinarea depusă în recurs.
Nu se poate valida apărarea formulată de către intimatul Consiliul Local al Municipiului P în apel, în sensul că prin încheierea contractului de închiriere
și-a exercitat dreptul de administrare asupra imobilului, întrucât prevederile Legii 114/1996 republicat, stabilesc în sarcina consiliilor locale prerogativa de a asigura folosința temporară a imobilului ca titular al unui drept de proprietate, ori în speță Consiliul Local al Municipiului P nu mai exercită această prerogativă, nemaifiind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului închiriat.
Concluzionând, Curtea, constatând incidența cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 cod pr.civilă - text de lege pe care recurentele și-au întemeiat calea de atac exercitată - și stabilind că decizia pronunțată de judecătorii apelului a fost dată cu încălcarea disp.art. 25 din Legea 10/2001, art. 14 din OUG nr. 40/1999 și ale art. 480 Cod civil, urmează ca în conformitate cu art. 312 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 296 Cod proc.civilă să admită recursul și să modifice în tot decizia, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, menținând pe fond sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a recurentelor și invocată de intimații, și -.
Admite recursul declarat de intervenientele și domiciliate în P,- B, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 657/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu, intimații reclamanți și domiciliați în,str. -, nr.6, intimații pârâți CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P,-, intimații pârâți, domiciliați în comuna, sat, județul
Modifică în tot decizia civilă nr. 657/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond menține sentința civilă nr. 4625 pronunțată la data de 16.05.2007 de Judecătoria Ploiești.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Red./AV
3 ex/10.04.2009
11831/2005 Judecătoria Ploiești
-
a- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
