Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 329/
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele, - și -, împotriva deciziei civile nr. 309/Ap din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurentele reclamante, - și -, avocat pentru intimata pârâtă, lipsă fiind intimat pârât Orașul prin Primar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinarea formulată de intimata.
Instanța, deliberând, constată că întâmpinarea formulată nu respectă prevederile art 1141Cod procedură civilă, astfel că nu se impune comunicarea și urmează a fi avută în vedere ca și concluzii scrise.
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru a fi soluționată la Tribunalul Brașov în v complet de 3 judecători, calea de atac fiind aceea a recursului.
Avocat consideră că apelul este calea de atac potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii. Obiectul principal al acțiunii este evacuare, astfel că sunt 3 căi de atac.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.3127/26.03.2008, Judecătoria Brașova respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtei, a respins acțiunea civilă din dosarul conexat nr- formulată de reclamanta împotriva pârâților Orașul prin Primar și.
A compensat între reclamanta și pârâta cheltuielile de judecată reprezentând onorariile de avocat.
Împotriva sentinței civile a Judecătoriei Brașov au declarat apel reclamanta și pârâta.
Tribunalul Brașov prin decizia civilă nr.309/10.11.2008 a respins apelurile declarate de apelanții și, împotriva sentinței civile nr. 3127/26.03.2008 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea ședinței publice din data de 22.10.2008, tribunalul, cu opinia majoritară a judecătorilor și, și cu opinia separată a judecătorului, a stabilit că apelul este calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinței civile nr. 3127/26.03.2008 Judecătoriei Brașov, pentru considerentele expuse în Încheierea termenului de judecată menționat.
Prin cererea pe care promovat-o, apelanta pârâtă a arătat că, dispoziția, ce a fost emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, care constituite titlu de proprietate pe care apelanta - reclamantă îl are asupra imobilului din litigiu este nul absolut, întrucât, la data emiterii acestuia, exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care Orașul a fost obligat să îi vândă, în condițiile reglementate de Legea nr. 112/1995, imobilul din litigiu.
Normele Metodologie de Aplicare a Legii nr. 10/2001, instituie o interdicție cu privire la efectuarea oricăror proceduri care ar avea ca efect scoaterea din patrimoniul persoanei notificate a bunului imobil revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cercetând cuprinsul hotărârii judecătorești, pe care apelanta - pârâtă a invocat-o în susținerea cererii sale, tribunalul a reținut că, prin aceasta a fost admisă cererea de chemare în judecată pe care partea menționată a promovat-o împotriva pârâtului Orașul, cu consecința obligării acestuia la vânzarea spațiului locativ pe care recurenta - pârâtă îl deține.
Cum procedura de perfectare a contractului de vânzare - cumpărare a imobilului din litigiu, nu a fost declanșată și finalizată până la data la care apelanta - reclamantă a formulat, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, notificare prin care a solicitat a-i fi restituit în natură acest imobil, tribunalul a apreciat că trebuiau respectate dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 și cele ale normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia și, pe calea de consecință, trebuia sistată orice procedură de înstrăinare a spațiului din litigiu, până la data finalizării procedurii de soluționare a notificării, promovată de apelanta - reclamantă.
În ceea ce privește apelul exercitat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Brașov de către apelanta - reclamantă, tribunalul a constatat că acesta se referă la inexistența unui titlu locativ al apelantei - pârâte asupra spațiului din litigiu, motivat de nerealizarea unui acord între părțile litigiului cu privire la reînoirea locațiunii și de incidența în speță a prevederilor art. 13 din nr.OUG 40/1999.
În acest sens, tribunal a apreciat că, nu se poate reținerea susținerea pe care apelanta - reclamantă a făcut-o în dezvoltarea motivelor de apel în sensul că, nr.OUG 40/1999 a fost edictată pe o durată limitată de timp, și anume, doar pentru un termen de 5 ani de la dat intrării sale în vigoare. Dispozițiile acestui act normativ trebuie interpretate sistematic și teleologic, finalitatea urmărită de legiuitor, fiind aceea de a acorda o protecție specială chiriașilor din imobilele naționalizate și ulterior restituirii acestora adevăraților proprietari.
În speță, se reține că, titlul locativ al apelantei -pârâte era în curs de executare la data intrării în vigoare a nr.OUG 8/2004, iar, la data la care a fost emisă dispoziția de restituire în natură a imobilului din litigiu, nu era în vigoare interdicția instituită prin art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât, acest text a fost introdus în actul normativ menționat numai prin modificarea pe care a suferit-o prin Legea nr. 247/2005, astfel că, durata acestui titlu s-a prelungit de drept în temeiul actului normativ menționat, iar, apelanta - reclamantă este obligată, conform considerentelor pe care le-am expus anterior, să respecte acest titlu.
În ceea ce privește afirmațiile pe care apelanta - reclamantă le-a făcut în sensul că, în speță sunt incidente prevederile art. 13 din nr. 40/1999, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, și sub acest aspect, prima instanță făcând o interpretare corectă a materialului probator ce a fost administrat și a dispozițiilor legale incidente.
De asemenea, între părți nu este în curs de soluționare un proces care să aibă ca obiect schimbul de locuințe, astfel că, nu poate fi invocat textul de lege pe care apelanta - reclamantă l-a invocat în susținerea cererii sale.
În cauză, nu are relevanță, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 13 lit b din nr.OUG 40/1999, faptul că, fiica apelantei - pârâte este titularul unui drept de proprietate asupra unui imobil situat în, deoarece, aceasta nu are niciun drept locativ asupra imobilului în litigiu.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, - și -.
În motivarea cererii de recurs se arată că pârâta ocupă imobilul în cauză fără titlu, având în vedere și dispozițiile art.13.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
Instanțele nu au apreciat în mod corect probele de la dosar, motiv pentru care au stabilit în mod nelegal că operează prelungirea contractului de închiriere.
Instanța de fond reține că pârâta a deschis o altă cale de acces în apartament, dar că aceasta nu ar echivala cu schimbarea structurii interioare a acestuia, nefiind astfel incidente prevederile art.13 lit.g din OUG nr.40/1999.
Sancțiunea legală a nerespectării de către proprietar a procedurii de notificare impusă de Legea 10/2001, ar fi fost prelungirea contractului anterior, dacă nu ar fi fost incidente prevederile art.13 din.40/1999.
Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la pretențiile reclamantei în a solicita plata sumei de 200 de Euro pe lună pentru lipsa de folosință a imobilului.
La termenul de judecată s-a pus în discuția părților natura juridică a căii de atac, în raport cu obiectul cererii - drept patrimonial evaluabil în bani, în temeiul art.304 pct.3 Cod procedură civilă raportat la art.282 Cod procedură civilă.
Prin art.282/1 Cod procedură civilă, legiuitorul a indicat criteriul valoric în stabilirea competenței materiale, dispunând că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
După cum se știe drepturile subiective civile, după conținutul lor se împart în drepturi patrimoniale și drepturi personal nepatrimoniale.
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un conținut economic evaluabil în bani.
Prin urmare,nu trebuie confundat obiectul acțiunii civile care întotdeauna este protecția dreptului cu însuși obiectul litigiului, care este reprezentat de protecția concretă pe care instanța trebuie să o judece.
Pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care este evaluabil în bani dacă are caracter patrimonial și care este protejat printr- acțiune personală, reală sau mixtă, funcție de natura sa.
În consecință pentru determinarea competenței materiale, potrivit textelor de lege susmenționate, nu se are în vedere denumirea generică a cererii (revendicare, evacuare, uzucapiune etc) ci valoarea obiectului acestor cereri, ce se impune a fi precizată de către reclamant (art.18 Cod procedură civilă).
Obiectul cererii principale de chemare în judecată îl constituie evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu, urmărindu-se ocrotirea dreptului de proprietate care este un drept patrimonial.
În acest caz dreptul pretins este folosința bunului ce se evaluează în raport de prețul folosinței înscrisă în contract, ca element obiectiv de apreciere.
Prin urmare, în situația în care obiectul litigiului are o valoare de sub 100.000 lei, cum este cazul în speță calea de atac împotriva hotărârii este recursul și nu apelul, recurs care se soluționează de tribunal, conform art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Tribunalul soluționând cauza ca instanță de apel, a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât s-au încălcat normele imperative, referitoare la compunerea completului de judecată (art.54 din Legea nr.304/204) și competența materială a instanței, ceea ce reprezintă motive de casare potrivit art.304 pct.1 și 3 din Cod procedură civilă.
În consecință în baza art.312 alin.2 și 3 Cod procedură civilă decizia recurată va fi casată iar cauza trimisă pentru judecarea recursului la Tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele reclamante, și împotriva deciziei civile nr. 309/10.11.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează și în consecință:
Trimite cauza Tribunalului Brașov în vederea judecării recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 8.04.09
Tehnored AG 22.04.2009/ 3 ex
Jud apel L /
Jud fond
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi, Ligia Vîlcu
