Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.314
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G domiciliat în S,- B, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 17 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 14 ianuarie 2009, în contradictoriu cu intimații pârâți, prin reprezentant legal, prin reprezentant legal, toți cu domiciliul în S,- A, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant G asistat de avocat din Baroul d e Avocați P, intimatele pârâte și asistate de avocat din Baroul d e Avocați P, lipsind intimații pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar chitanța nr.- din 24.03.2009 în valoare de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Avocat depune la dosar întâmpinare, copia minutei sentinței penale nr. 51 din 17 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr-, copie extras hotărâre penală nr. 51 din 17 martie 2009 și copie filele 6,2 și 3 din Buletinul de identitate al intimatei, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri, actele de care înțelege să se folosească fiind cele menționate.
și apărătorului recurentului reclamant întâmpinarea și actele menționate.
Avocat nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul intimatelor pârâte.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimatele și, luând act că actele de care înțelege să se folosească sunt cele depuse.
Avocat arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și al actelor depuse și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că în mod greșit instanța de apel a admis cererea apelanților și a dispus repunerea acestora în termenul de apel.
Greșit a apreciat instanța de apel că soluționarea cauzei s-a făcut de instanța de fond cu lipsă de procedură, domiciliul apelanților fiind în S,-
S-a făcut dovada cu adresă eliberată de Primăria S că în nomenclatorul stradal al orașului S nu figurează nr. 5 A pe str. - -, ci numai
nr. 5.
În mod corect instanța de fond a procedat la citarea prin publicitate a pârâtului, întrucât nu s-a probat că acesta ar avea domiciliul în, plicul depus la dosar nefăcând dovada unui domiciliu, iar dacă și-ar fi schimbat domiciliu, avea obligația să-l aducă la cunoștință instanței.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, respingerea cererii de repunere în termenul de apel formulată de apelanți și respingerea apelului ca tardiv formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele pârâte și, arată că în mod corect instanța de apel a admis cererea de repunere a apelanților în termenul de apel.
Din copia actelor de identitate depuse la dosar rezultă că intimații apelanți au domiciliul în S,-
Corect a reținut instanța de apel și situația legată de comunicarea hotărârii către, care are domiciliul în, așa cum s-a dovedit.
În dovedirea susținerilor legate de aspectul privind domiciliul intimaților solicită a se avea în vedere și decizia nr.1320/19.11.2007, într-o cauză dintre aceleași părți, unde domiciliul indicat a fost S,- A, aspect cunoscut de recurentul de azi.
Imobilul în care locuiesc intimații nu are nici o legătură cu imobilul recurentului, fiind două locații distincte.
Corect a reținut instanța de apel că pricina s-a judecat cu lipsă de procedură cu intimatul pârât, recurentul nefăcând dovada că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a afla domiciliul intimatului, dar nu a izbutit.
Intimații au făcut dovada noului domiciliu al lui, în, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus citarea acestuia prin publicitate și nu la domiciliul indicat, aspect reținut corect de instanța de apel.
Solicită a se reține că a formulat plângere împotriva factorului poștal, raportat la modul de îndeplinire a procedurii cu intimații iar Judecătoria Sinaiaa admis plângerea formulată împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia și a dispus începerea urmăririi penale împotriva factorului poștal.
Cu privire la răspunsul Consiliului Local S, învederează că acesta este urmare a adresei formulate de apărătorul recurentei, în timp ce demersurilor efectuate de intimați nu li s-a dat curs.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului Prahova ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței ca intimatele pârâte prezente să prezinte buletinele de identitate, intimata prezintă seria - nr. - emis de Poliția S la data de 2 august 1990, cu domiciliul în S,- A, iar intimata pârâtă declară că nu are buletinul de identitate asupra sa.
Avocat arată că nu prezintă buletinul de identitate deoarece este expirat, iar la solicitarea preschimbării i s-a cerut de Poliția S să prezinte acte privind domiciliul, acte pe care nu le-a putut prezenta. Aceste relații le are de la organele de Poliție
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr- reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din locuințele situate în orașul S,-, județul P, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr.7 din 28 ianuarie 2001 i-a fost restituit în baza Legii nr.10/2001 imobilul compus din 2 construcții și teren aferent în suprafață de 1381,95 mp, iar la 1 august 2002 încheiat cu pârâții și contracte de închiriere pentru construcțiile menționate pe o perioadă de 5 ani respectiv până la 1 august 2007.
Având în vedere că termenul de 5 ani prevăzut în contractele de închiriere a expirat la 1 august 2007, iar pârâții continuă să ocupe fără drept cele două locuințe reclamantul a apreciat că se impune admiterea acțiunii formulate, întemeindu-și în drept cererea pe dispozițiile art.23 și art.25 din Legea nr.114/1996.
În baza art. 115 cod procedură civilă pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă deoarece nu există raporturi de locațiune între ei și reclamant întrucât contractele de închiriere invocate au fost reziliate, iar în această situație, dreptul de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare.
În continuare au mai arătat pârâții că acțiunea este neîntemeiată deoarece între pârâți și reclamant există litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra unei părți din imobil.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.400 din 28 martie 2008 Judecătoria Sinaiaa respins excepția inadmisibilității invocată de pârâți, a admis acțiunea reclamantei dispunând evacuarea pârâților din locuințele situate în S,-, ocupate în baza contractelor de închiriere nr. 11685/2002 și nr. 11686/2002.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Dispoziția nr.7 din 28 ianuarie 2001 emisă de Primăria orașului S s-a dispus restituirea în natură către G, și a imobilului situat în orașul S,-, județul P compus din teren - curte în suprafață de 1381,95 mp., construcția nr.2 în suprafață construită de 177,50 mp. și terenul aferent precum și construcția nr.3 în suprafață construită de 32,09 mp. și terenul aferent conform planului de situație întocmit de inginer.
Ulterior, reclamantul G, exercitând dreptul de administrare al imobilelor și pentru ceilalți dobânditori, a încheiat contract de închiriere pe perioada 1 august 2002- 1 august 2007 cu pârâții și, înregistrat sub nr.11686/12 august 2002 la S privind spațiul locativ de 56,76 mp. reprezentat de un număr de 4 camere și dependințe (pivniță) din imobilul situat în orașul S,- A, precum și contractul de închiriere nr.11685/1 august 2002 cu pârâții și pentru o locuință cu suprafața de 39,62 mp. compusă din 2 camere și dependințe situată în orașul S,- A pentru același interval de timp.
Având în vedere că termenul locațiunii s-a împlinit, iar după expirarea acestui termen închirierea a încetat în condițiile în care nu a intervenit relocațiunea tacită potrivit dreptului comun, s-a apreciat de instanța de fond că se impune ca pârâții, ocupanți fără titlu locativ al celor două locuințe, să lase liberă folosința acestora proprietarilor care au suportat oricum o sarcină excesivă în modul în care au fost protejați chiriașii prin OUG nr.40/1999,( sens în care s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin decizia pronunțată în cauza Radovici și împotriva României).
Apărările formulate de pârâți în sensul că cele două contracte de închiriere au fost reziliate, că nu au raporturi de locațiune cu reclamantul și nu au avut nici în trecut și că în fapt locuiesc într-un imobil edificat din surse proprii, proprietatea lor, s-au considerat a fi nedovedite în condițiile în care aceștia nu au depus la dosarul cauzei un înscris care să poată fi asimilat unui titlu de proprietate asupra locuinței în legătură cu care afirmă că au un drept de proprietate și nu au dovedit nici întreruperea raporturilor de locațiune prin rezilierea contractelor de închiriere.
Asupra excepției inadmisibilității cererii invocate de pârâți instanța s- pronunțat în sensul respingerii ei reținându-se că între părți există raporturi de locațiune și acestea s-au derulat în baza contractelor de închiriere nr.11686 și nr.11685 din 1 august 2002.
Împotriva hotărârii mai sus menționate pârâții au formulat apel, solicitând repunerea în termenul de declarare al căii de atac și criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de apel s-a arătat că între ei și reclamant nu există raporturi juridice locative, întrucât contractele de închiriere în litigiu au fost reziliate potrivit notificărilor comunicate, pe considerentul că reclamantul nu avea calitatea de proprietar al construcției indicate în respectivele contracte.În acest context s-a menționat că atât timp cât între părți nu existau raporturi locative, dreptul real de proprietate nu putea fi apărat decât prin acțiunea în revendicare.
Totodată apelanții au arătat că nu există identitate între imobilul ce aparține celor trei coproprietari și imobilul în care locuiesc ei, iar în realitate acțiunea reclamantului nu reprezintă decât o încercare de alungare a lor din propria locuință.
Au învederat apelanții că instanța de fond a încălcat disp.art.105 Cod pr.civilă, întrucât nu a ținut cont de faptul că pârâtul locuiește în străinătate, drept pentru care acesta ar fi trebuit informat că are obligația să-și aleagă domiciliul în România unde urmau să i se facă toate comunicările privind procesul.
O altă critică a vizat faptul că instanța a procedat la aplicarea disp.art.95 Cod pr.civilă permițându-i reclamantului să îndeplinească procedura cu, prin publicitate in condițiile în care la dosar era indicata actuala reședință, iar pe ceilalți pârâți i-a citiat la adresa din S,- în loc de - - nr. 5.
În continuare pârâții și-au exprimat nemulțumirea în ceea ce privește aprecierea probelor administrate de instanța, precum și faptul că deși s-a invocat de către apelanți excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe fondul lipsei de titlu, Judecătoria Sinaia nu a analizat această excepție.
În combaterea motivelor de apel, reclamantul a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității apelului, în subsidiar solicitând respingerea apelului ca nefondat, determinat de faptul că pe fondul cauzei soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.17 din 14 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis cererea apelanților și a dispus repunerea acestora în termenul de exercitare a apelului, a respins excepția tardivității invocate de reclamant, a admis apelul pârâților și pe cale de consecință a desființat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sinaia pentru citarea legală a tuturor părților.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța a apreciat că urmează a fi admisă cererea de repunere în termen întrucât apelanții au luat cunoștință de existența hotărârii apelate odată cu somația de executare, iar în ceea ce-l privește pe apelantul hotărârea trebuia trimisă acestuia la adresa indicată de el, în, procesul verbal de comunicare a hotărârii fiind viciat în condițiile în care s-a realizat prin afișare și nu s-au făcut mențiunile în sensul art. 100 alin.2 Cod procedură civilă.
Referitor la primul motiv de apel, tribunalul a considerat că acesta este întemeiat, având în vedere că prezentul raport juridic a fost soluționat fără ca procedura să fie legal îndeplinită cu una dintre părți, respectiv apelantul, care, deși avea domiciliul indicat prin cererea de la fila 69 dosar, a fost citat prin publicitate.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamant, pe considerentul că instanța de control judiciar a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
A învederat recurentul că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului nu trebuia să fie admisă în condițiile în care familia locuiește în imobilele situate în S,-, la instanța de fond nu au învederat că ar avea alt domiciliu, iar din adresa nr. 2360 din 30 ianuarie 2009 eliberată de Primăria orașului S rezultă că în nomenclatorul stradal al acestei localități nu există adresa poștală- A, ci doar-.
În continuare s-a menționat că în mod corect instanța de fond a dispus citarea pârâtului prin publicitate întrucât nu s-a dovedit că acesta are domiciliul la adresa indicată în, plicul respectiv neputând face dovada unui nou domiciliu, ci o încercare de tergiversare a cauzei față de procedura greoaie și îndelungată a citării în străinătate.
S-a precizat de către recurent că dacă pârâtul și-ar fi schimbat cu adevărat domiciliul, avea obligația, în temeiul art. 98 cod procedură civilă, să aducă la cunoștință instanței unde are noul domiciliu pentru ca hotărârea să-i fie comunicată acolo, împreună cu toate actele de procedură.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii excepției tardivității apelului, respingerii cererii apelanților de repunere în termenul de declarare a apelului și respingerea apelului ca tardiv formulat.
În baza art. 308 alin.2 cod procedură civilă intimatele și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că adresele tuturor intimaților sunt în S- A potrivit copiilor de pe actele de identitate ale acestora, iar în ceea ce-l privește pe, atât citarea cât și comunicarea hotărârii trebuia să i se facă la adresa indicată în și nicidecum prin publicitate.
Examinând decizia recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 284 al.2 Cod procedură civilă termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel și fiind un termen imperativ sancțiunea care intervine în cazul depășirii lui o reprezintă decăderea părții din dreptul de a mai exercita calea de atac respectivă.
În prezenta cauză din dovezile de primire și procesele verbale de predare (aflate la filele 119,120,122,123,124, 125 dosar fond ) rezultă că sentința civilă nr. 400/28.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul de față a fost comunicată pârâților, și la data de 25.04.2008 la adresa din S, str. - - nr. 5, făcându-se mențiunea în cuprinsul dovezilor de către agentul procedural că s-a procedat la afișarea acestora întrucât nu a fost găsită nici o persoană.
Împotriva hotărârii mai susmenționată s-a formulat cerere echivalând cu o declarație de apel d e către numiții, și abia la data de 2 iulie 2008 ( fila 4 dosar apel), deci cu mult peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior.
Făcând o aplicare greșită a legii, Tribunalul Prahova în mod eronat a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată la 1 octombrie 2008 (fila 36 dosar apel) și pe cale de consecință a respins excepția tardivității invocată în acest sens de reclamant, dispunând desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că apelanții au luat cunoștință de hotărârea atacată abia odată cu comunicarea somației de executare, iar soluționarea cauzei s-ar fi realizat cu lipsă de procedură referitor la.
În ceea ce privește pe apelantele și este de necontestat că în actele de identitate ale acestora, ca de altfel și ale lui, se menționează domiciliul lor ca fiind în S,-
Faptul că în speță comunicarea hotărârii apelate s-a făcut în S,- nu justifică însă repunerea acestora în termenul de declarare a apelului ( cu atât mai mult cu cât o atare cerere s-a formulat la 1 octombrie 2008, deși apelul era declarat pe 2 iulie 2008, încălcându-se astfel dispozițiile art. 103 al. 2 Cod procedură civilă care statuează că o asemenea cerere se formulează în 15 zile de la data când motivul împiedicării a încetat) pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect din adresa emisă de Primăria Orașului S ( fila 8 dosar recurs) se reține că în nomenclatorul stradal al acestei localități nu figurează adresa poștală- A, ci doar adresa-.
Pe de altă parte din dovezile de citare aflate la filele 24-29 dosar fond, 6-9, 11 dosar apel, 64, 66, 67 dosar apel rezultă că deși pârâții au fost citați la adresa din S,-, comunicările au fost semnate personal fie de, fie de, care au luat cunoștință de termenele fixate pentru judecată și chiar în o serie de înscrisuri depuse la dosarul cauzei aceștia au menționat domiciliul lor ca fiind cel indicat anterior și anume- ( filele 77-79, 80 dosar apel ).
Câtă vreme la instanța de fond acești pârâți nu au menționat că adresa lor ar fi în S,- A, conform art. 98 Cod procedură civilă, în mod corect prima instanță a dispus comunicarea hotărârii la 24 mai 2008 către ei la adresa din S-, iar declarația lor de apel din 2 iulie 2008 s-a realizat după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă.
Referitor la pârâtul prin înscrisul aflat la fila 68 dosar fond acesta învedera instanței că locuiește în - menționând adresa sa, precum și împrejurarea că ar fi denunțat contractul de asistență juridică încheiat cu apărătorul său.
Instanța de fond în mod corect nu a dispus citarea acestuia în din moment ce la dosarul cauzei nu existau dovezi de ședere stabilă a pârâtului pe teritoriul acelei țări.
Sub acest aspect în practica judiciară s-a statuat că atunci când partea pretinde că are o reședință se poate dispune comunicarea citației și a tuturor actelor de procedură la acea adresă în situația în care se dovedește că cel în cauză, locuiește efectiv la acea reședință și că locuirea, în ceea ce privește durata, este suficient de mare și are un caracter de continuitate, probă care în prezenta cauză nu s-a făcut.
Prin urmare comunicarea hotărârii în ceea ce îl privește pe acesta s-a realizat la 24.05.2008 în mod legal la adresa menționată de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv în Sinia,- ( acest pârât la fel ca și celelalte părți neprecizând că ar locui la nr. 5 ), iar cererea sa de apel apare ca tardiv formulată la data de 2 iulie 2008.
Potrivit art. 103 Cod procedură civilă neexercitarea unei căi atac în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În condițiile în care apelanții din prezenta cauză nu au făcut dovada împrejurării obiective, asimilate forței majore, care nu putea fi prevăzută și depășită de ei și care i-a împiedicat să exercite calea de atac a apelului în termenul legal, în mod greșit Tribunalul Prahovaa admis cererea acestora de repunere în termenul de declarare a apelului.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, având în vedere că în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite, va schimba în tot decizia, în sensul că va respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanți, va admite excepția tardivității apelului invocată de intimatul reclamant și va respinge apelul ca tardiv formulat.
Deoarece intimații se află în culpă procesuală, în baza art. 274 cod pr.civilă vor fi obligați să plătească recurentului suma de 505,15 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G domiciliat în S,- B, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 17 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 14 ianuarie 2009, în contradictoriu cu intimații pârâți, prin reprezentant legal, prin reprezentant legal, toți cu domiciliul în S,- A, jud.
Modifică în tot decizia în sensul că respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanți.
Admite excepția tardivității apelului invocată de intimatul reclamant.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de, și împotriva sentinței civile nr.400 din 28.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Sinaia.
Obligă intimații să plătească reclamantului recurent 505,15 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.VG/AV
2 ex/29.04.2009
f- Judecătoria Sinaia
a- Tribunalul Prahova
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
