Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.316/
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul VALERI, domiciliat în G,-,.3 împotriva deciziei civile nr.538/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07 MAI 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 13 mai 2008,la data de 15 mai 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul Municipiul G reprezentat prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune evacuarea pârâtului din spațiul de locuit situat în G,-, motivând că pârâtul nu are titlu locativ pentru acest spațiu și îl ocupă pe nedrept. Pentru acest spațiu s-a încheiat un contract de închiriere numitei I și nu poate ocupa spațiul în mod legal din cauza pârâtului.
I, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu în această cauză prin care solicită evacuarea pârâtului din spațiul în litigiu deținut pe nedrept și abuziv, iar ei cu titlu locativ nu pot folosi spațiul.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând atât respingerea acțiunii cât și a cererii de intervenție ca netemeinice, motivând că spațiul îl deține în mod legal, deoarece tatăl acestuia a avut în chirie acest spațiu, pârâtul fiind trecut în acest spațiu de la naștere și până în prezent, fiind îndreptățit să continue locația potrivit art.27 alin.1 lit.c din Legea 114/1996 fiind chiar și în situația în care nu a mai fost trecut în fișa locativă a contractului deținut de autorul său la ultimul contract de închiriere. De asemenea pârâtul a solicitat prin cererea reconvențională în contradictoriu cu Municipiul G și intervenienți să se constate nulitatea contractului de închiriere nr.57926/01.06.2005 în baza art.27 alin.1 lit.b și art.27 alin.2 din Legea nr.114/1996 încheiat între Municipiul G și intervenienți și obligarea Municipiului G sub sancțiunea daunelor cominatorii de a încheia cu pârâtul contract de închiriere pentru spațiul în litigiu.
În motivare se că și-a manifestat intenția de a concesiona locația după moartea autorului său tată, iar Municipiul G avea obligația să încheie contract cu acesta pentru spațiu. Acesta, fiind o obligația de a face poate fi dispusă obligarea la daune cominatorii în caz de refuz.
Prin Sentința Civilă nr.2765 /28.03.2007 Judecătoria Galați a admis acțiunea și cererea de intervenție, a evacuat pârâtul din imobil și respins cererea reconvențională.
A reținut în motivare că pentru spațiul din litigiu a fost întocmit un contract de închiriere nr.880/31.05.2004 de Municipiul G ca locator și defunctul ca locator. Din fișa locativă rezultă că numai acesta locuia efectiv în calitate de titular de contract. Din cartea de imobil rezultă că pârâtul a fost trecut în carte la data de 07.04.2005 alături de și până la decesul acestora. De asemeni mai rezultă din actul de identitate al pârâtului că acesta a avut domiciliul în spațiul din litigiu, fosta-, azi-.
Prin adresa eliberată de Serviciul Public Comunitar - Evidența Persoanei, nr.28396/29.11.2006 se arată că a fost efectuată mutație pârâtului pentru acest spațiu iar din certificatul său de naștere rezultă că este fiul lui și.
Din declarațiile martorilor și rezultă că pârâtul a locuit în timpul minoratului la tatăl său și că a mai locuit și la soția sa în Comuna, Județul T unde ajuta un unchi la treburi gospodărești, iar din anul 2005 pârâtul locuiește în acest spațiu, că soția sa locuiește în Comuna, Județul T, că pârâtul este și că pleacă perioade de timp în sezon la pescuit.
Din declarațiile martorilor și rezultă că pârâtul nu a locuit în spațiu doar după decesul tatălui său, că aceștia sunt vecini cu spațiul din litigiu.
In cele mai sus arătate rezultă faptul că reclamantul este proprietarul spațiului din litigiu, că acest spațiu după decesul autorului pârâtului a fost repartizat pentru închiriere intervenienților în mod legal, avându-se în vedere că pârâtul, cel puțin după majorat, nu a mai locuit cu părinții și din acel moment a pierdut dreptul de a mai avea calitate de a solicita închirierea spațiului. Nu a fost trecut niciodată în fișa locativă a spațiului în litigiu, iar din probele administrate nu a rezultat că a locuit efectiv în acest spațiu.
Martorii care sunt și vecini cu spațiul au arătat că nu l-au văzut pe pârât locuind în acel spațiu.
Faptul că a fost trecut în cartea de imobil în 2005 nu are nici o relevanță față de celelalte acte analizate și de asemenea cererile făcute pentru a fi trecut în spațiu și de a încheia contract neavând nici o îndreptățire.
Prin decizia civilă nr.538/24.10.2007 a Tribunalului Galația fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
Pentru a decide astfel,instanța a reținut următoarele:
Apărarea pârâtului apelant s-a bazat pe dispozițiile art. 27 lit. b din legea 114/1996, potrivit căruia, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, precum și în cazul titularului de contract, nerezident, care, fără a fi detașat, nu a mai folosit locuința mai mult de 2 ani, fără întrerupere, închirierea continuă, după caz:
b) în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta, și nu pe dispozițiile art. 27 lit. c din aceeași lege, potrivit căruia închirierea continuă:
c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
Verificând condițiile impuse de lit. baa rt. 27, se constată că apelantul este fiul defunctului, decedat la 29.01.2005, aspect rezultat din coroborarea actului său de identitate cu sentința civilă 1586/1955 cu prezumția rezultând din faptul că a avut domiciliul la aceeași adresă cu defunctul, că a dat declarații autentificate în vederea cumpărării imobilului.
Susținerile intimatei interveniente în sensul că apelantul nu este fiul defunctului sunt simple speculații ale erorii cu privire la nume( în loc de ), de altfel foarte frecventă în practică, dar și cu privire la membrii familiei, pe care nu o cunoaște personal.
Din probele cu înscrisuri administrate în cauză, în fond și apel(hotărâre judecătorească de încredințare, buletin de identitate, ordin de încorporare și de lăsare la vatră, cartea de imobil, declarație autentificată, cereri, facturi, chitanțe de plată a utilităților, talonul pentru analize medicale ) rezultă că apelantul a avut domiciliul în imobilul în litigiu.
Condiția impusă de lege este ca descendentul să fi locuit în acel imobil, deci se referă la a locui, ca stare de fapt, și nu la domiciliu, ca stare de drept. Din actele depuse nu rezultă că apelantul a locuit în fapt în acel imobil.
Luarea în evidență în cartea de imobil s-a făcut după decesul titularului contractului, în luna aprilie 2005 și este o operațiune pro cauza, în condițiile în care, adresându-se primăriei pentru perfectarea actului de închiriere, a primit un răspuns negativ, iar ulterior a încercat să-și preconstituie probe.
Un alt aspect edificator este cererea de reînnoire a contractului, formulată de autorul apelantului în anul 2004, în care solicita ca în contract să fie trecută o singură persoană. Nu poate fi reținută apărarea apelantului că aceasta a fost o simplă eroare, pentru că această declarație este de natură să producă anumite consecințe juridice în ceea ce privește taxele care se achită către bugetul local( taxa de habitat). În condițiile în care autorul apelantului a locuit zeci de ani cu chirie în acel imobil este greu de presupus că nu a conștientizat consecințele propriilor declarații și nu a solicitat înscrierea propriului fiu în evidențe.
Referitor la depozițiile martorilor, acestea sunt contradictorii și, de aceea nu pot fi reținute. Astfel, martorul ( f 181), după ce susține că pârâtul a locuit în imobil afirmă și că acesta s-a întors în imobil( nu se știe cu ce scop) în luna ianuarie 2005, lună în care a decedat și tatăl pârâtului, apoi că pârâtul a locuit în G cu soția, apoi că aceasta nu a stat în G din lipsă de spațiu. Martorul ( f 182) face, de asemenea confuzie în relatarea sa între pârât și tatăl său.
Mult mai concludente sunt declarațiile martorilor propuși de intervenienți, care, fiind vecini ai imobilului în litigiu ar fi avut posibilitatea să-l vadă pe pârât dacă ar fi locuit efectiv în imobil.
Toate probele dosarului formează instanței convingerea că, deși în acte apelantul figurează cu domiciliul în G,-, în fapt, a locuit, fără forme legale, într-o comună din județul T, convins că are dreptul și la imobilul din și că, după decesul tatălui, a venit să-și rezolve problema imobilului. În consecință, acest motiv de apel este neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul care a criticat soluțiile celor două instanțe,apreciind că au fost pronunțate cu încălcarea disp.art.27 alin.1 lit.b din Legea nr.114/1996.
A susținut că eliberarea unor acte de evidența populației a avut la bază o situație de fapt iar prezumția că o persoană locuiește la domiciliul trecut în actul de identitate nu a fost înlăturată în nici un fel.
Nu are nici o relevanță faptul că recurentul nu a fost trecut în fișa locativă a contractului de închiriere al tatălui său.
Art.27 alin.1 lit. din legea nr.114/1996 impune doar o singură condiție pentru continuarea închirierii și anume aceea ca descendentul să fi locuit împreună cu titularul contractului,în timp ce pentru alte persoane ce nu sunt rude impune condiții suplimentare: să fie înscrise în contractul de închiriere,carte de imobil și să aibă același domiciliu cu titularul cel puțin 1 an.
În recurs a fost administrată proba cu acte.
Au fost depuse la dosarul cauzei adeverințe eliberate de Primăria comunei și de Postul de Poliție.
Analizând decizia prin prisma motivului de recurs invocat,instanța reține că acesta este fondat din următoarele considerente:
Art.27 din Legea nr.114/1996 stipulează cine beneficiază de dreptul de a continua închirierea după părăsirea definitivă sau decesul titularului contractului de închiriere și anume:
- soțul,soția,dacă au locuit împreună cu titularul;
- descendenții sau ascendenții,dacă au locuit împreună cu acesta;
- alte persoane careau avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și au fost înscrise în contractul de închiriere.
Se observă că în cazul soților,ascendenților sau descendenților,legea impune o singură condiție (să fi locuit împreună cu titularul),în timp ce pentru alte persoane care nu sunt în relații de rudenie cu titularul sunt cerute condiții suplimentare:
- să fi locuit cu titularulcel puțin un anși să fie înscrise în contractul de închiriere.
Prin urmare,legiuitorul a urmărit să acorde o facilitate descendenților titularului care au locuit în imobilul respectiv,fără să impună expres condiția ca acest lucru să se fi întâmplat la momentul decesului sau să aibă o anumită durată și acoperire legală prin înscrierea în contractul de închiriere.
Din sentința civilă nr.1586/1955 a Tribunalului Babadag,rezultă că la momentul divorțului părinților săi,cei doi minori ( și ) au fost încredințați spre creștere și educare tatălui și în aceste condiții este evident că pârâtul reclamant a locuit cu tatăl său cel puțin până la majorat,aspect reținut și de instanța de fond.
Acesta este motivul pentru care toate actele sale (buletin de identitate,ordin de încorporare și de lăsare la vatră,carte de imobil,declarații autentificate,facturi,acte de plată a utilităților,taloanele de analize medicale) sunt eliberate pe adresa-.
Faptul că buletinul de identitate pârâtul figurează cu un anume domiciliu instituie o prezumție relativă că acesta a locuit la adresa indicată în documentele oficială.
Mai mult,actele noi depuse în recurs emanând de la ambele părți,probează că și soția sa,nu figurează înregistrați cu locuință pe raza comunei,nu au domiciliul sau reședința acolo,dar au locuit temporar în localitatea,nu,în locuința mamei șică făceau deplasări periodice în municipiul(28, 24, 25 dosar recurs).
Aceste acte noi înlătură cele reținute de instanța de apel,că pârâtul ar fi locuit permanent în județul T și nu la adresa indicată în actul său de identitate.De asemenea,în buletinul său figurează cu o viză de domiciliu în-,la data de 06.11.1996,ceea ce probează că și după majorat a locuit temporar cu tatăl său (156 dosar fond).
În aceste condiții,instanța apreciază că pârâtul îndeplinește condițiile prev.de art.27 alin.1 lit.b din Legea nr.114/1996 și poate beneficia de continuarea drepturilor locative ale tatălui său.
Oricum,o altă interpretare ar duce la o situație neechitabilă ca o persoană ce nu a locuit cel puțin 1 an cu titularul contractului și nu este în relații de rudenie cu acesta să beneficieze de drepturi mai largi decât descendentul care a locuit un interval mult mai mare de timp în apartament,dar nu în mod continuu.
În aceste condiții,ar fi profund inechitabil să se încheie un contract de închiriere în beneficiul unei persoane care mai este titulara unui alt contract de închiriere în aceeași zonă - (str.- nr.41) cu înlăturarea descendentului titularului care nu deține o altă locuință (170 dosar fond).
Din aceste considerente,având în vedere disp.art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă,va admite recursul,va modifica în tot decizia civilă,în sensul că va admite apelul,va schimba în tot sentința civilă și în consecință va respinge acțiunea în evacuare și va admite cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de pârâtul VALERI, domiciliat în G,-,.3 împotriva deciziei civile nr.538/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Modifică în tot decizia civilă nr.538/24.10.2007 a Tribunalului Galați în sensul că admite apelul,schimbă în tot sentința civilă nr.2765/2007 a Judecătoriei Galați și în consecință:
Respinge acțiunea în evacuare formulată de Municipiul G,ca nefondată.
Admite cererea reconvențională și constată nulitatea absolută a contractului de închiriere nr.57.926/01.06.2005 încheiat între Primăria G și intervenienți.
Obligă pe pârâta Primăria G să încheie cu pârâtul reclamant un contract de închiriere pe acest spațiu.
Înlătură dispozițiile contrare precum și cea de obligare a pârâtului reclamant la plata cheltuielilor de judecată către Municipiul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- - /30.05.3008
- /02.06.2008
2 ex.
FOND: G
APEL: -
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Simona Bacsin, Romeo
